FOTO “Normalitate” versus “Diversitate”, faza pe București

În weekend, Bucureştiul a mai parcurs o etapă din meciul anevoios pentru recunoaşterea drepturilor minorităţilor sexuale. Echipa raliată Noii Drepte, uşor de recunoscut prin tricourile negre cu însemnele organizaţiei, a organizat “Marşul normalităţii,” între Piaţa Victoriei şi Patriarhie, în timp ce susţinătorii comunităţii LGBT, multicolori în ton cu simbolul curcubeului, au traversat la “Marşul diversităţii” distanţa dintre Arcul de Triumf şi intrarea în Parcul Kiseleff.

Text de Andra Matzal

Fotografii de George Popescu

La fel cum cele două ideologii nu se întâlnesc în dezbatere, nici traseele celor două marşuri nu s-au intersectat, însă numărul celor ieşiţi în stradă arată clar o schimbare de atitudine pentru ceea ce numim societate civilă. Deşi traseul celor care au protestat faţă de drepturile minorităţilor sexuale şi pentru familia creştină a fost mult mai lung, numărul acestora s-a ridicat, potrivit Mediafax, la circa 100, în timp ce Pride-ul, desfăşurat într-un perimetru îngust şi bine păzit, a adunat în jur de 1.500 de persoane.

Sâmbătă, când încă nu începuse să se bulucească lumea la Bookfest, pentru lansarea noii cărţi a lui Klaus Iohannis, am împărţit vagonul de metrou cu vreo câţiva bărbaţi în negru, a căror destinaţie era uşor de înţeles de pe tricourile cu “Noua Dreaptă.” Unul dintre ei ţinea un drapel înfăşurat ca o lance, iar alţi câţiva erau prinşi într-o polemică: “Io nu-nţeleg de ce-o tot bagă la înaintare pe-asta cu societatea civilă. Societatea asta civilă e o minciună.”

La prima staţie, două tinere cu fuste lungi şi batic au urcat chicotind, ţinându-se de braţ. “Eu am aflat de manifestaţie ieri, de la serviciu. Altfel nu ştiam să vin, că anul trecut am fost. De la serviciu mi-au zis să vin neapărat azi,” povesteşte una dintre ele.  Am coborât toţi la aceeaşi staţie, de unde convoiul de manifestanţi pentru “Marşul normalităţii” a plecat, cu bannere împotriva căsătoriilor şi adopţiilor homosexuale, în rând cu o icoană de mari dimensiuni a Fecioarei Maria cu pruncul, spre Patriarhie.

Foto: George Popescu

Între “Tatăl nostru” şi “Lege divină, familia creştină,” a ploua pe alocuri cu sloganuri mai puţin ortodoxe la adresa persoanelor homosexuale, însă marşul guvernat de ideea “Normalitate, nu diversitate” a curs paşnic.

Foto: George Popescu

Foto: George Popescu

Foto: George Popescu

Când încă nu se sfârşise coada la autografe de la Klaus Iohannis, am coborât din autobuz la Arcul de triumf, unde jandarmeria păzea deja gardurile dincolo de care se strânseseră cei veniţi la Pride. “Ce-i acolo?”, întreabă un bătrânel din autobuz. “Poponari, ce să fie?”, îi răspunde un bărbat de alături. “Şi tocmai aici şi-au găsit să se strângă, în faţă la liberali.” În stradă însă, diversitatea era mai mult decât un slogan. Alături de reprezentanţi ai comunităţii reunite sub abrevierea LGBT (Lesbian Gay Bisexual Transgender), s-au adunat numeroşi “majoritari” heterosexuali, unii dintre ei cu tot cu familii.

Foto: TOTB

Foto: George Popescu

Spre deosebire de anii trecuţi, PRIDE-ul de anul ăsta a fost complet lipsit de incidente, ceea ce nu e deloc puțin lucru, dacă ne amintim contextul în care Bucureștiul a început să deprindă în spațiul public toleranța față de minoritățile sexuale. La zece ani de la organizarea primului marș al diversității în România, participanții nu au mai fost agresați, poliția nu i-a mai escortat spre taxiuri, iar de pe margine a lipsit corul de huiduieli și remarci homofobe. În acești zece ani, contestatarii, raliați marșului normalității, au făcut trecerea  la exprimarea propriilor poziții prin violență fizică, la manifestări pașnice. Societatea civilă a înțeles treptat că e timpul ca susținerea egalității de drepturi pentru minoritățile sexuale să iasă din sfera vieții private și să se transforme în solidaritate asumată. Totodată, asumarea publică a orientării sexuale din partea unor membrii ai comunității LGBT devenit timid o opțiune, care erodează treptat stigma și consolidează egalitatea, nu doar pe hârtie. Cu toate acestea, de la marșul de sâmbătă au absentat încă o dată politicieni români – cu excepția lui Remus Cernea -, singurii susținători din partea unor instituții fiind diplomați străini.

Foto: George Popescu

Foto: George Popescu

Cel de-al zecelea marș al diversității de la București, de departe cel mai reușit exercițiu de toleranță de până acum, care a reușit să scoată ìn stradă un nucleu tare de cetățeni, a avut loc în aceeași zi în care Irlanda a devenit prima țară din lume ecare a legalizat căsătoriile între persoane de același sex, în urma unui referendum. Majoritatea covârșitoare care s-a pronunțat pentru legalizare (62%) arată clar că, la nivel global sau cel puțin în lumea occidentală, ecuația familiei se schimbă și că e timpul să dezbatem pe agenda publică nenumăratele configurații prin care “normalitatea” și “diversitatea” nu se exclud.

Foto: TOTB

Puteţi citi şi:

Imamul gay al Europei

Tabăra unde copiii nu se supun genurilor masculin şi feminin

Majoritatea filmelor Disney sunt pro-gay

Primul azil din Spania pentru comunitatea LGBT, al doilea din Europa

India recunoaște al treilea gen

Grupul de părinți activiști care luptă pentru drepturile copiilor lor gay