Ce înseamnă să gândești ca un munte într-o lume a războaielor și a exploatărilor

0

Săptămâna trecută am avut ocazia să văd la Astra Film Festival 2018  Thinking like a MountainA gândi precum un munte (2018, 93’) a lui Alexander Hick. Ultimul documentar al regizorului german explorează relația intimă a indigenilor Arhuaco cu mediul din munții Sierra Nevada de Santa Marta din nord-vestul Columbiei, unde aceștia trăiesc de secole. În același timp documentarul prezintă și riscurile la care sunt expuși indigenii în prezent: exploatări miniere, conflicte armate, turism și schimbări climatice.

Text de Ștefan Voicu

Această comunitate, care în urmă cu 500 de ani era răspândită pe o suprafață mult mai mare, incluzând coasta caraibiană a Columbiei, s-a retras treptat în munți din cauza politicilor colonialiste și post-colonialiste. În prezent mai sunt în jur de 25.000 de Arhuaco care trăiesc împreună cu alte 3 comunități indigene. Aceștia se consideră gardienii munților Sierra Nevada de Santa Marta, despre care cred că este ”inima lumii”.

În lumea Arhuaco

Filmul introduce spectatorul în lumea Arhuaco prin intermediul unui Mamo și ucenicului său, rolul acestora în comunitate fiind acela de lideri spirituali care întrețin relația dintre oameni și munte prin ofrande aduse muntelui. Imagini spectaculoase ale locurilor pe care comunitatea le consideră sacre sunt surprinse urmărind aceste două personaje culegând ierburi, rădăcini, crengi și viermi, și făcându-și fluiere pe care le vor folosi în ritualurile lor.

Pe lângă observația directă, regizorul folosește imagini de arhivă și interviuri pentru a prezenta transformările pe care le-a suferit comunitatea de-a lungul anilor și riscurile cu care se confruntă în prezent. La începutul secolului 20, guvernul columbian a trimis misionari catolici în rândul Arhuaco, cu scopul oficial de a-i învăța matematică, să citească și să scrie. În schimb, călugării capucini le-au interzis să-și vorbească limba, i-au forțat să muncească, liderii spirituali au fost trimiși în închisori, măștile ritualice le-au fost arse, iar copiii au fost obligați să se căsătorească și să preia nume spaniole.

Apoi, începând cu anii ‘50 politicile dezvoltaționiste ale guvernului columbian au dus la acapararea terenurilor agricole utilizate de populația Arhuaco, perioadă care a produs un număr mare de victime în rândul indigenilor care au încercat să reziste, în final împingându-i și mai mult în munți. Fuga asta în munți este atât de prezentă în cultura comunității că, în film, un cuplu Arhuaco în vârstă povestește cum așezarea în care ei locuiesc mai este numită și Marranchucua, numele derivând din cuvântul Murrun care înseamnă a te gândi la tine sau a mânca pe furiș, a mânca într-o ascunzătoare fără să împărtășești cu alții. Astfel, Marranchucua ar însemna un loc unde oamenii se ascund.

Apariția Forțelor Armate Revoluționare ale Columbiei (FARC) în anii ’60, a plantațiilor de coca controlate de baronii drogurilor în anii ‘70 și conflictele cu armata columbiană pe care aceștia le-au pornit au transformat teritoriul Arhuaco într-un câmp de lupta. Creșterea numărului de victime indigene și intensificarea acaparării teritoriilor lor i-a determinat pe mulți dintre indigeni să se alăture mișcării de gherilă FARC pentru a-și răzbuna liderii sau rudele omorâte de armată sau de baronii drogurilor.

În același timp, lideri ai comunității Arhuaco, inspirați de mișcările de recunoaștere a comunităților indigene, reușesc în anii ‘80 să îndepărteze misionarii catolici din rândul comunității și încep să-și revendice drepturile.

Una dintre poveștile din film este cea a unui luptător de gherilă Arhuaco care se întoarce acasă și se reîntâlnește cu mama și fratele său pentru prima oară după 20 de ani. Acesta povestește că s-a alăturat gherilei la mijlocul anilor ‘90, la vârsta de 18 ani, atunci când trei lideri Arhuaco ai mișcării indigene au fost asasinați. Simțindu-se pierdut fără aceștia a găsit alte călăuze spirituale în liderii FARC. În urma negocierilor de pace dintre guvern și gherilă începute încă din 2012, FARC a predat toate armele din dotare în vara anului trecut și a încetat să mai fie un grup armat, motiv pentru care unii dintre foștii luptători s-au întors acasă.

Anul trecut, indigenii au primit dreptul de a achiziționa 500 de hectare, ca parte din programul guvernului de a stopa procesul de pierdere a biodiversității și încălzirea globală. Planul lor este de a eradica plantațiile de coca ale cartelurilor de droguri și de a le înlocui cu cultivarea cocăi pentru ritualuri și cu alte culturii, precum cacao sau cafeau. Aceste drepturi și recunoașterea rolului indigenilor de protectori ai naturii vin însă după decenii de lupte purtate de lideri pentru recunoașterea culturii Arhuaco și a drepturilor sale ancestrale.

Costul pe care acești indigenii l-au plătit și continuă să-l plătească pentru recunoașterea drepturile sunt uciderea liderilor, tentativele de omor și transformarea culturii lor într-o marfă pentru turiștii internaționali. Trei dintre liderii indigeni au fost asasinați în 1990, un altul în 1996 în urma unor negocieri de eradicare a plantațiilor de coca, a cărui poveste o aflăm în film, iar în 2012 a avut loc o tentativă de omor a unuia dintre cei mai importanți lideri în viața. Veniturile comunității provin în mare parte din vânzarea unor gentuțe, în care tradiționalii Mamo își țin frunzele de coca cultivată pe coastele munților.

Încercarea regizorului de a cuprinde toate aceste transformări și provocări a creat o narațiune destul de complexă și stufoasă, de multe ori greu de urmărit și de multe ori superficială în privința unor probleme cu care Arhuaco se confruntă. Cu excepția unor cadre cu minele din jur, si turiști pe coastă, filmul nu explorează suficient impactul acestor industrii capitaliste asupra mediului. Nu aflăm mai nimic despre aceste două industrii decât că ele sunt prezente și că prezintă o amenințare.

Poate că meritul acestor neajunsuri e că-l împinge pe spectatorul interesat să afle mai mult pe cont propriu. Sau poate că regizorul a considerat dimensiunea conflictelor armate ce au loc de jumătate de secol în arealul Arhuaco, și care au parte de o abordare mult mai substanțială în film, mult mai importante.

Perspectivism amerindian

Titlul filmului părea a fi o referință la cartea antropologului Eduardo Kohn,  How forests think (2013), și așteptarea mea era ca filmul să abordeze subiectul perspectivismului atât de prezent în antropologia amazoniană. Deși teritoriile Arhuaco nu fac parte din bazinul Amazonului, cosmologia acestor indigeni pare să se încadreze în ideea perspectivismului, pe care antropologul Eduardo Viveiros de Castro o atribuie multi-naturalismului amerindian.

Viveiros de Castro argumentează că, în cultura amerindiană, natura este percepută ca o varietate de entități cu caracteristici materiale și afective specifice și înzestrate cu spirit sau suflet, datorită căruia toate entitățile au perspectivă asupra lumii.

Perspectivismul propune o înțelegere a lumii radical diferită față de cea a modernității europene. Datorită înzestrării cu suflet, lumea este văzută în același fel de animale sau oameni, dar din perspective diferite; adică văd în același mod lucruri diferite. Toate aceste entități se autopercep ca având forma generică de om, astfel omul care se vede pe sine ca pe un om si o puma ca pe un animal este văzut de puma care se vede pe sine ca om și pe om ca pe un animal. La fel, muntele apare oamenilor sub forma unui conglomerat de roci, sol și vegetație, dar muntele se vede pe sine ca om. Din acest motiv, Mamo, care, precum șamanii, au capacitatea de se transpune în alte corpuri, și deci și de a adopta perspectiva muntelui sau a altor entități, vorbesc despre munte ca despre un corp.

Titlul filmului este însă același cu titlul unui capitol din cartea conservaționistului american Aldo Leopold, A Sand County Almanac (1949). Leopold povestește în capitolul respectiv cum dispariția lupilor din munții Statelor Unite a sporit inițial efectivele de căprioare, spre bucuria vânătorilor, dar supra pășunarea a condus la dispariția vegetației și eventual la dispariția căprioarelor și la eroziunea solului. Rolul lupilor era de a regla efectivele de căprioare pentru a stabili un echilibru pe munte, un lucru știut de munte, care potrivit autorului, trăiește cu frica de căprioare la fel cum căprioarele trăiesc cu frică de lupi.

Ducând analogia mai departe, el susține că lupii au același rol și în gestionarea efectivelor de bovine, dar crescătorul de animale încă nu a învățat să gândească ca un munte, adică să îi fie frică de efectul suprapopulării cu rumegătoare. Dar Arhuaco, pare să sugereze Hick preluând titlul capitolului din cartea lui Leopold, din fericire, gândesc precum muntele pe care-l păzesc de sute de ani.

Chiar dacă titlul derivă din cartea lui Leopold, ideea pe care o exprimă autorul în capitolul despre cum gândește un munte este similară perspectivismului, după cum observă Phillippe Descola, un alt antropolog amazonist, într-o recenzie a cărții lui Kohn. Filmul ratează totuși șansa de a aborda relația Arhuaco cu natura prin prisma acestui concept antropologic din cauza informațiilor fragmentare privind cosmologia Arhuaco și a lipsei de concentrare pe acest aspect al interacțiunii indigenilor Arhuaco cu mediul în care trăiesc.

Este notorie reticența Arhuaco de a-și împărtăși viziunea despre lume, din care regizorul reușește să surprindă doar niște fragmente. Însă tocmai această fragmentare devine oarecum frustrantă pentru spectator, care până la sfârșitul filmului nu rămâne decât cu niște bucăți din cosmologia Arhuaco.

Regizorul se străduiește totuși să suplinească absențele propunând propriile interpretări. Un  exemplu este atunci când narează, peste imaginea unei femei Arhuaco care toarce, povestea care spune că o ață a fost înfășurată în jurul Sierrei Nevada și astfel a început lumea, poveste pe care o juxtapune cu imaginea trenurilor pline cu cărbuni despre care naratorul spune că înfășoară muntele în prezent.

În încercarea de a prezenta în ansamblu cultura Arhuaco și rolul acesteia în conservarea și protejarea mediului din Sierra Nevada de Santa Marta, regizorul german tratează uneori cu o oarecare superficialitate unele probleme cu care aceștia se confruntă, precum exploatările miniere și turismul costier. La fel, cosmologia Arhuaco este prezentată cumva fugitiv, nereușind să-l familiarizeze decât vag pe spectator cu perspectivismul acestora. Singurul subiect tratat cu mai multă atenție este cel legat de conflicte armate care au definit arealul în care trăiesc Arhuaco timp de jumătate de secol, iar acesta în sine, împreună cu superbele imagini ale peisajului, pot fi un motiv bun de a vedea filmul.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger