Susţineţi scrierea istoriei LGBT a României

1

Sînziana Cârstocea este doctor în ştiinţe sociale şi politice la Université libre de Bruxelles, oraş unde a ajuns în urmă cu peste zece ani, cu o bursă de la Agenția Universitară pentru Francofonie. Teza ei de doctorat, scrisă în franceză şi apreciată de profesorii belgieni, investighează o istorie aproape deloc documentată în România: aceea a procesului prin care comunitatea LGBT (Lesbian Gay Bisexual Transgender) din România şi-a căpătat statutul legal, dar mai ales cel prin care s-a integrat în societatea per ansamblu, întâmpinând rezistenţă, strânind controverse, frisonând mentalităţi. Înainte de a pleca la Bruxelles, Sînziana a studiat Științele Educației  si Filosofie, ambele la Universitatea București, trecând apoi în sfera Ştiinţelor Politice, parcurs  neliniar care, spune ea, se reflectă şi în interdisciplinaritatea lucrării ei de doctorat, pe care, cu ajutorul publicului, vrea să o traducă în limba engleză şi să o publice autonom.

604  

Deşi a ieşit din sfera academică, Sînziana şi-a păstrat interesul pentru acest subiect prea puţin discutat şi a lansat o campanie de crowdfunding, pentru a putea face accesibilă publicului larg istoria comunităţii LGBT din România. Puteţi contribui la realizarea acestui proiect cu orice sumă, de la foarte mici, donaţii la consistente. Dacă proiectul Sînzianei va depăşi pragul propus, diferenţa de bani va fi donată organizaţiilor din România care sprijină drepturile minorităţilor sexuale.

TOTB: Care ar fi cateva dintre cele mai relevante concluzii ale tezei tale de doctorat?

Sînziana Cârstocea: Întrebarea asta mă face să mă gândesc la lecturile mele cele mai plictisitoare, când nu o dată am vrut să sar direct la concuzii și să scap de chin! Nu pot să garantez că lectura istoriei ăsteia nu o să plictisească pe nimeni, sunt convinsă că nu o să găsesc unanimitate și nu toată lumea împartășește interesul pe care îl am eu pentru subiectul ăsta. Dar ce vreau să vă pun în vedere e că eu consider că, urmărind povestea de la un capăt la celălalt și descifrând cu mine șirul evenimentelor și interacțiunile dintre participanții la ele, dezvăluie adevărata savoare a lecturii. Concluziile li se vor părea unora lucruri deja știute, altora de natura evidenței, alții probabil le vor ataca sau – ceea ce îmi doresc să se întâmple – le vor aprofunda și completa. Importanța a ceea ce am făcut eu stă mai puțin în faptul că am demonstrat influența rețelelor transnaţionale în articularea intereselor LGBT la nivel european și naţional, că am urmărit instrumentalizarea cauzei de către biserică sau imposibilitatea mobilizării așa-zise la firul ierbii în jurul asociației Accept sau lipsa de reprezentativitate a celei din urmă; ce mi se pare mai semnificativ este faptul că am dezvăluit meticulos, nuanțat si cu încăpățânare mecanismul prin care s-a reușit schimbarea unei legi, mergând în detaliu și analizând mizele politice în complexitatea lor și nu axându-mă pe un singur aspect, de la nivel micro și până la nivel european si transnațional.

Cât de bine e consemnată şi analizată istoria LGBT în România? Care au fost principalele tale surse de documentare?

 Istoria LGBT în România… e un citat extrem de uzitat, dar în cazul ăsta foarte elocvent: e superbă, dar lipsește cu desăvârșire. Nu numai ca nu e analizată, dar nu e mai deloc consemnată, lucru pe care paginile pe care le-am scris îl schimbă fundamental. Când am început să lucrez pe subiectul ăsta, principalele surse de informație erau ziarele. Mai exista un raport publicat in 1998, rezultatul unei colaborări dintre mai multe organizaţii, pe numele lui Scandaluri Publice. O lectură foarte informativă, dar rămâne un raport. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. Primul – după cunoștințele mele – care a adus o contribuție notabilă în sensul ăsta a fost Cătălin Augustin Stoica, cu un articol despre atitudini față de homosexualitate în presă, publicat înntr-un volum colectiv la Columbia University Press, in 2003. Au mai fost apoi Denise Roman sau Carl Stychin, cu publicații tot în spațiul anglo-saxon. Sorin-Spineanu Dobrotă are un volum în română,Homosexualitatea: normal sau patologic, apărută la Editura Tritonic în 2005; i-aș lăsa pe alții sa îi facă recenzie. Subiectul mai apare sporadic prin diverse articole, dar nu e deloc abordat sistematic. Nici la memorii, jurnale sau pur și simplu beletristică nu stăm mai bine, deși subiectul mai apare din când în când. N-aș face aici o listă, sunt lucruri mai cunoscute.

Așa că munca de defrișare pe care o fac pe tema asta e una semnificativă, pornind de la ziare si reviste, trecând prin transcrierile dezbaterilor parlamentare in Monitorul Oficial, continuând cu rapoarte de activitate a diverselor organizaţii implicate (APADOR, Accept, dar şi Human Rights Watch, ILGA sau Amnesty International). Cea mai dificilă însă a fost partea de anchetă propriu-zisă: am încercat să reperez actorii direct implicați, in special membri fondatori ai Accept, cu care am avut conversații mai mult sau mai puțin formale. Am completat cu observaţie participativă la adunările generale ale asociației sau la marșurile pe străzile Bucureștiului, sub amenințările cu ouă, roșii şi afurisenia…

 Cum ai sintetiza istoria LGBT a Romaniei?

 Istoria LGBT in România e pe cale de a fi facută, trăită și în ultimul rând consemnată. Ce am scris eu e numai o pagină fragmentară. Mărturiile directe ale celor care trăiesc zi de zi cu frica în sân să nu îi descopere familia, prietenii, soțiile sau soții, șefii sau profesorii vor completa-o. Și mai mult, ale celor care au trăit în vremuri mult mai negre decât astăzi, care și-au văzut viața întâmplandu-se fără ei sau care au riscat și și-au asumat frânturi de fericire. Sunt foarte puțini dispuși să ne povestească. Sau poate încă foarte puțini care consideră important să îi asculte.

 Puteţi contribui la realizarea acestui proiect, aici


Un comentariu

  1. Un subiect foarte interesant… ce mai? Asta da tema de doctorat. Trebuie sa te documentezi temeinic si ai nevoie de foarte foarte multa imaginatie. Mai este necesara si o abilitate deosebita pentru a scrie despre acest subiect. Presupun ca vor aparea si articole in reviste stiintifice prestigioase, indexate in baze de date internationale. Ba nu, ar fi prea putin, trebuie scris cel putin un articol pentru a fi publicat intr-o revista ISI cu factor de impact. As fi curios sa citesc partea “state of the art” de la un articol academic, de mare probitate stiintifica, ce abordeaza acest subiect.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger