Schimbarea nu ”se face,” ci o faci

Am 35 de ani, dintre care 21 de muncă, dintre care 14 de presă. Sunt încercat din plin de viaţă, înrăit şi cinic. Astăzi, de dimineaţă, am plâns. Pentru tinereţea pierdută şi speranţa căpătată aseară. Şi pentru 33 de oameni care au lipsit aseară (îl includ şi pe poliţist). Am trecut des prin asta, prin speranţă urmată de dezamăgire. Aseară a fost altceva. I-am văzut pe cei care au crescut ca mine, generaţia de sacrificiu care a trecut prin comunism, prin Revoluţie, prin tranziţie. Care au muncit ca vitele şi nu au ce să arate acum. Şi, spre deosebire de mine, sunt frumoşi, sunt blânzi, şi sunt educaţi.

de Iulian Enache

Aseară au ieşit fără ură, fără încrâncenare. Erau hotărâţi şi supăraţi; au suferit o pierdere mare, care, în pofida obişnuinţei cu pierderile şi răul, a vărsat paharul. Nu s-au lăsat furaţi de politruci, de securişti, de suporteri, de agitatori, de caftangiii profesionişti. Se uitau la ei ca la nişte insecte scârboase. Ei nu au ieşit cu agendă.

Ei au ieşit ca să fie alături de Mihai Alexandru, Nicoleta Baldovin, Petre Andrei Bucă, Andreea Chiriac, Diana Enache, Anda Ioana Epure, Valentin Fieraru, Valentina Florea, Alexandru Paul Georgescu, Liliana Gheorghe, Andrei Ștefan Hamed, Constantin Ignat, Maria Ion, Cătălina Ioniță, Alexandra Matache, Gabriel Matei, Carmen Irina Opriță, Radu Palada, Claudiu Petre, Adrian Rugină, Marius Ștefan Rușitoru, Alexandru Simion, Simona Livia Stan, Monica Tănăsoiu, Nelu Tilie, Ioan Tripa, Vlad Țelea, Laurențiu Vârlan, Mihaela Vieru, Mimi Voicu, Maria Vulcu şi Bogdan Gigină. Alături de cei care, acum, se zbat în spitale în stare gravă şi critică. Alături de familiile şi prietenii acestora. Să le arate că suferinţa lor contează, şi schimbă. Să le arate că nu sunt singuri în ea.

Lângă noi au stat oameni mai în vârstă şi mulţi, foarte mulţi oameni mai tineri. Şi astăzi, pentru prima oară în 35 de ani, sunt mândru că sunt român. Am văzut oameni care ştiu ce vor, şi ştiu cum să o ceară. Nu s-au lăsat descurajaţi de mizerie, de marţi seară, de veşnicii miştocari, de veşnicii sceptici (păi oricum nu avem pe cine pune în loc, dar de fapt pleacă unii vin alţii), de eternii miorişti (oricum e degeaba, oricum nu se schimbă nimic, protestaţi de pomană).

Ştiţi ce aţi făcut aseară? Nu aţi cerut schimbare bombănind şi plescăind de acasă, ca atât de mulţi alţii. V-aţi dus să vă faceţi schimbare. Nu vă mai interesează schimbatul de oameni în funcţii, ci schimbarea cadrului în care trăim, şi aveţi termeni de comparaţie. Aţi înţeles că schimbarea se face începând cu tine, şi că nu „se face”, ci o faci.

Vă mulţumesc. Aveţi dragostea, respectul şi recunoştinţa mea. Vă aştept diseară, la 18, la Universitate, sau, pe aceia dintre voi care nu sunteţi din Bucureşti, în centrul oraşului vostru, cum aţi făcut aseară. Ne vedem în fiecare seară, până când pleacă, deocamdată, cei responsabili moral pentru Colectiv. Apoi trebuie să ne gândim ce facem împreună pentru a ne asigura că asta nu se mai întâmplă niciodată şi pentru a vorbi despre viitor.

În rest, ştiţi voi. Ne vedem unde am mai putut să vorbim, cu greu, printre genii, defetişti, mârlani, postaci, miştocari şi lepre. Unde am reuşit să ne strângem de fiecare dată, unde am reuşit să învingem la nişte alegeri ce păreau imposibile, unde am reuşit să reglăm, între noi, scalele de valori.

Pe Facebook. Suntem împreună. ‪#‎colectiv‬