Tele-vizuinele și manipularea în masă

A avea încredere în cele care se scurg prin “canalele mediatice” era o mare naivitate, deja de multă vreme. Pe acest plan, nu avem nici o noutate. Dar parcă niciodată nu am văzut o prăpastie atât de adâncă între realitățile prezentate în surse de informații independente, precum comunicarea relativ liberă de pe Facebook, și ceea ce se prezenta pe “canalele de știri” de prin România. Au ieșit mii de oameni în stradă în București, la fel și în Cluj, dar au fost demonstrații semnificative la Iași, Budapesta, Bruxelles ș.a.m.d. Când compari această prezență în stradă cu cele câteva zeci de persoane de la evenimente în esență similare din trecut, care erau atunci filmate din toate unghiurile și prezentate ca mare manifestație – atunci când careva canal-mizerabil avea interesul –, vezi cam de ce e în stare presa corporatist-capitalistă care se vinde ca o curvă pe centură, la 2 bani.

de Peter Lengyel 

Modul în care “tele-vizuinele” au ajuns să prezinte ceea ce se derula în stradă, arată fără drept de replică un faliment moral total și iremediabil al jurnalismului în această țară.

Până când există mase mari de țărani inculți, care pot să fie manipulați lejer cu aceste mijloace de manipulare în masă, există și șanse de reușită pentru impunerea în conștiința publică a acelor teme care sunt decise, plătite. Populația, reprezentată majoritar de o mare masă de ființe plăpânde intelectual, care sunt expuse ușor manipulării religioase, politice, de orice fel, este așadar la cheremul unor mizerabili care se află la butoane. Dar cât va continua asta, într-o societate în care există milioane de necontrolabile surse difuze de informație de la fața locului și platformele de comunicare apte să difuzeze și să multiplice informația? După cele întâmplate ieri, cine mai are chef să îi vadă moaca căruiva “jurnalist imbecile”, “analist politic”, “formator de opinie” care vorbește despre orice, dar evită subiectul zilei, la modul atât de evident, de grosolan și penibil, cum doar pe vremea lui Ceaușescu se putea face? Cât timp un deținător de trust mediatic are interesul să prezinte niște evenimente, le va prezenta de 1 milion de ori, în reluare și re-reluare, din mai multe unghiuri similare și redundante, până ce “ideea” ajunge la orice bucătăreasă sau taximetrist ori frizer. Iar dacă nu are interesul, sau este plătit să nu aibă interesul, atunci este tăcere totală; mai există și varianta de a denigra pe cei care sunt de altă părere decât cea care trebuie indusă și impusă publicului prin utilizarea unor jurnaliști selectați, care să arunce ceva mizerii unui public destul de imbecilizat, manelizat și becalizat, a pupătorilor de moaște și a celor care mai au ceva de lins de pe oase, a unui public care oricum greu poate “să facă diferența”.

Cei care au crezut că democrația și capitalismul o să însemne și cultură, libertate, dezbatere democratică a ideilor, precum și prosperitate, sustenabilitate ecologică, protejarea valorilor naturale ș.a.m.d. au ocazia să mai analizeze odată acest subiect. Sub un asemenea control al informației, sub o asemenea forță de manipulare a opiniei publice, te întrebi cum mai poate exista o societate democratică? Este votul-democratic doar o manifestare a ideilor induse prin canalele-media la care creierele umane sunt conectate-și-manipulate, ideile fiind induse de niște șarlatani-plătiți? Ce șanse are ecologismul, sau chiar democrația-reală într-un asemenea context mediatic?

Iar cei care până acum erau oarecum indiferenți față de subiectul ecologist Roșia Montană, acum pot să se simtă mult mai apropiați de el.