Speranța unei agriculturi europene mai atentă la mediu, la contribuabili și la cei care produc sustenabil, a suferit recent o lovitură. Săptămâna trecută, Bruxelles-ul a făcut un pas definitiv în spate în procedurile care ne vor oferi noua Politică Agricolă Comună (PAC) în 2014, instrumentul cu care se va decide viitorul mâncării noastre. Nu e ușor să explicăm omului de rând ce se întâmplă, dar e esențial să încercăm.
de Carlo Petrini, președintele mișcării Slow Food (ARC2020)
În ultimii 50 de ani, PAC a absorbit aproape jumătate din bugetul european, adică din banii noștri. Reformarea ei aduce cu sine șansa schimbării unei paradigme, înspre o formă de agricultură mai puțin orientată spre productivitate și mai responsabilă față de pământuri, resurse naturale, fermieri și cetățeni. Până în prezent, au fost favorizate practici agricole dăunătoare ce distrug fertilitatea solului, mediul, peisajele, transmiterea intergenerațională și biodiversitatea, ceea ce e profund nedrept față de cele mai sărace țări din Lumea a Treia. Europenii au ajuns în postura, mulți dintre ei inconștient, de a sprijini mijloace de producție dăunătoare, pentru care plătesc de două ori: o dată pentru subvenții și o dată pentru a repara daunele acestor practici agricole distructive. Pe scurt, fosta PAC a fost un dezastru.
La 23 și 24 ianuarie, Comisia pentru Agricultură a Parlamentului European (COMAGRI) a votat amendamentele la propunerea de reformă a Politicii Agricole Comune prezentată acum mai bine de un an. Ea a decis să blocheze, să reducă sau să anuleze majoritatea măsurilor stabilite pentru îmbunătățirea sustenabilității sistemului nostru de producție alimentară. Acum totul se află la latitudinea diverselor guverne care, în februarie, vor decide noul buget destinat PAC. Și mai important, Parlamentul European va putea corecta în martie direcția în care ne-am îndreptat până acum, dar pentru asta trebuie să ia acțiune.
De exemplu, există posibilitatea introducerii așa-numitelor măsuri de “ecologizare”, cele destinate mediului înconjurător. Cea mai mare parte din bugetul PAC a fost determinat aproape întotdeauna de aria suprafeței unei companii. De-a lungul timpului, asta a condus la recompensarea celor mai mari companii, care nu sunt cel mai atente la sustenabilitate. Ecologizarea, pe de altă parte, ar fi revoluționară în felul ei restrâns: ar forța chiar și cele mai mari companii să adopte practici sustenabile. Dar amendamentele votate săptămâna trecută au făcut ca ecologizarea să devină “flexibilă”, au descompus-o bucată cu bucată și au creat astfel multe loophole-uri (portițe de scăpare legislative), făcând-o inutilă. Ele au transformat ecologizarea în greenwashing: o curățenie de fațadă. Potrivit noilor standarde, 82% dintre companiile europene ar urma să fie scutite de la aceste practici eco-friendly obligatorii și de multe alte aspecte critice. De exemplu, companiile ar urma să aibă posibilitatea de a fi plătite dublu pentru o singură măsură de mediu, iar obligația de a rezerva 7% din aria de suprafață a companiei ecologizării ar urma să fie redusă la 3%.
La final, sunt prea multe elemente negative care cântăresc mai greu decât punctele bune care au fost păstrate, cum ar fi stimulentele pentru tinerii care decid să intre în businessul agricol, introducerea unui plafon de 300.000 € la subvențiile acordate celor mai mari proprietari de pământuri și definirea mai adecvată a “agriculturii active”, care ajută la evitarea finanțării unor locuri precum aeroporturile sau terenurile de golf.
Între 11 și 14 martie, Parlamentul European va avea șansa istorică de a deturna direcția de până acum, și de aceea trebuie să punem presiune pe deputații noștri pentru a nu face greașeala de a susține vechea paradigmă ce îi premiază pe cei care produc în cel mai rău mod și care în mod sigur nu servește intereselor noastre colective. Nu e drept să plasezi resursele publice în beneficiul celor mai puțini. A început deja o mobilizare europeană, din care face parte și Slow Food, numită “Go M.A.D.”. Cu ajutorul acestui instrument putem contacta membri ai parlamentului pentru a le explica cât de importantă este adunarea din martie. Cetățenii pot deveni protagoniști în cadrul acestei dezbateri și este foarte important ca toți să luăm parte la ea. Miza sunt viitorul mâncării noastre, locurile în care trăim și însăși bunăstarea noastră.
Acest material a fost preluat de pe site-ul partener ARC2020.