“Vreau ca omul ăsta să-mi dea casca lui, că mi-e frică de investitorii străini”, strigă dintr-odată, peste țarcul de fier din fața Ministerului Agriculturii, înspre forțele de ordine, micul producător Willy Schuster. Cu o voce gâtuită, inflamată, țăranul de vreun metru și vreo nouăzeci, grizonat și cu ochi albaștri, aprinși, se plânge că pământurile României au ajuns în mâinile “jefuitorilor de țară”.
de Ionuț Dulămiță
“Am profitat de faptul că a fost și SRI-ul, să înregistreze și dânșii acest lucru, să țină cu noi, cu țăranul român. SRI-ul e cu noi! SRI-ul e cu noi!”. Îmbrăcat într-un tricou alb pe care se putea citi The Revolution will not be Pasteurized. Drink Raw Milk, producătorul de lactate din comuna Moşna, judeţul Sibiu, a fost cel mai vocal dintre manifestanții adunați să susțină mica agricultură din România, în contextul reformării Politicii Agricole Comune a UE.
Când nu se plimba printre protestatari și presă cu un știulete de porumb în mână, Willy Schuster afișa cu mândrie și seninătate o pancartă pe care scria Produc hrană fără pesticide. Un fotograf l-a mustrat că zâmbea în fața camerei cu bannerul în mâini, pe motiv că mesajul pe care-l afișa era serios. Willy vorbește însă serios când spune că produce hrană fără pesticide. Este unul dintre puținii practicanți ai agriculturii ecologice din țară, prezentată drept una dintre oportunitățile României și ale lumii în contextul spaimelor alimentare și inechității sociale generate de agricultura industrială, intens chimizată. Și la fel de serios vorbește când spune că circa 10% din pământurile țării sunt în “mâini străine” care produc “mâncare necomestibilă”. Țăranul din Moșna tocmai a terminat de recoltat porumbul, care s-a uscat mai repede anul ăsta din cauza secetei. În mod normal, l-ar fi cules în octombrie. Chiar și-așa, nu a avut pierderi. Terenurile lucrate organic, explică el, înmagazinează mai bine umiditatea, iar soiul lui de porumb, soi local, este mai rezistent în fața secetei. Colegul său, Dan Cismaș, practicant al agriculturii ecologice în satul Țopa, județul Mureș, confirmă: “[Culturile ecologice sunt mai viguroase la secetă] datorită semințelor tradiționale, care au un grad ridicat de rezistență. Soiurile locale s-au adaptat mai bine la secetă”.
Furajele pentru animale, în schimb, au fost puternic afectate de vremea aridă. Dan nu știe dacă proviziile pe care și le-a făcut în acest sens îi vor ajunge pe iarnă. Într-un scenariu extrem, va trebui să micșoreze efectivele de animale. “Vara asta ne-am confruntat cu o secetă absolut dezastruoasă”, spune el. “Este o manifestare a naturii care vine să echilibreze puțin dezastrele cauzate de chimizarea excesivă și poluarea cu care este confruntată și agricultura”. Împotriva agriculturii chimizate, industriale au ieșit în stradă Willy și Dan, colegi de cooperativă, despre care am scris în detaliu aici. Și pentru a susține cauza micilor producători din România, înăbușiți de marii latifundiari ce acaparează subvenții europene și simpatia autorităților. “Eu n-am mai participat la manifestații de stradă pentru că chiar nu avem timp să participăm la proteste”, spune Dan. Acum, însă, miza e mare. Se dezbate reforma Politicii Agricole Comune (PAC), programată pentru 2013, iar țăranii vor ca autoritățile române să își plece urechile și la nevoile țăranilor în cadrul negocierilor.
Vrem să atragem atenția autorităților române să privească în ceasul al 12-lea și spre noi, spre țărani, spre producătorii de jos, nu spre marile corporații. Să încerce un dialog, să înțeleagă cam ce nevoi avem noi pentru viitor. Nevoile noastre ar fi cele legate de dezvoltarea unor piețe locale, posibilitatea de a ne vinde produsele cât mai aproape de locul unde producem, posibilitatea de a ne comercializa semințele tradiționale, dreptul fundamental de a nu fi contaminați cu organisme modificate genetic, pentru că asta este marea problemă a agriculturii. [Autoritățile] să privească cu multă atenție spre fenomenul de acaparare de terenuri de către străini (landgrabbing). Aproape 10% din suprafața pământului României este deja cumpărată și ăsta este un fenomen îngrijorător pentru țăranul român, care este pus practic în situația să-și vândă pământul din lipsă de fonduri, mijloace de existență – Dan Cismaș
Ramona Duminicioiu, membră alături de Willy Schuster și Dan Cismaș în „Ecoruralis – În sprijinul țăranilor ecologici și tradiționali”, asociația țărănească care a organizat protestul, spune că România a avut „o poziție absolut îngrozitoare” în dezbaterile pe reforma PAC; s-a aliniat cu țările care susțin agricultura industrială, subvențiile mari pentru cei mari sau clientelismul multinațional (Monsanto, Smithfield etc.). “Se pare că și ministrul de acum urmează tradiția miniștrilor dinaintea lui, pentru că în declarația lui de avere se vede că are o datorie la un latifundiar”, susține ea. “Cred că nu e cu mult diferit față de ceilalți doi, care susțineau interesele Monsanto și o făceau clar și fără rușine, fără jenă față de problema conflictului de interese”. Ramona invocă nevoia facilitării accesului la piață pentru țăranii români, care să nu mai fie sufocați de politici restrictive, atât fiscale, cât și sanitar-veterinare, pe care ea le vede inutile și agresiv impuse micilor producători. Politica europeană are numeroase loophole-uri, derogări de la standardele de producție de care statele membre se pot folosi pentru a sprijini mica agricultură și a-și proteja producția internă de importuri.
Willy Schuster îmi spunea mai demult că asemenea derogări în interiorul UE promovează vânzarea directă în interiorul gospodăriei fără forme de înregistrare fiscală, țăranii mergând pe garanția informală pe care și-o dobândesc cu timpul în rândul consumatorilor. “Ce-i ăla standard european? Nu poţi să pretinzi ca polonezul să producă cum produce francezul sau românul cum produce olandezul. Europa este Europa regiunilor”, spunea el atunci. Peste 70% din hrana consumată de români provine însă din import, susține Ramona Duminicioiu, fiind vorba de produse de calitate inferioară care provin dintr-o agricultură chimizată, intens subvenționată, motiv pentru care se vând la prețuri mici și fac concurență neloială producției interne. Piețele au fost privatizate și modernizate și practică prețuri mari pe tarabă care îngreunează accesul țăranilor, iar intermediarii cumpără produse din import pe care le servesc consumatorilor români. Metodele alternative prin care micii producători rurali își pot vinde produsele sunt târgurile ocazionale sau piețele volante instalate la marginea orașelor.
Țăranii sunt împinși la marginea orașelor și centrul orașelor a fost acaparat de supermarketuri și de spații comerciale în care găsești produse din astea, [de calitate inferioară]. Pentru asta trebuie să-și dea concursul atât autoritățile locale, cât și ministerul, care e responsabil de o viziune politică pe agricultură, care nu există și de care avem nevoie, e nevoie de stabilitate, politicile astea agricole se schimbă de la o guvernare la alta, creează nesiguranță și instabilitate de partea țăranilor. Foarte mulți țărani renunță la a mai practica agricultură din cauză că știu că nu se pot baza pe nimic – Ramona Duminicioiu
Protestul de ieri a găzduit și o “acțiune ilegală”. Mai exact, un schimb de semințe tradiționale între țărani și grădinari urbani – oameni care au grădinuțe sau cultivă legume și plante aromatice pe balcon. În România există o interdicție de facto privind distribuirea și comercializarea semințelor tradiționale, care nu sunt incluse în Catalogul Național de Semințe. Erocuralis militează, printre altele, pentru un catalog alternativ „care să permită țăranilor să supraviețuiască”, să aibă un câștig suplimentar de pe urma producției bazate pe semințe tradiționale. “Semințele tradiționale sunt un bun comun”, spune Ramona Duminicioiu. “A-ți împărtăși semințele cu ceilalți țărani e o practică milenară. Așa s-au ameliorat soiurile de plante și s-au adaptat de la o zonă la alta, pentru că oamenii au distribuit semințele, nu le-au ținut doar pentru ei. Și nici n-au avut intermediari care să pună patente și drepturi de copyright pe ele. Semințele trebuie să fie libere, nu sunt o invenție a omului, ci a naturii pe care nu o putem patenta sub nici o formă. Din păcate, lucrul ăsta se întâmplă”.
Cei 10 țărani din județele Buzău, Sibiu, Mureș, Giurgiu și Vâlcea care au participat la protest, însoțiți de activiștii care îi susțin, i-au invitat pe trecători la un brunch cu zacuscă, gem de soc sau brânză, în timp ce țărani, activiști și consumatori din alte țări europene au pornit cu bicicletele și cu tractoarele de la Strasbourg la Bruxelles în cadrul Marșului pentru Hrană Bună, urmând să se oprească în fața Parlamentului European pe 19 septembrie. De altfel, protestul din București a fost organizat în semn de solidaritate cu acest marș care sprijină cauza agriculturii la scară mică din Europa. Cât am stat noi, nu a ieșit nimeni din clădirea ministerului să dialogheze cu țăranii. Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, era plecat oricum în vizită în Delta Dunării. Willy Schuster arată înspre un câine tolănit pe spate, cu labele suspendate în aer, la poarta de fier a instituției: “Așa e ministerul, ca și ăsta”.
Mai jos vă prezentăm o serie de revendicări punctuale cuprinse în manifestul țăranilor veniți la București:
Fără o dezvoltare rurală eficientă, România nu poate beneficia cu adevărat de locul pe piaţa comună europeană şi este de datoria autorităţilor române să se asigure că se întâmplă acest lucru, prin următoarele priorităţi:
* Sisteme de ocuparea forţei de muncă rurale: sprijin pentru industriile de prelucrare la scară redusă,
* Suport pentru marketing direct şi sisteme alimentare locale şi diversificarea economiei locale,
* Revitalizarea serviciilor publice de piețe permanente/volante din centrele (nu de la marginea) orașelor în condiții avantajoase pentru micii producători,
* Dezvoltarea serviciilor rurale publice,
* Accent mai mare pe Grupurile de Acțiune Locală – GAL. Grupurile nou-create de acţiune locală ar putea fi piatra de temelie a viitorului dezvoltării agriculturii româneşti, şi trebuie să li se acorde maximă atenţie.
Informarea cetăţenilor și transparența. Numărul țăranilor informați și educați despre măsurile de susținere disponibile și despre eventualele dezbateri în care pot contribui cu propuneri proprii este infim. Vrem ca autoritățile să depună eforturi reale pentru a remedia această situație dezastruoasă.
Prețuri echitabile pe primul loc. Cea mai mare parte a veniturilor agricultorilor ar trebui să fie generate de preţurile corecte de pe piaţă, plătite pentru producţia agricolă şi nu din subvenţii, aşa cum se întâmplă acum. Acesta este un pas necesar pentru a asigura viitorul pe termen lung a fermelor mici. Pentru a dobândi preţuri agricole corecte şi stabile, solicităm:
* Impunerea unei limite privind sumele maxime pe care le pot primi fermele industriale prin subvenții,
* Evitate importurile cu preț inferior (de dumping) față de costurile de producție de pe piața internă, care fac astfel concurență neloaială produselor agricole de pe piața internă,
* Să fie înlăturată progresiv supra-intensificarea producţiei,
* Management de aprovizionare și instrumente de reglementare a pieţei, pentru a evita excedente/deficite structurale, declanşând volatilitatea preţurilor,
* Sprijinirea sistemelor publice de catering (cantine etc.) în aprovizionarea din producția locală sezonieră / ecologică, ce asigură produse alimentare locale de calitate, cu valoare nutritivă ridicată,
* Plățile directe/subvenţiile trebuie să includă ca și criteriu numărul de persoane active la fermă; fermele mici crează mai multe locuri de muncă decât marile ferme industriale,
* Plăţile directe pe venit trebuie să fie orientate spre agricultura durabilă la scară redusă, cu accent pe a) ferme din zonele mai puțin favorizate din cauza costurilor de producţie mai mari şi b) ferme de mici dimensiuni, care sunt în imposibilitatea de a produce suficient pentru ca fermierul să-și poată câștiga traiul din vinderea pe piață a produselor, dar al căror rol multifuncţional în mediul rural are o contribuţie importantă.
Securitate Alimentară în România. Piața comună pentru produsele agricole din Europa a înlăturat taxele de import şi export şi a făcut mai uşor pentru România să importe alimente. Nu este un motiv pentru care România ar trebui să renunţe la construirea infrastructurii pentru produsele alimentare proprii. Alimentele locale sunt mai sănătoase, consumă mai puţină energie şi resurse până ajung la consumator și joacă un rol important în sprijinirea comunităţilor locale. România, o ţară agricolă atât de bogată, importă, în prezent, peste jumătate din produsele alimentare, din afara graniţelor sale. Aceasta nu este o ţară sigură din punct de vedere alimentar, producătorii locali nu sunt sprijiniți de infrastructură, iar această problemă trebuie să fie un punct central pentru reformă. Reglementarea este necesară pentru a opri speculaţiile privind produsele alimentare pe pieţele de mărfuri.
Interzicerea organismelor modificate genetic. Culturile modificate genetic sunt create pentru profitul Monsanto şi a câtorva mari companii. Aceste culturi prezintă probleme economice, de mediu şi de sănătate umană şi animală, punând în pericol însăşi existenţa agriculturii ecologice şi tradiţionale. Autorităţile permit comercializarea produselor modificate genetic fără a fi etichetate, încălcând dreptul la alegere a peste 70% dintre consumatorii români care nu doresc să consume organisme modificate genetic. Ultimii 2 miniştrii ai agriculturii au fost anterior angajati ai companiei Monsanto. Nu mai vrem ca Monsanto să ne reprezinte. Vrem interzicerea organismelor modificate genetic.
Favorizeazarea seminţelor tradiţionale şi diversitatea speciilor de animale domestice. Utilizarea liberă a seminţelor tradiţionale este un drept fundamental al ţăranilor de pretutindeni. Este interzisă în prezent de facto comercializarea seminţelor tradiţionale şi a produselor care provin din acestea. Vrem crearea unui catalog național alternativ, fără patentare, pentru recunoașterea și înregistrarea semințelor tradiționale.
Puteți citi și:
Mii de fermieri cer schimbarea politicii agricole a Europei
Micii producători români şi economia alternativă
6 comentarii
Willy Schuster are dreptate.
Nu cumparaţi şi nu consumaţi lapte care nu se “strică” în cel mult 10 zile de la fierbere, pasteorizare sau desfacerea ambalajului în cazul în care este preambalat. Asta include orice lapte pasteorizat la înaltă temperatură (UHT). Laptele nu se strică ci se transformă în iaurt. Laptele pe care nu-l consumă bacteriile, nu e sănătos pentru consum uman. De fapt nu mai e lapte, ci o altă substanţă.
http://www.westonaprice.org/modern-foods/ultra-pasteurized-milk
Pingback: ”Viitorul Europei este negru”: Mama-activistă care s-a pus cu Monsanto și a câștigat | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Protestul țăranilor a ajuns la Parlamentul European | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Dacian Cioloș: Trebuie restabilită relația dintre fermieri și oamenii de la oraș | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Cancer, leucemii și malformații – boli aparute in urma consumului de organisme modificate genetic (OMG) | Despre cancer şi vindecarea lui
Pingback: Semințele tradiționale: ”Invenția naturii”, ilegală în România | TOTB.ro - Think Outside the Box