Ne-am obișnuit atît de repede cu ideea că o zi de muncă trebuie să aibă cel puțin 8 ore încît ni se pare nefiresc să fie și altfel. Dar au existat în istoria recentă și încercări de a reduce ziua de muncă și de a mări concediile.
În 1933, în SUA s-a propus o lege prin care săptămîna de muncă să fie redusă la 30 de ore pe săptămînă. Black-Connery Bill a trecut de senat iar președintele Roosevelt a sprijinit inițial ideea. A renunțat însă cînd Asociația Națională a Manifacturilor s-a opus.
Unele companii au adoptat totuși sistemul. În acele vremuri de criză, Kellog Cereal Company a decis împreună cu lucrătorii să împartă pierderile rezultate din tăierea orelor. În 1985, Kellogg a renunțat la acest sistem, spunîndu-le muncitorilor că au de ales între revenirea la programul de 8 ore sau fabrica se mută în Asia.
În 1910, președintele SUA Taft a spus că toată lumea ar trebui să aibă 3 luni plătite de vacanță. Taft, un republican conservator, a explicat că fiecare muncitor are nevoie de 3 luni de vacanță oe an pentru a-și îmbunătăți sănătatea, legăturile cu familia, relațiile și în cele din urmă productivitatea. O sută de ani mai tîrziu, americanii primesc două săptămîni de vacanță plătită iar un sfert dintre ei nu primesc vacanță deloc. 40 de milioane de americani nu primesc nici măcar concedii medicale plătite.
Din 1970 salariile americanilor obișnuiți n-au mai crescut dar productivitatea lor s-a dublat. În aceste condiții, unii comentatori socialiști cred că sindicatele ar trebuie să ceară zile mai scurte de lucru și mai mult concediu fără tăieri din salarii.
2 comentarii
Cosmarul fiecarui american. Dupa trezirea din vis.
Ar fi o solutie la iesirea din criza. si nu ma refer numai la cea financiara, dar mai ales in profunda criza sociala in care suntem. dar nu se va realiza niciodata, doar “tara ne vrea roboti”, ce dracu’….