În ultimii 20 de ani, aproape 50.000 de muncitori brazilieni înrobiți au fost eliberați din circa 2.000 de locuri în care erau forțați să muncească, însă alți 200.000 rămân în continuare în sclavie, scrie NPR.org. Cei care îi forțează să muncească pot plăti amenzi mari și prejudicii civile, iar condamnările și închisoarea sunt rare.
În 2004, Brazilia a început să înfrunte una dintre cele mai apăsătoare probleme ale sale: sclavia. La acea vreme, Tim Padgett, autorul articolului publicat de NPR, i-a oferit unui sclav eliberat de sub robia muncii forțate, Francisco Lima, un cheeseburger, pe care acesta n-a știut cum să-l mănânce. Jurnalistul și-a dat seama abia atunci că Lima intrase în sclavie înainte ca cheeseburger-ii să fie introduși în meniurile din regiunea amazoniană. Brazilianul, pe atunci în vârstă de 74 de ani, își petrecuse ultimul sfert de secol muncind forțat. Zece ani mai târziu, Brazilia, o nouă putere economică ce consideră că a ajuns în pragul dezvoltării, a rezolvat doar parțial problema robiei prin muncă. În ultimele două decenii, aproape 50.000 de muncitori au fost eliberați din 2.000 de locuri în care erau forțați să muncească, de la crescătorii de vite, la fabrici de lignit pentru producerea fontei.
Din 2004, în jur de 300 de companii au fost trecute pe lista neagră a sclaviei, ceea ce le-a îngreunat obținerea unor finanțări. În ciuda acestor progrese apreciate la nivel internațional, circa 200.000 de oameni încă sunt robiți prin muncă, iar “stăpânii” lor pot ocoli pedepsele cu închisoarea, care sunt rare, plătit amenzi foarte mari. “Oamenii încep să iasă din sclavie, dar e ca o ușă turnantă”, spune Karen Stauss, director de programe al organizației Free the Slaves din Washington. “În timp ce o persoană iese [din sclavie], o alta intră la loc, pentru că deținătorii de sclavi nu sunt pedepsiți cu adevărat.” Situația s-ar putea schimba însă anul acesta. Brazilia se apropie de ultimul pasaj al unui amendament constituțional care îi va lovi pe “stăpânii” de sclavi acolo unde îi doare mai tare: confiscarea întregii proprietăți.
Măsura se află însă în dezbatere de mai bine de 10 ani și continuă să fie întârziată. Iar asta are de-a face, scrie Tim Padgett, cu contextul istoric al sclaviei în Brazilia. Statul a fost ultimul din emisfera vestică care a abolit practica, în 1888, după care inegalitatea socială și economică au rămas atât de accentuate, încât sclavia a continuat să fie acceptată social, dar în forme mai înșelătoare. Cea mai obișnuită este robia pentru plata unor datorii. Secolul acesta, clasa de mijloc a Braziliei s-a dezvoltat, însă sărăcia din lumea rurală este în continuare foarte pronunțată, iar muncitorii sunt momiți cu promisiuni de joburi bune. În cele din urmă, sunt forțați să muncească ca să plătească datorii uriașe pentru transport, mâncare, haine și unelte, așa că nu sunt remunerați pentru efort și puțini reușesc să scape.
Aflați mai multe pe NPR.org.