Poate că v-ați întrebat vreodată de ce, atinși la subraț sau în tălpi, începem să râdem necontrolat, însă un grup de cercetători și-a dus mirarea mai departe, realizând un experiment pentru a afla de ce râdem când ne gâdilăm. Una dintre concluzii arată că zona din creier responsabilă pentru acest tip de reacție este diferită de cea care se activează când râdem fără astfel de stimuli.
Pe parcursul studiului, 30 de femei și bârbați în jurul vârstei de 20 de ani s-au lăsat gâdilați de prieteni sau apropiați, în numele științei. În acest răstimp, creierul le-a fost scanat cu rezonanță magnetică, pentru a urmări activitatea cerebrală provocată de aceste reacții. Totodată, participanților li s-a cerut să râdă voluntar, fără vreo provocare anume, timp în care le-a fost monitorizată circulația sanguină în diferite zone ale creierului.
Experimentul a arătat că în ambele cazuri, se activează așa-numitul oprecul rolandic, situat în cortexul motor-senzorial primar, antrenat în mișcările feței, precum și alte zone implicate în reacții reacții emoționale vocale, cum ar fi plânsul. Însă doar râsul provocat de gâdilat activează hipotalamusul, responsabil de numeroase funcții, printre care și reacțiile viscerale. Totodată, specialiștii au observat o corelație între acest tip de râs și zonele cerebrale antrenate în anticiparea durerii, ceea ce poate explica de ce oamenii răspund defensiv când sunt gâdilați.
În studiile precedente, s-a arătat că acest râs ar activa aceleași zone ca și râsul ca reacție la receptarea unui conținut umoristic, însă acesta din urmă s-a dovedit că activează funcții mai elaborate ale creierului, precum și o parte a așa-numitului ”centru al plăcerii”, zonă pe care gâdilatul nu o stimulează. Rezultatele consolidează ceea ce susțin și teorii mai vechi, și anume că acest tip de râs ar fi o rădăcină a formelor de râs mai elaborate, determinate de diverși stimuli. De altfel, acest râs este deprins de copii încă din primele luni de viață.
Pe lângă componenta neurologică implicată în reacția oamenilor la gâdilat, e important să ținem cont de partea cultural-socială, gâdilatul fiind totodată, potrivit neurocercetătorului Robert R. Provine, ”un mecanism social prin care doi apropiați stabilesc o legătură intimă. Ajută relațiile dintre membrii familiei, prieteni și iubiți,” spune el în cartea Laughter: A Scientific Investigation. Tocmai de aceea oamenii nu au impulsul de a gâdila persoane necunoscute, de pildă.
O altă teorie susține că, de asemenea, reacția la gâdilat întărește reflexele de auto-apărare. Într-un studiu din 1984, psihiatrul american Donald Black a observat că multe părți ale corpului unde oamenii se gâdilă, cum sunt gâtul sau coastele, sunt și cele mai vulnerabile în cazul unei confruntări. De aceeas, spune el, copiii învață să se apere instinctiv, reacționând atunci când cineva îi gâdilă în aceste zone.
Surse: Live Science, Popsci
Foto: idigenglish.blogspot.com