De 10 săptămâni ieşim în stradă ca niciodată în România, dar textul cu “nu se poate schimba nimic” n-a pierdut o iotă. Acum ni se spune că e prea târziu. Noi suntem Societatea Mobilă, cetăţeni upgradaţi. Voi cine sunteţi?
de Cristian Neagoe, Șapte Seri
Litaniile au fost repetate până la greaţă: poporul român doarme, suntem inerţi politic, lipsiţi de iniţiativă civică, pur şi simplu „nu ne pasă”, suntem „curul Europei”, o naţie de laşi. Nu doar că le-am auzit. Le perorăm şi noi când mai escaladăm câte o culme a disperării. Avem ca termen de comparaţie curajul turcilor din Gezi Park, americanii care au ocupat Wall Street, indignaţii spanioli, francezi, islandezi pentru care chestionarea politicilor publice şi nesupunerea civică sunt fireşti că privitul cerului.
În ’90, părinţii noştri au ocupat Piată Universităţii şi au scandat: „Noi de-aicea nu plecăm!”. Erau tineri, zâmbeau, cântau, se simţeau liberi. Înfrângerea de atunci încă îi bântuie. Pentru noi, să nu stăm locului e vital. Noi plecăm din Piată Universităţii sau de aiurea şi mărşăluim prin cartiere, acolo unde mesajele ajung filtrate de TV sau n-ajung deloc. Mergem la oameni cum nu s-a mai mers, iar ei ni se alătură cu miile.
Pentru Societatea Mobilă, televiziunea a murit. Noi producem informaţie în loc să ne-o luăm gata mestecată. Canalele clasice ne-au atomizat şi ne-au învrăjbit unii împotriva altora. Acum e prea târziu pentru asta: am descoperit jurnalismul civic şi eseul opensource.
Arma noastră e o sticlă cu câteva monede în ea. Face la fel de mult zgomot ca politicienii de plastic în care nu rezonează decât banii. Arma noastră e vocea, ea ne permite să spunem. Şi mai avem două arme care ustură mai tare decât bastoanele jandarmilor sau gazele lacrimogene: ironia şi telefonul mobil.
Suntem la evenimentele importante ale societăţii noastre: cafenele critice, inaugurări de aeroport, moaştele Sfântului Dumitru, meciuri, sărbători, votarea proiectelor de lege. Cavaleria noastră uşoară e formată din biciclişti şi skateri, mai dinamici decât toată Jandarmeria cu ţestoasele şi Reginele ei. Noi schimbăm strategia, ei răspund la ea. Noi suntem mobili, ei jonglează pe loc.
Ne auto-organizăm, suntem descentralizaţi, suntem ca Internetul: fiecare dintre noi e un nod într-o vastă reţea care nu poate fi distrusă. Deschiderea ne face flexibili. Suntem Sistemul de Operare Uman care funcţionează pe share şi economia darului. Societatea Mobilă a trecut de la colectivizare la conectivizare.
Sistemele lor de supraveghere nu-şi mai au rostul: suntem transparenţi, îi invităm chiar să ne dea follow. Statul abia dacă poate începe să ne monitorizeze, cu atât mai puţin să ne controleze. Şi habar nu are cum să reacţioneze la singură informaţie relevantă pe care o primeşte: nici vorbă de eco-terorişti, oamenii vor doar să se respecte legea!
Astfel, din ruinele societăţii civile româneşti se naşte o forţă nouă. By our powers combined, we are Societatea Mobilă!