Respectarea memoriei voievozilor sau stabilirea adevărului istoric?

La sfârșitul lui iunie, un proiect ambițios stârnea dezbateri aprinse și punea istoria într-o nouă lumină. Mai mulți cercetători au demarat obținerea de ADN de la mai mulți reprezentanți ai primei dinastii feudale din Țara Românească, a Basarabilor, în vederea unei cercetări ştiinţifice asupra originii lor. Despre aceasta s-a spus că ar fi slavă, cumană sau valahă, românească.

 

 

Specialiştii au deschis primul mormânt al unui domnitor, cel al lui Vlaicu Vodă, aflat la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, dar proiectul a fost oprit de Ministerul Culturii înainte ca cercetătorii să ajungă la Cozia, la mormântul lui Mircea cel Bătrân, şi la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgovişte, unde se află capul domnitorului Mihai Viteazul.

Puiu Hașotti, ministrul Culturii, a sistat proiectul “din respect pentru ceea ce au reprezentat domnitorii Țării Românești”. În cadrul dezbaterii de azi vă prezentăm punctul de vedere al cercetătorului Alexandru Simon, din cadrul Academiei Române, inițiator al proiectului, precum și poziția ministrului Culturii, care s-a opus acestei cercetări.

 

[coloana]

ADN-ul şi credinţa lor şi ADN-ul şi credinţa noastră

de Alexandru Simon, cercetător

La sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial a apărut datarea cu radio-carbon (¹⁴C). A fost socotită o aberaţie care lovea în puritatea şi sobrietatea gândirii ştiinţifice, atât de specifică anilor 1930. Astăzi C14 este o normă ştiinţifică. Există adevărate hărţi ale cercetării. Erorile de datare luate în calcul de la bun început au fost reduse substanţial (de la +/- 40/50 la +/- 14). Ar trebui să anulăm toate aceste studii astăzi numai pentru că ele anulează „canoane” istoriografice din urmă cu un secol? Întrebarea în sine ar fi absurdă (în alte condiţii însă).

Pe teritoriul actual al României până la ieşirea (europeană) din Evul Mediu (undeva în jurul anului 1500), nici documentele, nici descoperirile arheologice nu sunt (prea adesea) în măsură să asigure o cunoaştere de profunzime a celora care au locuit aceste spaţii. Chiar şi aşa, ar exista suficiente date care, privite obiectiv, să poată oferi o schiţă a ceea ce a fost aici (cu ajutorul încă abundentei documentaţii care se păstrează în arhivele şi bibliotecile europene). Din păcate, şi aceste date au fost „ajustate” (dacă n-a fost posibil, au fost eludate) şi făcute să servească grile de interpretare prestabilite, adesea rodul imaginaţiei proprii. Să ne amintim, de exemplu, că, până la descoperirea mormântului domnesc de la Curtea de Argeş în anii 1920, se credea că primii domni români au fost de fapt ţărani mai înstăriţi care guvernau ţara de pe prispă. Exemplele ar putea continua, acoperind două mii de ani.

Există o serie de probleme vechi şi delicate (cum ar fi continuităţile de locuri ori legăturile de familie ale conducătorilor) la care răspunsul nu mai poate fi dat fără apelul la ştiinţele naturii, din care face parte şi genetica. Interesant este că frecvent aceste cercetări nu aduc la lumină cele mai mari temeri, ci confirmă adesea ceea ce s-a presupus – cu bun simţ şi echilibru – pe baza datelor „clasice” existente (amintesc aici analiza/ confirmarea ADN a moaştelor Sfântului Evanghelist Luca de la Padova, efectuată la începutul anilor 2000). În funcţie de calitatea probelor ADN prelevate şi de corelarea matură şi obiectivă a acestora cu informaţiile existente, se pot stabili trasee de migraţie (sau dimpotrivă de continuitate), înrudiri ori „încadrări” etnice. Numărul bazelor serioase de date ADN a crescut substanţial în cursul ultimilor ani (cele mai importante ţin fie de instituţii academice prestigioase din America, Germania sau Anglia, sau de structuri mass-media de marcă cum ar fi National Geographic). La ora actuală, lumea caută din nou răspunsuri, înainte de a se pierde în frici.

De asemenea cercetări pot să se teamă doar cei care au idei preconcepute, fie că ele sunt „naţionaliste” sau „anti-naţionaliste” (au fost asemenea cazuri în Ungaria ori în Anglia). Forţa urletului nu este egală cu ştiinţa. Este o neechivalenţă aplicată din nefericire prea rar la noi. Se aruncă etichete de „rasism” sau de „împietate” tocmai de către cei care s-ar face într-adevăr vinovaţi de acestea. „Rasismul” care se practică la noi (la alţii este mai „spălăţel”) se naşte din proliferarea de false mituri şi legităţi absurde istorice care nu trebuiesc demonstrate. „Împietate” reală este transformarea morţilor în marionete ale scrisului „istoric”. La căpătul celei mai lungi zile, care este de fapt istoria, bătălia nu mai este una pe metode, ci una pe dorinţa de a căuta şi găsi cât mai mult din cea a fost odinioară, indiferent de ceea ce te face fericit, pe termen scurt sau lung. Atunci abia încep să se nască ştiinţa şi respectul.

[coloana]

Important este că s-au simțit români

declaraţia ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţiona, Puiu Haşotti

Autorizaţia pentru cercetarea arheologică preventivă pentru Biserica Domnească Curtea de Argeş a fost obţinută înaintea mandatului meu de Ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Autorizaţia nu stipulează prelevarea de probe ADN, ci doar „săpături arheologice preventive”. Recoltarea de ADN din osemintele unui voievod, trebuia specificată în autorizaţie. Poate că pentru ştiinţă ar fi importantă prelevarea de ADN, dar din respect pentru ceea ce au reprezentat domnitorii Ţării Româneşti, nu pot fi de acord cu prelevarea de ADN. Este important că aceşti domnitori au marcat istoria naţională şi prea puţin important dacă au avut sau nu o ascendenţă cumană. În calitate de Ministru am dat dispoziţiile necesare pentru a se opri prelevarea de ADN şi pentru a verifica cercetarea ştiinţifică în ansamblul ei.

Din punctul meu de vedere, important este ce au realizat aceşti domnitori pentru România. Important este că s-au simţit români, iar prelevarea ADN-ului care presupune deshumarea voievozilor este neînsemnată, comparativ cu amprenta pe care aceşti domnitori o au asupra poporului român şi istoriei acestuia.