Un român a creat prima reţea de socializare 3D, cu care a cucerit SUA şi Japonia

Radu B. Rusu, în vârstă de 33 de ani, născut în Alba Iulia, este co-fondatorul Fyuse, o aplicaţie de social media care, potrivit Transilvania Reporter, le oferă utilizatorilor accesul la o reţea de socilalizare bazată pe tehnologia 3D şi care a devenit virală în Japonia şi SUA. “Poate suna ciudat, dar eu mă consider o ‘dronă’ când vizualizez feed-uri sociale cu poze 2D, pentru că nu am nicio putere să mă opresc pe o poză și să mă mișc în jurul ei, să văd ce e în spatele unui obiect, să înțeleg mai bine contextul. Totul e pasiv”, spune Radu Rusu în cadrul unui interviu acordat publicaţiei mai sus-amintite. “Noi sperăm să schimbăm toate aceste lucruri și să contribuim la crearea unui Internet mai bun, mai interactiv, mai plin de imersiune”.

Radu Rusu, care lucrează în prezent în SUA, a absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca în 2004, iar în 2009 şi-a încheiat studiile la Universitatea Tehnică Munchen. A început să cerceteze tehnologiile 3D în timpul doctoratului, pe care l-a susţinut la Munchen. În perioada octombrie 2007 – decembrie 2008 a fost International Fellow Researcher la Artificial Intelligence Center – Stanford Research Institute International, între 2009 şi 2012 a fost cercetător la Willow Garage (un laborator de cercetare în domeniul roboticii din California), din 2009 este Visiting Lecturer la Universitatea Stanford, din 2012 este președinte și CEO al Open Perception, iar din 2013 CEO şi co-fondator al companiei Fyusion – prin intermediul căreia a creat Fyuse şi care a primit de curând o finanțare de 3,35 de milioane de dolari pentru dezvoltarea tehnologiilor de procesare a imaginilor 3D.. În 2013, a obținut un premiu prestigios din domeniul roboticii, IEEE RAS Early Career.

Mai jos, publicăm câteva fragmente din interviul acordat Transilvania Reporter, pe care îl puteţi citi integral aici.

Rep: Cum ți-a venit ideea realizării aplicației Fyuse de photo sharing 3D?

Radu Rusu: Am fost fascinat de ideea de a explora spațiul înconjurător de foarte multă vreme, poate cu mult înainte de studierea materiei procesare imagine avansată 3D în cadrul doctoratului. Poate din copilărie, când ne strângeam la televizor duminica să vedem emisiunea “Știință și imaginație” cu Alexandru Mironov și “Star Trek – The Next Generation”… cine știe. În orice caz, ideea de a studia nori de puncte 3D (în engleză “3D point clouds”) a fost tot timpul cu mine și, încet, încet, s-a transformat în pasiune.

Mi-am dat seama cu aproximativ doi ani în urmă că, în toți acești ani, am interpretat greșit ce înseamnă “3D”. După sute de prezentări și publicații în care am susținut că 3D înseamnă ceva legat de un sistem cartezian de coordonate, în care fiecare element are valori XYZ sau ceva distanță fizică în spațiu, am realizat că aceste lucruri sunt doar subiecte pur tehnice și științifice și că majoritatea oamenilor de pe planetă au cu totul și cu totul alt sistem de referință. Spre exemplu, apariția televizoarelor “3D” (chiar dacă nu au fost o reușită așa cum s-a dorit în prima generație, ci mai mult un eșec) a asociat ideea de stereoscopie prin ochelarii pe care utilizatorul trebuie să-i poarte pentru a vedea imaginile 3D. Ideea e simplă: totul se axează pe ideea de a crea o iluzie optică, un truc care ne face să ne gândim că ceea ce vedem este în 3D, când de fapt nu este.

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă 3D pentru un utilizator, am făcut câteva studii: am luat cele mai avansate rezultate pe care noi le obținusem în domeniul nostru, respectiv scene din filme gen “The Matrix”, și am întrebat un eșantion de utilizatori ce pare mai interesant și ce pare mai “3D”. Răspunsul a fost clar: efectele speciale din filme domină capacitatea noastră de a defini 3D-ul. În timp ce noi ne chinuiam să construim algoritmi complecși de digitizare care să scaneze obiectele înconjurătoare și să le transforme în modele de triunghiuri, un utilizator obișnuit era mai interesat de “cum pot să controlez camera într-o scenă așa cum am văzut în filmul The Matrix”.

Așadar, am început să construim algoritmi care să “simplifice” oarecum anumite experiențe 3D și să le reprezinte prin structuri de date care să permită unui utilizator să “controleze” experiența finală de vizualizare, într-un mod pe care o poză normală în două dimensiuni nu-l oferă. Așa s-a născut un nou format, care nu poate fi  “pur nor de puncte 3D” (pentru că sunt multe lucruri care nu se pot reprezenta ușor în pur 3D, gen cer, obiecte transparente, lichide etc.) și nici “film” (pentru că un film captează timpul cu o anumită frecvență, gen 30 cadre pe secundă) și nici poză panoramică (pentru că o poză panoramică este 2D și nu poate reprezenta mișcarea în scenă). Acest format se numește “surround view” și e primul format hibrid 2D/3D care are ca scop captarea spațiului înconjurător. Nu contează dacă mergi în jurul unui obiect în 30 de minute sau în 30 secunde, rezultatul trebuie să fie identic: cea mai compactă reperezentare a obiectului respectiv care îți permite să schimbi poziția camerei în jurul lui.

Aplicația Fyuse este doar un mic exemplu simplificat pe care platforma noastră tehnologică îl oferă. Cei care înțeleg bine domeniul, își vor da seama de ce e bine să simplifici experiența și să limitezi controlul în mai mult de o singură direcție pentru uz social. Fyuse ne permite să iterăm extrem de rapid algoritmii nostri și experienta care o oferim utilizatorilor, pentru că primim feedback de la ei aproape instant. Nu cred că există o metodă mai bună de a testa un nou format vizual decât printr-o aplicație socială. În curând, vom lansa aplicații mult mai complexe pentru alte domenii verticale, gen e-commerce, unde vom avea metode de captură și vizualizare mult mai complexe.

(…)

Rep: Cu ce este diferită Fyuse decât celelalte rețele de socializare? Care sunt elementele definitorii?

Radu Rusu: Rețeaua socială este doar metodologia aleasă de noi pentru a aduce cât mai rapid ideile noastre de “captură de spațiu” în fața utilizatorilor. Elementul definitoriu este clar rezultatul vizual concret, acest “surround view”, care în momentul de față este unic, celalalte rețele sociale practic “reciclând” tehnologii “învechite” gen poze 2D sau video. Acestea nu au fost create pentru calculatoarele moderne din ziua de azi, ci pur și simplu au fost digitizate din formatele lor de film în formate digitale (exemplu JPEG și MPEG) în momentul în care au apărut calculatoarele. Surround View este 100% digital creat pentru era în care trăim, în care calculatoarele pe care le purtăm cu noi în buzunar ca și telefoane mobile au o sumedenie de senzori, ecrane “touch sensitive” și așa mai departe.

Pentru că majoritatea dintre noi venim din mediul academic, aproximativ o treime dintre colegii mei având un doctorat în domeniu, ne-am decis că rețeaua socială Fyuse nu va călca pe urmelor firmelor dinainte, gen Facebook, ci va fi mult mai “responsabilă”. Nu ne interesează să culegem date personale private sau să limităm utilizatorii la o anumită experiență încapsulată doar în Fyuse. Astfel, permitem tuturor să creeze aceste reprezentări vizuale și să le folosească pe paginile lor private de web dacă doresc. Deci, fără să vrem, ne-am decis să încercăm să inovăm puțin și la nivelul social, pentru că vrem să creăm o experiență diferită de ce există până acum și să fim siguri că utilizatorii noștri sunt fericiți cu ce oferim în Fyuse.