Fotograf, jurnalist și cineast, Lalage Snow a urmărit în 2010 mai mulți soldați britanici care au ales să plece în Afghanistan. Portretele militarilor, realizate în trei etape – înainte de plecare, în timpul misiunii și după revenire – încearcă să surprindă, la nivelul primar al fizionomiei, schimbările produse de această experiență. Proiectul care adună aceste fotografii se numește We are not dead.
Chris MacGregor, 24 de ani
Sean Tennant, 29 de ani
Ben Frater, 21 de ani
Jo Yavala, 28 de ani
Steven Anderson, 31 de ani
Becky Hitchcock, 23 de ani
Matthew Hodgson, 18 ani
Alexander McBroom, 31 de ani
Sursa și foto: Internazionale.it
10 comentarii
Saracii britanici:D. Dar despre chipurile afghanilor nu scrie nimeni nimic?
Cristina, te referi la talibanii de acolo? Sau la cei care exultau de bucurie ca au scapat de talibani? S-ar putea sa avem chipuri diferite..
gagica arata mai bine dupa razboi 🙂
hai sa fim seriosi, trupele nu-s acolo de grija talibanilor, afghanilor. Motivul real sunt resursele tarii, restul e manipulare, diversiune etc. Ar fi interesant sa bagi doua foto cu un copil afghan mutilat: before after. 3 riduri in plus pe fata soldatilor cotropitori nu ma impresioneaza.
Situatia e mult mai de plans de atat. Cristina cunosti situatia femeilor dinainte de americani, pe care nu-i apreciez, insa cateodata printre multe rele apare si binele. De e sa vorbim de a
Afganistan ca Arabia Saudita a litiului, e o alta chestie. Cat despre soldatii care au luptata acolo, povestea e mai taioasa.
situatia femeilor de dinainte de americani de unde o cunost i? din presa americana? ce convenabil zic. atat timp cat eu nu am citit un ziar LIBER afghan, nu am cum sa cred ca ce spun ziarele si presa manipulata de sua , doar sa merg eu acolo sa traiesc printre civili. Stim cu totii cum presa distorsioneaza adevarul.
Soldatii pe front sunt tot soldati pe front indiferent cu ce motive ascunse au fost trimisi de cate o minte inumana. Acestia sunt tot niste oameni care se confrunta cu situatii critice de viata si moarte departe de tot ce cunosc. De fapt, ei sunt cei mai pacaliti, manipulati si prostiti de guvernanti, ca ei isi risca viata, noi doar cotizam cu bani lunar, nu cu viata literalmente. Nu cred ca e corect sa-i judecam pe ei pt inumanitatea celor de sus.
din cate stiu, soldatii au ales ei sa fie pe front si sunt platiti pentru asta. Din fericire familiile lor sunt acasa, in siguranta, in timp ce in tabara adversa civilii mor pe bune (copii,batrani, femei). In caz de deces sunt inmormantati cu onoruri militare iar urmasii primesc pensii. Ma iertati ca nu empatizez foarte tare cu ei. In timp ce-n tarile civilizate obezitatea infantila face ‘ravagii”, in tarile care au ajuns f sarace din cauza politicii duse de marile puteri, se moare de foame. Incredibil, dar chiar in secunda asta, in secolul i-phonului, sute si mii de mame sunt nevoite sa aleaga care dintre copiii ei va primi mancare sa supravietuiasca si care va fi lasat sa moara de foame. Va puteti imagina o situatie mai disperata? Noi vorbim de chipuri imbatranite prematur?