Ticu Lacatusu. Exploratorul care merge numai inainte

In timpul dialogului cu Ticu Lacatusu – probabil cel mai cunoscut alpinist roman – acesta a avut un singur moment de ezitare. Cand l-am intrebat cine este el de fapt, a ras scurt, a tacut cateva secunde bune si abia apoi a spus: “Nu stiu cum sa ma definesc. Sunt doar un tip normal, caruia insa ii plac viata si aventura”. Dupa ce a urcat cele mai inalte varfuri de pe toate cele sapte continente, dupa ce a realizat premiere alpinistice, Ticu Lacatusu se pregateste acum sa strabata Groenlanda pe schiuri.

“Traversarea Groenlandei face parte din cel mai complex proiect expeditionar organizat vreodata de romani. Prima etapa a proiectului, deja parcursa, a fost dedicata unor ascensiuni importante pe varfuri din cea mai mare insula a lumii, Groenlanda. Mai exact, anul trecut am reusit sa urcam cinci varfuri, printre care si pe cele mai inalte trei din Groenlanda, care sunt si cele mai inalte din toata zona arctica, la nord de Cercul Polar. Am reusit si ascensiunea in premiera mondiala a unui varf de peste trei mii de metri, pe care l-am botezat Petra Peak, dupa numele uneia din fetele mele.

A doua etapa a expeditiei in Groenlanda, care va incepe luna viitoare, este si ea deosebita: parcurgerea pe schiuri a circa 600 de kilometri, pe calota glaciara. Niciodata pana acum alpinismul expeditionar roman nu si-a propus un proiect care sa presupuna o luna de mers pe schiuri in astfel de conditii. Romanii care au fost pina acum la poli au parcurs doar distante mai scurte, timp de 7-10 zile. Eu, alaturi de colegul Cornel Coman, voi pleca de pe coasta estica a Groenlandei si impreuna vom parcurge circa 20 de km pe zi, timp de o luna de zile. Daca insa se strica vremea si eventual am fi blocati undeva, intregul proiect risca sa fie dat peste cap. Vom vedea insa”

La aproape 50 de ani ai sai, Ticu Lacatusu e un barbat zdravan, care inspira forta si certitudine. Barba inspicata, ridurile, dau fetei un contur ferm, iar ochii ii zimbesc melancolic. Dincolo de toate acestea se ascunde insa visul unui copil.

“Expeditia in Groenlanda e pentru mine si o noua provocare dar si implinirea unui vis din copilarie. Cand eram mic am citit toate cartile lui Nansen (Fridtjof Nansen este primul om care in 1888-89 a traversat Groenlanda – n.r.) si de atunci m-am gandit la zonele arctice ca la ceva din afara acestei lumi. Cand am fost in Antarctica, spre exemplu, am simtit ca sunt ca pe o alta planeta.

Pe de alta parte, in Himalaya am facut cam tot din ce mi-am propus, atat in ceea ce priveste varfurile de peste 8 mii metri urcate, cat si ca tipuri de ascensiune, premiere.

A venit asadar momentul cand am decis ca trebuie sa fac ceva deosebit. Si cum Antarctica e cam departe si prea scumpa, iar zona polara nordica nu ma tenteaza, am ales a doua mare aglomerare de gheata din lume, Groenlanda, unde mi-am propus si ascensiuni alpinistice si partea de traversare. Aceasta din urma e o mare provocare, un proiect la care e frumos sa construiesti si sa participi.

Traversarea va insemna un efort in care va trebui sa ne bazam exclusiv pe fortele noastre. Iar pentru asta e nevoie de pregatire fizica foarte buna, de o logistica bine pusa la punct, un echipament performant, rezistent, de comunicatii eficiente si o asigurare energetica care sa functioneze cu energie solara. Nu in ultimul rand, trebuie sa avem noroc cu vremea”.

“Ai reusit, continua. N-ai reusit, continua”. Cunoscutele vorbe rostite de Nansen sunt un leit-motiv si pentru Lacatusu.

“Eu de felul meu nu sunt o persoana izolata, dar am facut si expeditii solitare doar pentru a vedea cum este. Astfel, in 1998, am urcat pe Cho Oyu, in prima expeditie romaneasca, zece ani mai tirziu am fost pe Lhotse. De fiecare data am fost de unul singur, fara serpasi, fara oxigen. A fost o experienta interesanta si am vazut ca sunt capabil de acest gen efort solitar. Desi nu imi place in mod special, e interesant sa te bazezi numai pe fortele tale. Oricum, in luna pe care o voi petrece in Groenlanda ma voi baza si pe fortele colegului meu, deci suntem deja o echipa.

Primul alpinist roman pe Everest. Singurul care a urcat cele mai inalte varfuri, de pe toate continentele:
– Elbrus / 5642m / Europa, iulie 1990
– Kilimanjaro / 6895m / Africa, 4 februarie 1995
– Everest / 8848m / Asia, 17 mai 1995
– Aconcagua / 6960m / America de Sud, 16 februarie 1996
– McKinley / 6194m / America de Nord, 4 iunie 1997
– Carstenz-Pyramid / 4884m / Australia-Oceania: 25 aprilie 2000
– Vinson / 4897m / Antarctica: 10 decembrie 2001

E foarte important sa fim o echipa unita, sa ne ajutam reciproc. Am mare incredere in Cornel Coman, e un om cu experienta, un foarte bun schior, e inteligent, capabil sa ia decizii corecte in timp scurt.

E obligatoriu sa fim o echipa in conditiile in care in Groenlanda vom merge continuu, nu ai timp de stat, de contemplat frumusetile naturii. Acolo vezi doar alb, un peisaj monoton. Si mie nu imi place monotonia. Dar e vorba de un proiect la care ma gandesc de mult timp, ma atrage. Mi-a placut si spiritul lui Nansen, acest om extraordinar care a trecut peste situatii incredibile. Te pune pe ginduri ce poate face un om cand isi pune in cap ceva”.

Ce inseamna insa o expeditie? Cat este efort fizic si cata pregatire logistica? Care sunt cele mai mari pericole din zona arctica? Cu o voce egala, Ticu Lacatusu ofera calm raspunsuri la toate aceste intrebari.

“Experienta in zona arctica e una specifica, pe care eu nu o am inca pe deplin. Eu am mai mult o pregatire alpinistica, dar am fost totusi in Antarctica, am fost in Alaska, cam stiu despre ce e vorba.

Marea provocare nu este rezistenta la temperaturile scazute, cum s-ar putea crede la prima vedere. Cu asta mai curand te nasti, in plus se mai antreneaza in timp. Mult mai importante sunt insa pregatirea psihica si, respectiv, cea logistica.

Din punct de vedere psihic, trebuie sa faci fata vintului, izolarii, neprevazutului. Am fost de peste zece ori in Himalaya, dar acolo nu poti sa capeti experienta cu caracter polar, care inseamna in primul rind confruntarea cu necunoscutul, cu izolarea, conditiile extreme. Acolo e doar un ocean alb, din calote de gheata. In Groenlanda nu faci decat sa mergi inainte, zile in sir, si nu vezi decat un singur lucru: un orizont alb.

Partea logistica e de asemenea importanta si cu un anumit specific. Esti obligat de catre autoritatile daneze sa ai la tine un dispozitiv special, care sa alerteze in caz de nevoie. Acesta, odata activat, emite continuu un semnal GPS prin satelit, timp de doua zile. De la satelit, semnalul ajuge la cele mai apropiate echipe de salvare, care vor interveni. Sunt practic doua avioane, cu piloti specializati in aterizari pe gheata. Dispozitivul emite in orice conditii, indiferent de temperatura si nu mai poate fi oprit. De aceea e obligatoriu sa cantaresti situatia foarte bine inainte de a lua decizia sa apelezi la ajutor.

Pe de alta parte, noi o sa folosim un stil expeditionar ecologic. Asta inseamna ca bagajul va fi minim, mancarea va fi ultrausoara, deshidratata, liofilizata. Ratiile sunt compensate caloric, ratii speciale pentru conditii arctice. Avem baterii solare, folosite si de armata americana. Totul e pus la punct in ce priveste echipamentul. Suntem practic o expeditie ultra-moderna, bazata exclusiv pe ceea ce ducem cu noi. Mai mult decat atat, vom cara toate deseurile pe care le producem, nu vom lasa nimic acolo”.

Banii, banii, eterna problema

“Am avut mari dificultati legate de asigurarea bugetului, deoarece am conturat acest proiect in vreme de criza. De aceea a trebuit sa taiem din cheltuieli, sa ajustam, in speranta ca vom obtine bani mai putini. Din acest motiv a si trebuit sa impartim expeditia in Groenlanda in doua etape. Anul trecut, partea alpinistica am reusit-o mai ales prin fonduri proprii. Acum urmeaza partea mai costisitoare. Tot proiectul Groenlanda costa cam 55 de mii de euro, dintre care 20-22 de mii au fost alocati anul trecut. Pentru a doua etapa, desi in plina criza, am avut bucuria sa gasim firma Baumix, care ne-a oferit sprijin total.

Oricum, acesta e un buget minim, de austeritate. Un buget mic inseamna insa si nesiguranta, e o expunere inutila la riscuri. Trebuie sa fii foarte bine pregatit logistic, iar asta costa. Daca nu ai partea logistica, mai bine stai acasa”.

Omul Ticu Lacatusu e un bun povestitor, atent la detalii, un vorbitor pasionat. Detaliaza, explica, nuanteaza continuu. S-a blocat, insa, cand a trebuit sa se auto-defineasca… Nici nu stie foarte clar ce va face peste zece ani, insa va fi vorba, cu siguranta, tot despre expeditii.

“Nu stiu cum sa ma definesc. Poate: alpinistul, geologul Ticu Lacatusu. E foarte greu de spus, nu stiu, sunt un tip normal caruia ii plac viata si aventura.

Pe de alta parte, nu imi fac planuri pe termen foarte lung. Cu o singura exceptie, atunci cand mi-am propus sa urc toate virfurile de pe cele sapte continente.

Pentru viitor, important ar fi sa continuu sa fac expeditii inedite, deosebite. Cu siguranta ma voi intoarce in Nepal, in Himalaya. Poate va fi vorba de o ascensiune in premiera intr-o zona mai putin cunoscuta, eventual combinata cu o cercetare stiintifica. O descoperire cat de mica inseamna foarte mult, eu fiind geolog de meserie sunt sensibil la aceste aspecte.

De asemenea, cred ca am ramas dator si cu faptul de a scrie niste carti despre ce am facut, ce am vazut. Cartile sunt incepute, am toate informatiile, deci nu mi-ar fi foarte greu. Dar mi-ar trebui si timp. Pina acum nu l-am gasit”. (M.Ch.)

Foto: Mihaela Dumitrascu – TOTB si Arhiva personala Ticu Lacatusu

Alte amanunte despre expeditii pe www.lacatusu.ro