INTERVIU: “Caii de la Letea pot trăi în libertate, cu excepţia celor bolnavi”

2

 

În urma recoltării probelor de sânge de la caii din comuna C.A. Rosetti, regiunea Letea, s-a constatat că 33 dintre cei 54 de cai al căror transport a fost interceptat zilele trecute nu aveau microcipuri, mai exact identitate, anunţă Mediafax.com. Trei dintre ei au murit, iar testele efectuate de ANSVSA – care a ordonat stoparea oricărui transport de cabaline din judeţul Tulcea – pe 49 de cai au descoperit că 19 dintre ei sunt bolnavi, existând riscul de a-i infecta şi pe ceilalţi. Camionul care transporta caii a fost oprit în Brăila, de unde animalele au fost preluate de o fermă particulară din satul Urleasca.

Interviu de Florenţa Gavrilă (Obiectiv Jurnalul de Tulcea)

Scandalul continuă: locuitorii din C.A. Rosetti spun că li se încalcă dreptul la proprietate şi vor să sesizeze Avocatul Poporului, potrivitGândul.info, pe motiv că animalele nu sunt sălbatice, ci crescute în condiţii puţin diferite faţă de cele normale, în timp ce organizaţia Vier Pfoteniar susţine în continuare că se încalcă legea pentru protecţia animalelor. Cotidianul central mai scrie că sătenii din comuna tulceană şi-au luat acasă caii dintr-un al doilea lot, de 45 de cabaline, ce urma să plece spre abator. În cadrul unui interviu, Ştefan Răileanu, cercetător ştiinţific şi medic veterinar în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării, oferă câteva sugestii despre cum se poate rezolva problema cailor din Deltă şi ce măsuri ar trebui luate pentru animalele bolnave.

Reporter: Cum credeţi că se poate rezolva problema cailor de la Letea?

Ştefan Răileanu: În zona Letea trebuie efectuat un studiu de impact şi, în urma rezultatelor acestui studiu, să putem trage concluziile şi eventual să putem cere legiferarea fenomenului de semisălbăticie din Delta Dunării. Acest studiu ar urma să răspundă la câteva întrebări: dacă aceşti cai trebuie să rămână în Grindul Letea, câţi ar putea să rămână fără ca zona să fie afectată şi cum trebuie procedat pentru a aduce populaţia la numărul pe care ecosistemul de acolo îl poate suporta. Există deja un studiu comandat şi finanţat de Fundaţia Vier Pfoten, Institutului de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării, şi nu mie personal, care a început să se deruleze în urmă cu trei luni, însă acesta nu este un studiu de impact, care ar dura minimum 3 ani. Un astfel de studiu de impact ar viza atât populaţiile de cai, cât şi de vaci, oi şi a capre din regiunea respectivă.

Rep.: Din punctul dumneavoastră de vedere, ce ar trebui să se întâmple în acest moment cu acei cai?

Ş.R.: Eu mă ocup de şase ani de această problemă. Din punctul meu de vedere, soluţia nu este eradicarea întregii populaţii de cai de la Letea, iar explicaţia este una ştiinţifică. Odată cu dispariţia cailor, se vor pierde şi foarte multe plante, unele poate aflate pe cale de dispariţie. De exemplu, astăzi în străinătate se face aşa numita ecologizare prin păşunat şi sunt cumpărate efective de cai şi măgari. Păşunatul cailor, spre deosebire de cel al oilor, vacilor sau caprelor, are un efect similar unei cositoare, pentru că ei nu smulg plantele din rădăcină, ci doar retează vârful şi de aceea plantele de la nivelul solului nu vor dispărea. Ideea este ca populaţia de cai de la Letea să rămână în acel ecosistem, dar să ajungă la un număr neglijabil de exemplare.

Rep.: Sunteţi de acord că numărul de cai de pe Grindul Letea este în acest moment mult prea mare pentru acea zonă?

Ş.R.: Dacă ne referim exclusiv la populaţia de cabaline, deşi acolo trăiesc şi foarte multe vaci, oi şi capre, numărul exemplarelor care au rămas acolo este de sub 1000, iar la această cifră am ajuns după ce am efectuat două numărători din avion. Deci cifra de 5 mii despre care se vorbeşte este greşită. Această cifră este corectă, dar pentru întreg teritoriul Deltei Dunării, şi nu despre Grindul Letea.

Rep.: Înţeleg că cele o mie de exemplare care sunt acum pe Grindul Letea pot rămâne acolo fără ca ecosistemul să fie afectat?

Ş.R.: Putem face populaţia de cai un pic mai mică, dar o cifră exactă nu vă pot da până nu se vor monitoriza toate speciile de pe Grindul Letea. De asemenea, trebuie evaluată flora din zonă, pe anotimpuri, şi abia apoi putem da un răspuns corect.

Rep.: Care ar fi paşii pe care ar trebui să facă-i autorităţile, astfel încât problema cailor de la Letea să fie rezolvată?

Ş.R.: Dacă vă referiţi la situaţia epidemiologică, aceasta este clar în mâinile Direcţiei Sanitar Veterinare. Există o legislaţie care spune exact ce trebuie să facem în astfel de situaţii. De aceea nu văd foarte oportun transportul acestor animale din Delta Dunării către alte regiuni, şi eu, ca şi medic veterinar, nu aş da voie ca acele animale să iasă de acolo. Ci aş găsi o altă metodă prin care fenomenul să fie controlat. Analizele pentru anemie infecţioasă trebuie făcute, iar fenomenul trebuie ţinut sub control din punct de vedere epidemiologic. Problema este cum se fac aceste acţiuni şi în ce moment.
Însă, în primul şi în primul rând, autorităţile trebuie să ceară realizarea unui studiu de impact, astfel încât să ştim exact câţi cai poate suporta regiunea respectivă.

Rep.: Sunteţi de acord ca animalele bolnave să fie sacrificate?

Ş.R.: Legislaţia aşa prevede, ca animalele care suferă de anemie infecţioasă să fie sacrificate, însă este importantă maniera în care se face acest lucru. Din punctul meu de vedere, iar în străinătate aşa se obişnuieşte, trebuie amenajate aşa-numitele ferme de izolare, unde animalele aceste animale pot fi ţinute, deci nu trebuie neapărat sacrificate. Celelalte animale sănătoase ar putea trăi ca şi până acum, în libertate.

Rep.: Până acolo, însă, s-a vorbit despre faptul că modul de colectare a animalelor a fost unul foarte agresiv. Cum ar trebui să se facă această colectare, astfel încât caii să nu sufere?

Ş.R.: În primul rând, ar trebui desemnat un specialist care cunoaşte exact cum se comportă aceşti cai în diferite condiţii şi cum şi când se pot organiza astfel de capturi. S-a omis faptul că aceste animale sunt în perioada de montă şi s-au făcut foarte multe greşeli. Iepele gestante au fost băgate în travalii, după care au fătat instantaneu, prematur. De asemenea, ţarcurile de captură trebuie foarte bine compartimentate astfel încât să se facă selecţia iepelor gestante de armăsari. Aşa se întâmplă în străinătate în astfel de situaţii, dar cei de aici nu au fost îndrumaţi de nimeni.

Rep.: De ce credeţi că s-a ales acest moment pentru capturarea cailor?

Ş.R.: Nu cred că autorităţile au ales momentul cât firma care vrea să cumpere caii. Autorităţile însă puteau spune că nu este momentul potrivit şi le puteau interzice oamenilor să intre în pădure.

Rep.: Există o întreagă discuţie în legătură cu provenienţa acestor cai de la Letea. Se spune că ar fi fost ai statului şi, odată cu desfiinţarea CAP-ului, animalele au fost lăsate în libertate. Care este punctul dumneavoastră de vedere?

Ş.R.: Adevărul este undeva la mijloc. Eu am un document unde sunt înscrise mai multe mărturii ale istoricilor, iar din acest document reiese că Grindul Letea era locuit chiar şi înainte de 1900. Acolo erau persoane care creşteau animale, inclusiv cai, care se creşteau în semisălbăticie, aşa cum se întâmplă încă în Deltă. Erau folosiţi uneori, dar în restul timpului erau lăsaţi în libertate. Putem vorbi despre cai semisăl-batici pentru că aveau contacte cu oamenii. De asemenea, acelor cai li s-au adăugat şi caii eliberaţi de la CAP, după 1990, deci numărul cailor din zonă automat a crescut. Acesta este adevărul. Acum mai vorbim doar de maxim o mie de exemplare.

Foto: Vier Pfoten

Acest interviu a fost preluat de pe site-ul cotidianului Obiectiv Jurnalul de Tulcea.

Tags:



2 comentarii

  1. Pingback: Interviu: “Am filmat zeci de cai îngheţaţi în baltă”

  2. Caii semisălbatici din Deltă sunt urmaşii cailor eliberaţi în anii 1980 de şeful unei ferme zootehnice din Sfântu Gheorghe care exporta animale în Italia. Caii ar fi trebuit să fie ucişi pentru a elimina focarul de febră aftoasă, însă şefului fermei de la acea vreme i s-a făcut milă de animale şi le-a dat drumul în Deltă. Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) intenţionează să realizeze un proiect pentru protejarea cailor semi-sălbatici din Rezervaţie şi a uneia dintre cele mai vechi arii naturale strict protejate din România, Pădurea Letea. Există determinări care scot în evidenţă faptul că generaţiile tinere de vegetaţie forestieră nu se mai formează din cauză că accesul cailor în pădure nu poate fi controlat. (…) Au fost propuneri de exterminare a acestora, de lăsare în libertate, iar punctul nostru de vedere este să adoptăm o soluţie de mijloc în care să acceptăm că populaţiile de cai evadate în mediul natural au devenit o parte a peisajului, o parte a sistemului natural care s-au dezvoltat şi care ar trebui să devină şi o atracţie pentru vizitatori, în ultimă instanţă”, a afirmat guvernatorul. Proiectul ar consta în crearea într-un spaţiu exterior pădurii, dar asemănător acesteia, a unei zone securizate, care să împiedice cabalinele să părăsească aria, dar să lase posibilitatea vizitatorilor să le vadă. Anemia infecţioasă declarată în anii 70 sau 80 a fost o barieră timp de 20 de ani pentru valorificarea lor. Se aştepta ca aceşti cai să moară, pentru că o asemenea boală ar fi putut duce la dispariţia lor, lucru care nu s-a întâmplat. Sunt acolo acum cai de o frumuseţe stranie. (…) Noi trebuie să evităm înrăutăţirea situaţiei actuale. În 95 pădurile Letea şi Caraorman au fost împrejmuite cu un gard de sârmă ghimpată care a putrezit. Bani de întreţinere nu s-au mai dat. Iar la distrugerea gardurilor au contribuit şi localnicii care au rupt împrejmuirea pentru a intra acolo cu animalele la păşunat”, a menţionat guvernatorul RBDD. Problema cailor crescuţi în stare de semi-sălbăticie în Delta Dunării este una veche. La iniţiativa conducerii Direcţiei Silvice Tulcea, care a reclamat că aceste cabaline distrug zonele împădurite în judeţ, în aprilie 2009 s-a înfiinţat un grup de lucru pentru rezolvarea acestui aspect. În ciuda numeroaselor proiecte anunţate de diferite organizaţii neguvernamentale, niciunul dintre ele nu a fost pus în practică, efectivul de cai semisălbatici fiind estimat de unii cercetători la 3.450. Conform declaraţiilor din 2006 ale conducerii Direcţiei Sanitar-Veterinare, 80% dintre aceste animale ar fi bolnave de anemie infecţioasă, în 2010 numărul cailor semi-sălbăticiţi bolnavi de anemie, dar care au proprietari, reducându-se la zero. Academia Română a declarat Pădurea Letea arie protejată în 1938, aceasta fiind a doua rezervaţie din România după Munţii Retezat. Pădurea Letea este caracterizată prin abundenţa plantelor agăţătoare care se încolăcesc pe arbori, dând aspectul unei păduri tropicale, speciile rare de plante, animale şi insecte constituind un punct de atracţie în plus pentru turiştii care ajung în această zonă.

Leave A Reply