Într-o lume în care oamenii sunt veşnic în competiţie, străduindu-se să aibă cel mai nou model de maşină, cel mai râvnit job, cea mai mare casă, e ca o gură de aer să întâlneşti oameni care se pun pe locul doi şi îşi dedică timpul celor din jur. Voluntariatul este o “ocupaţie” rară, dar dăruirea sinceră a oamenilor unor cauze străine nu se lasă doborâtă de o criză financiară. Anul 2011 este Anul European al Voluntariatului, o ocazie în plus să ne gândim cum ne putem pune timpul în slujba cuiva care are nevoie de el, dar şi să aflăm poveşti ale oamenilor care se gândesc şi la alţii. Zeci de astfel de poveşti găsim în cea de-a patra ediţie a publicaţiei Portret de Voluntar realizată de organizaţia Pro Vobis, care aduce recunoaştere implicării voluntarilor din toată ţara, de toate vârstele şi toate pregătirile.
de Roxana Bucată
Printre ei se numără Chris Fontanesi, un american de 27 de ani născut în San Diego, California care este, de patru ani de zile, voluntar la Habitat for Humanity România, organizaţie care construieşte şi renovează locuinţe simple, decente şi accesibile ca preţ pentru şi împreună cu familiile nevoiaşe al căror viitor este afectat grav de condiţiile în care locuiesc. Materialele provin din donaţii şi sponsorizări. Până acum, peste 1.650 de familii din România şi 350.000 de familii din 100 de ţări beneficiază de case construite prin programul Habitat, ne spune Petruţa Păcuraru, communication coordinator.
Chris a terminat Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale la University of California, Santa Barbara, şi imediat după facultate şi-a deschis propria afacere scriind “Business Continuity Plans” pentru o firmă mare din San Diego. Se consideră un norocos care nu a cunoscut zile negre datorită eforturilor părinţilor săi de a-i oferi o viaţă fără griji şi o şansă de a reuşi. Tot ei l-au făcut, însă, să conştientizeze că nu toată lumea trăieşte aşa. Astfel că a dat business plan-urile pe şantierele Habitat for Humanity. “Părinţii mei m-au făcut să vreau să fac ceva important cu viaţă mea, să donez efortul şi timpul meu că să ajut pe cei care au nevoie”, spune Chris.
El s-a înscris în Peace Corps, lăsând la voia întâmplării ce se va întâmpla cu viaţa lui, aşteptând să afle unde în lume va fi trimis să-şi pună experienţa în slujba celorlalţi. “Există o perioadă de aşteptare de cel puţin 6 luni între momentul în care un voluntar depune aplicaţia lui şi cel în care primeşte o scrisoare la poştă care îi spune unde va fi deplasat”, explică Chris. “Efectiv, tu ştii că viaţa ta va trece printr-o schimbare radicală, dar nu ştii unde şi când”.
Surprinzător, s-a bucurat să vină în România, întrucât în timpul facultăţii a fost foarte interesat de istoria Balcanilor, inclusiv a României. “Nu ştiam deloc ce mă aşteaptă , dar ştiam măcar despre istoria ţării.”
Iniţial, a locuit la o familie din Ploieşti, unde a luat contact cu ospitalitatea românească. Căldura cu care a fost primit a şters şi imaginea dezolantă a blocurilor gri care l-a marcat la sosirea în România. “Generozitatea românilor m-a impresionat. Nu pot să zic de câte ori mă duc într-o casă prepadita, fără geamuri, cu podea de pământ, şi omul insistă să îmi facă o cafea şi să mănânc ceva”, spune Chris. Oricât de sărac ar fi, românul vrea să fie o gazdă bună şi să împartă puţinul pe care îl are. Este un spirit rar, pe care Chris nu l-a întâlnit în celelalte ţări în care a fost. “Toţi m-au luat ca pe copilul lor rătăcit, m-au ferit de necazuri şi mi-au dat cea mai bună mâncare din viaţa mea. La ei mă simţeam acasă”, spune voluntarul despre familiile la care a locuit.
În prezent, Chris locuieşte la Beiuș şi spune că în patru ani de voluntariat pentru Habitat for Humanity a făcut orice, de la cafele pentru colegii de pe şantier, până la manager de programe. “Am încercat să ajut unde era nevoie de mine, indiferent de cât de mare sau mic era jobul”.
Voluntariatul pentru Chris înseamnă dorinţa de a îmbunătăţi ceva, fie să ajuţi la construirea unui părculeţ între blocuri sau să citeşti pentru copiii bolnavi de la spital. Înseamnă să faci ceva pentru a rezolva problemele comunităţii împreună cu membrii comunităţii, să muncești pentru ceva cu motivaţia de a face bine. Chris a fost “infestat” cu “microbul” voluntariatului din timpul liceului. “În California, este obligatoriu să faci muncă de voluntariat în timpul liceului. Ştiu ca sună ciudat ca voluntariatul să fie obligatoriu, dar majoritatea studenţilor fac voluntariat cu plăcere. Eram crescut cu ideea că munca de voluntariat este obligatorie din punct de vedere moral, şi dacă nu faci tot ce poţi să laşi o lume mai frumoasă în urma ta, nu ai făcut nimic.”
Chris pune indiferenţa românilor faţă de problemele celorlalţi pe seama lipsei unei culturi a voluntariatului. “Sincer, dacă eu m-aş fi născut în România, nu cred că aş fi fost destul de deştept să învăţ singur că este important să fiu implicat social. Chiar asta mă face să fiu şi mai impresionat de colegii şi prietenii mei care sunt foarte implicaţi în problemele sociale”, spune el.
Printre acţiunile memorabile la care a participat ca voluntar se numără construirea a 27 de case în doar 5 zile, cu peste 650 de voluntari, în septembrie 2007, construirea prin filiala locală Habitat for Humanity Beiuș a 10 case în 5 săptămâni, cu 500 de voluntari, iar în prezent este liderul unui proiect pentru o familie din Medgidia.
Citește și:
Urban Heroes: Există și pensionari optimişti
Horatiu, “gunoierul” cu diploma universitara care vrea doar sa traiasca bine
Foto: arhiva personală a lui Chris Fontaine
4 comentarii
Un exemplu remarcabil de cooperare interumana si de educatie superioara din familie ! (chestia cu voluntariatul obligatoriu o stim si noi de pe vremea lui Ceasca’). Ne lipseste tocmai coeziunea sociala (din care voluntariatul este o particica) ce transforma un grup de oameni intr-o natiune ! Inca o data, bravo Chris, felicitari parintilor tai ! Acesta este spiritul crestinesc adevarat. Cu stima
Pingback: Tweets that mention Chris Fontanesi, voluntar în România: “Dacă mă năşteam aici nu-mi dădeam seama singur că e important să fiu implicat” » Think Outside the Box -- Topsy.com
Pingback: Sorin Trăilă, unul dintre eroii exploziei de la Mina Petrila: “Ne-am auzit o grămadă de vorbe, că am umblat după publicitate şi că ne-am umplut de bani” » Think Outside the Box
Pingback: Ziua Mondială a Habitatului în România: Habitat for Humanity contruiește 10 case în 5 zile pentru familii sărace | TOTB.ro - Think Outside the Box