Despre zîmbetele adevărate, cele de plăcere, nu de conveniență, știm că sunt detectabile după încrețiturile din jurul ochilor. Zîmbetele false implică numai gura, restul feței fiind mai mult sau mai puțin imobil. Dar cînd lucrurile se întîmplă foarte repede, mai putem face distincția?
Pe fotografii sau într-un mediu liniștit, în care ne putem concentra 100% pe cel din fața noastră, e relativ ușor de detectat un zîmbet fals. Dar în momentele cu adevărat dinamice ale vieții? Cînd stăm de vorbă cu mai mulți oameni deodată sau suntem prinși într-un șir de evenimente foarte rapide, există vreun mod de a discerne falsul de autentic?
O serie de studii ne asigură nu numai că detectăm falsitatea dar o facem și fără mult efort, oarecum inconștient. Nu numai că reușim să le citim dar comportamentul nostru față de celălalt se și schimbă imediat în funcție de ce vedem.
E vorba însă numai de un tip de situații – cele în care încrederea e crucială. În zilele obișnuite, toată lumea produce zîmbete false, din politețe. Nu le detectăm sau dacă le detectăm nu ne afectează. În momentele în care ceva important e în joc, simțim instinctiv în cine să avem sau nu încredere.