Cel puţin 66 de jurnalişti au murit anul trecut în timp ce-şi făceau meseria, arată un raport publicat recent de Reporteri fără Frontiere. Totodată, Comitetul pentru Protejarea Jurnaliştilor arată că 60 de jurnalişti din toată lumea au fost ucişi în contexte strict legate de exercitarea muncii, fie că şi-au pierdut viaţa în urma unor explozii, atentate sau focuri de armă din zonele de conflict unde se aflau, fie că au fost executaţi în urma unor materiale publicate.
Acestora li se adaugă alţi 18 jurnalişti a căror moarte nu a fost pusă încă în legătură cu demersurile jurnalistice, şi 11 persoane care îi ajutau pe jurnalişti la munca lor de teren. În 2014, cele mai periculoase ţări s-au dovedit pentru jurnalişti Siria (17 jurnalişti ucişi), Irak (5 jurnalişti), Ucraina (5 jurnalişti), Israel şi Teritoriile Palestiniene Ocupate (4 jurnalişti) şi Somalia (4 jurnalişti ucişi).
Cei mai mulţi dintre cei care şi-au pierdut viaţa anul trecut se aflau pe teren, înregistrând cu obiectivele camerelor foto sau video ororile conflictelor armate sau documentând cazuri alambicate de corupţie la nivel înalt. Astfel, cele mai mari vărsări de sânge din rândurile jurnaliştilor au fost, în 2014, legate de acoperirea unor subiecte din sfera războiului, a politicii şi a drepturilor omului, în vreme ce 17% din numărul ziariştilor ucişi investigau subiecte din sfera crimei organizate, iar 13% urmăreau firul roşu al corupţiei. Pe lângă toţi aceştia, 2014 a adus o creştere dramatică a răpirilor: 119 jurnalişti au fost răpiţi în 2014, cu 37% mai mulţi decât în 2013. Dintre toate aceste poveşti de viaţă curmate în lupta pentru scoaterea adevărului la iveală, am ales zece care, puse cap la cap, scriu istoria unei meserii din ce în ce mai controversate şi mai importante pentru o mai bună înţelegere a lumii în care trăim.
James Foley, jurnalist freelancer
Ucis în august 2014, în Siria
Numele lui Foley, jurnalist american în vârstă de 41 de ani, a ajuns pe prima pagină a ziarelor şi pe ecranele televiziunilor din toată lumea nu pentru numeroasele lui materiale despre conflictele din Siria, Irak sau Libia, ci în urma unui clip postat de facţiunea ISIS (Statul Islamic din Siria și Levant), în care jurnalistul era decapitat. Michael Foley, colaborator Global Post şi Agence France-Presse, a fost răpit în Siria în noiembrie 2012, dar dispariţia lui a fost făcută publică abia în ianuarie 2013, la rugăminţile familiei sale. În urma unei campanii internaţionale pentru găsirea lui, presa a publicat diferite anchete legate de locurile unde ar fi putut fi ţinut prizonier de către autorităţile siriene ori de grupările islamiste militante din această ţară. În 2011, Foley şi alţi doi jurnalişti mai fuseseră luaţi prizonieri în Libia, de către forţele loiale lui Muammar Qaddafi. Pe 19 august 2014, clipul cu execuţia brutală jurnalistului a făcut înconjurul lumii, uciderea lui fiind, potrivit preşedintelui Obama, “un act de violenţă care şochează conştiinţa întregii lumi.” Cu toate acestea, opinia publică a condamnat incapacitatea forţelor armate americane de a-l găsi pe Foley în anii de detenţie, pentru a preveni această crimă oribilă. O declaraţie ISIS arată că executarea jurnalistului a fost moneda de schimb pentru intervenţiile militare americane de anul trecut din Irak.
Aung Kyaw Naing, jurnalist freelancer
Ucis în octombrie 2014, în Kyaikmayaw, Burma
Naing, cunoscut sub numele de Par Gyi, era corespondent al unor publicaţii din Burma, precum Eleven Media, Yangon Times şi The Voice, pentru care a realizat numeroase materiale din zone de conflict locale. În octombrie 2014, jurnalistul de 49 de ani se afla într-o zonă de sub conducerea Armatei Budiste Karen pentru Eliberare, când a fost împuşcat de militari. Potrivit unei declaraţii trimise de oficialii forţelor armate, jurnalistul se afla în custodia lor şi ar fi încercat să preia arma unui soldat pentru a scăpa din detenţie, moment în care ar fi fost ucis. În aceeaşi declaraţie, pe care activiştii şi familia lui Naing o contrazic, reporterul ar fi fost colaborator al unei grupări politice a Armatei Budiste, deşi organizaţia în cauză a negat această afiliere. Militarii au îngropat rămăşiţele bărbatului într-un sat din apropierea locului de detenţie, fără a-i anunţa pe apropiaţii acestuia. Than Dar, soţia jurnalistului, a deschis un proces împotriva forţelor armate, acuzate de crimă, iar după exhumarea corpului lui Naing, s-au constatat urme de tortură: o falcă ruptă, leziuni ale craniului, coaste rupte.
Muthanna Abdel Hussein, jurnalist pentru Al-Iraqiya
Ucis în martie 2014, la Hilla, provincia Babil, Irak
Hussein, cameraman pentru canalul de televiziune Al-Iraqiya, aflat sub conducerea statului, a murit într-un atentat sinucigaş cu bombă de la un post de poliţie din Irak. În aceeaşi explozie, au murit zeci de irakieni, printre care şi Khaled Abdel Thamer, un alt coleg cameraman. Numeroşi cetăţeni au rămas blocaţi în propriile maşini în flăcări, bilanţul atentatului fiind de 45 de morţi şi 157 de răniţi. Hussein şi Thamer filmau pregătirile pentru alegerile parlamentare care au avut loc în aprilie anul trecut – primele alegeri de la retragerea americanilor din Irak în 2011, care au stârnit valuri de violenţă în interiorul ţării. Deşi nicio grupare nu a revendicat atentatul, cea mai vehiculată ipoteză indică spre Al-Qaeda. Mama lui Hussein a declarat, citată de presa străină, că şi-a identificat fiul după şosete şi pantofi.
Camille Lepage, jurnalistă freelancer
Ucisă în mai 2014, în regiunea Bouar, Republica Centrafricană
“Nu pot accepta faptul că tragediile atâtor oameni sunt ţinute sub tăcere doar pentru că nu se pot scoate bani din ele,” spunea Lepage, fotojurnalista de 26 de ani, într-un interviu pentru PetaPixel. Tânăra se stabilise de doi ani în Africa, unde documenta conflictele armate, iar fotografiile ei au fost publicate, printre altele, de Der Spiegel, Libération, Internazionale, The Guardian, Le Monde, The Sunday Times şi The Wall Street Journal. În mai anul trecut, fotojurnalista franceză a fost ucisă în timp ce se afla pe teren, alături de un grup al miliţiei creştine cunoscut pentru susţinerea guvernului şi orientarea “anti-Balaka” (“anti-macete” – grupări de miliţia creştine şi animiste formate în Republica Centrafricană după venirea la puterea a lui Michel Djotodia, în 2013 n.r.). În martie 2013, preşedintele Francois Bozize a fost eliminat de la putere de grupările Seleka, o coaliţie majoritar musulmană, iar de atunci mii de civili au fost ucişi ori nevoiţi să se refugieze. În ultima sa postare de pe Twitter, Lepage anunţa că va pleca alături de luptătorii anti-Balaka în regiunea Bouar, pentru a documenta violenţele recente. Comandantul grupării pe care o însoţea a declarat că tânăra a murit într-o ambuscadă. O selecţie de fotografii realizate de Camille Lepage poate fi urmărită aici.
Andrei Stenin, jurnalist pentru Russia Today
Ucis în august 2014, în Snijne, Ucraina
Povestea lui Stenin, precum şi a altor jurnalişti ucişi anul trecut în Ucraina, seamănă, din păcate, cu intriga unui thriller poliţist, pe care nicio autoritate nu a elucidat-o până în prezent. Fotojurnalistul de 33 de ani se afla în estul Ucrainei, de unde documenta conflictul din regiunea Donetsk pentru agenţia de presă Russia Today. Tânărul a dispărut pe 5 august, iar alţi doi jurnalişti ruşi au publicat în aceeaşi lună un material despre investigaţiile lor pe marginea acestui caz – articolul a fost ulterior eliminat din paginile ziarului, fiind însă disponibil în Google cache. Cei doi susţineau că ar fi găsit în apropierea oraşului Snijne o maşină cu trei trupuri carbonizate, în portbagajul căreia se aflau multe echipamente foto. Într-un comunicat emis în septembrie, Comisia de Investigaţii din Rusia anunţa că Stenin ar fi fost ucis într-un atac al armatei ucrainene asupra unui convoi de maşini unde se aflau refugiaţi escortaţi de separatişti pro-ruşi, fără a prezenta însă vreo dovadă. Ministerul Apărării din Ucraina a negat acuzaţiile. Testele ADN au confirmat că Stenin era unul dintre cele trei victime găsite în maşina abandonată. Într-un articol publicat de Russia Today, Ministrul Afacerilor Interne al Ucrainei a declarat că autorităţile ucrainene nu au acces la regiunea controlată de separatişti, unde a murit Stenin, astfel încât nu se poate realiza o anchetă. Câteva fotografii realizate de Andrei Stenin puteţi urmări aici.
Khaled Reyadh Hamad, jurnalist pentru Continue Production Films
Ucis în iulie 2014, în Fâşia Gaza
Hamad a fost ucis într-un cartier din Gaza, într-o zi în care peste 60 de palestinieni şi 13 soldaţi israelieni au murit în confruntările dintre forţele Hamas şi armata israeliană. Cameramanul palestinian lucra pentru o casă de producţie locală, unde realiza un reportaj despre pericolele la care sunt expuşi medicii palestinieni din Gaza. Aflându-se pe teren, a fost lovit de un obuz lansat de israelieni. Un alt obuz care a urmat a ucis, printre altele, un alt jurnalist din apropiere şi un medic. Incidentele din acea zi din cartierul Shijaiyah au fost atât de sângeroase, încât buletinele de ştiri au relatat intens despre criza ambulanţelor, care nu mai puteau face faţă numărului mare de victime. Ministerul Apărării din Israel nu a comentat imediat moartea cameramanului, însă purtătorul de cuvânt al instituţiei a declarat: “noi nu avem ca ţintă jurnaliştii (…), dar uneori jurnaliştii de pun în situaţii riscante.” Hamad se căsătorise în urmă cu doar câteva luni şi aştepta un copil.
Yusuf Ahmed Abukar, jurnalist pentru Radio Ergo, Mustaqbal Radio
Ucis în iunie 2014, în Mogadishu, Somalia
Jurnalistul de 27 de ani, cunoscut şi ca “Yusuf Kenyanul”, era redactor al unui cunoscut post de radio din capitala Somaliei, Mustaqbal Radio, şi corespondent al postului de radio umanitar Ergo, din Kenya. Ahmed acoperea subiecte legate de drepturile omului şi era un critic constant al guvernului somalez şi al miliţiei conduse de grupul terorist Al-Shabaab, primind adesea ameninţări cu moartea. Pe 21 iunie, maşina lui Yusuf a explodat, în timp ce acesta conducea spre centrul oraşului Mogadishu. Asupra maşinii a fost găsit un dispozitiv exploziv controlat de la distanţă. Nicio grupare nu şi-a revendicat atentatul, iar premierul somalez a anunţat că se va derula o anchetă asupra morţii jurnalistului. În 2013, Yusuf a primit din partea Naţiunilor Unite Premiul Media pentru reportajele sale pe teme de drepturile omului.
Anja Niedringhaus, jurnalist pentru The Associated Press
Ucisă în aprilie 2014, in Khost, Afghanistan
Fotojurnalista germană în vârstă de 48 de ani era corespondent Associated Press, cunoscută pentru materialele ei din zone de război şi recompensată cu Premiul Pulitzer pentru Fotografie de Presă. Anul trecut, a fost împuşcată de un poliţist care, potrivit AP, s-ar fi apropiat de maşina ei, spunând “Allah e atotputernic.” Tot atunci, Kathy Gannon, alt corespondent din regiune care se afla în maşină, a fost rănită. Niedringhaus şi Gannon călătoreau într-un convoi de angajaţi guvernamentali, care transportau buletine de vot spre periferia oraşului Khost, convoiul fiind protejat de forţele de securitate afghane. După atacul armat asupra maşinii, poliţistul a fost arestat, iar câteva luni mai târziu, acesta a primit patru ani de închisoare pentru crimă şi trădare. Moartea fotojurnalistei a survenit cu o zi înaintea alegerilor prezidenţiale şi locale. În săptămânile de dinaintea alegerilor, Nils Horner, jurnalist britanico-suedez a fost împuşcat în cartierul diplomatic din Kabul. Fotografiile Anjei Niedringhaus pot fi urmărite aici.
Pablo Medina Velázquez, jurnalist pentru ABC Color
Ucis în octombrie 2014, în Curuguaty, Paraguay
Potrivit lui Néstor Cañete, procurorul care a anchetat cazul jurnalistului de 53 de ani, acesta din urmă a fost ucis în timp ce se afla în maşina personală, întorcându-se dintr-o deplasare în apropierea oraşului Curuguaty. Un motociclist în echipament de camuflaj s-a apropiat de maşină şi l-a împuşcat de patru ori în cap şi în piept, cu un pistol de 9 mm. Asistenta de 19 ani a jurnalistului a fost la rândul ei ucisă în acest atac, survenit în ziua când Medina investiga folosirea unor pesticide nepermise într-o zonă agricolă. S-ar părea că jurnalistul şi-a atras duşmani în urma nenumăratelor articole despre traficul de cannabis de la graniţa cu Brazilia, unde în ultima vreme au avut loc numeroase confruntări. “Pablo Medina a fost ţinta a numeroase ameninţări, în mare parte din cauza investigaţiilor sale pe marginea producţiei de marijuana,” a declarat Francisco de Vargas, ministrul paraguayan al Afacerilor Interne. Deşi poliţia îi pusese la dispoziţie jurnalistului agenţi de pază, Medina pleca uneori pe teren neînsoţit, atunci când nu existau destui agenţi disponibili. În 2001, fratele jurnalistului, la rândul său jurnalist, Salvador Medina Velázquez, a fost ucis după mai multe denunţuri ale corupţiei clasei politice. La câteva zile după moartea lui Pablo Medina, primarul orăşelului Ypejhú a fost acuzat de crimă, pe proprietatea sa fiind găsite arme şi mari cantităţi de marijuana. Primarul Acosta Marques, precum şi fratele, vărul şi şoferul său, la rândul lor acuzaţi pentru complicitate, au fugit din Paraguay, iar autorităţile au cerut Interpol emiterea unui mandat de urmărire internaţională.
Michael Tshele, jurnalist freelancer
Ucis în ianuarie 2014, în Britz, Africa de Sud
Tshele, fotojurnalist freelancer, a fost împuşcat în timp ce documenta un protest al comunităţii din Mothutlung, provocat de lipsa de apă şi instalaţii sanitare în cartier. Potrivit unor localnici, citaţi de City Press, poliţiştii l-au ucis pe jurnalist “cu sânge rece”, în timp ce acesta fotografia protestul. Moartea lui Tshele, de asemenea activist şi colaborator al unui ziar local, a avut parte de două versiuni: pe de o parte, membrii comunităţii susţin că poliţia l-ar fi împuşcat pentru că fotografia ţevile sparte de apă, iar pe alta, autorităţile susţin că jurnalistul a fost victima unui schimb de focuri între protestatari şi poliţie. În toamna anului trecut, Directoratul Independet pentru Investigaţii Poliţieneşti a emis o recomandare de condamnare a doi ofiţeri de poliţie pentru uciderea tânărului fotograf, precum şi a altor doi protestatari. Deşi cei doi poliţişti au fost acuzaţi de crimă, tentativă de crimă şi posesie ilegală de muniţie neautorizată, până în prezent niciunul dintre ei nu a primit o pedeapsă.
Surse: Committee to protect Journalists, Reporters without Borders
Foto main: Avaz
Puteţi citi şi: