Zbor la categoria grea: porumbeii voiajori

0

Un pumn renumit. Un campion rămas în istorie. Un îndrăgostit de porumbei. Dacă primele două lucruri le ştiaţi despre Mike Tyson, fostul campion de box la categoria grea, ultimul cu siguranţă este o noutate. Una despre care Mike vorbeşte în noua serie “Tyson şi porumbeii”, care debutează duminică, 1 mai, de la ora 15:00, pe canalul Discovery. Pasiunea sa, mai puţin cunoscută publicului, a început cu creşterea porumbeilor pe acoperişul locuinţei şi s-a dezvoltat prin participarea la cursele de porumbei, un domeniu fascinant, plin de adrenalină şi care demonstrează calităţile extraordinare ale acestor frumoase păsări.

de Camelia Jula

Dacă Mike Tyson ar poposi în România, şi-ar găsi imediat prieteni columbofili. Sute de crescători pasionaţi se reunesc în cluburi şi asociaţii, fac schimb de idei, licitează pentru porumbei din rase diferite, în funcţie de cursele la care doresc să ia parte şi formează o elită unită de dragostea pentru porumbeii pe care îi cresc şi îi antrenează. Consemnările istoriei spun că primii porumbei voiajori au fost aduşi în România în anul 1938 (de către maiorul Traian Niţescu), iar de atunci această ocupaţie a luat amploare, în prezent organizându-se competiţii variate, precum şi un campionat naţional, dar şi expoziţii din ce în ce mai multe. Crescătorii sunt grupaţi în trei asociaţii: Federaţia Română de Sport Columbofil (înfiinţată în 2010), al cărei scop a fost oficializarea sportului columbofil în România; Federaţia Crescătorilor de Porumbei din România (considerată cea mai veche, succesoarea primei asociaţii columbofile româneşti, “Columbia”, din 1939) şi Uniunea Columbofililor din România, înfiinţată în 1994, dedicată columbofililor profesionişti români.

Simbol al dragostei

Porumbelul însoţeşte umanitatea de la începuturile sale; se consideră că îmblânzirea şi domesticirea acestei păsări au avut loc în fostul spaţiu fenician din Asia Mică, unde porumbelul era simbol al lui Astarte, zeiţa dragostei şi a procreării. Colonizarea feniciană a adus acest cult al porumbelului înspre Europa. În Egipt, de asemenea, există însemnări vechi despre porumbelul domesticit şi despre rolul său de mesager. Creşterea acestor păsări s-a dezvoltat rapid în ţările antice din estul Mării Mediterane, la grecii antici şi în Asia, apoi în spaţiul Imperiului Roman. Extinderea acestuia a dus la răspândirea simbolului porumbelului şi a îndeletnicirii creşterii acestuia în întreg viitorul spaţiu european modern. În secolul al XIX-lea, creşterea porumbeilor se practica pe toate continentele, apar cărţi de referinţă despre arta îngrijirii lor, primele cluburi şi asociaţii care fixează standarde pentru diferitele rase de porumbei şi, tot atunci, sunt înfiinţate mari ferme axate pe creşterea porumbeilor destinaţi consumului alimentar.

Secolul al XX-lea a adus o dezvoltare uluitoare domeniului: au fost create rase autohtone în aproape toate ţările, a explodat creşterea porumbeilor voiajori şi au luat amploare cursele dedicate acestora. Aceste curse se împart în mai multe categorii – viteză, demifond, fond, general sau maraton – şi pe nivele de vârstă. Etapele de concurs au loc în fiecare an, de primăvara până toamna, în special în week-end-uri, când, în zonele de lansare, mii de porumbei împânzesc cerul şi se desprind, încet – încet, de pluton, în funcţie de tipul de competiţie pentru care au fost antrenaţi. Astfel, cei care concurează la categoria viteză vor avea de parcurs o distanţă între 100 şi 350 de kilometri, pe etapă. Categoria demifond reprezintă parcurgerea unei distanţe de 300 – 600 de kilometri pe etapă; categoria fond înseamnă distanţe peste 500 de kilometri, aceasta culminând cu maratonul, care duce la maxim rezistenţa păsărilor şi capacitatea lor de orientare. Conform specialiştilor site-ului www.porumbei.ro, un porumbel de rasă selecţionat special pentru maraton poate parcurge şi peste 800 de kilometri într-o singură zi, uneori zburând chiar şi pe întuneric.

Hobby sau mod de viaţă?

Pregătirea porumbeilor nu încetează la finalul sezonului competiţional, dimpotrivă. Antrenamentul este constant, la fel sunt şi eforturile de îmbunătăţire a colecţiei cu exemplare noi, din rase dedicate. În funcţie de calităţi, rasă şi rezultate sau părinţi, un porumbel poate valora de la câteva sute de lei până la câteva mii de euro. Pasionaţii investesc, de multe ori, sume considerabile pentru a le crea cele mai bune condiţii de viaţă, pentru transportul la antrenamente şi pentru participarea în competiţii din ce în ce mai dure şi mai semnificative. Cum visul oricărui columbofil este de a câştiga un maraton, nimic nu este prea mult când vine vorba de această pasiune.

Calităţile necesare unui porumbel campion pentru categoria fond – maraton sunt: rezistenţa, viteza, iniţiativa, curajul, simţul perfect de orientare. Pregătirea unui astfel de porumbel începe în primul său an de viaţă, în vreme ce forma optimă de concurs va fi atinsă abia la vârsta de 3 – 4 ani. Regulile sunt extrem de stricte, la fel este şi alimentaţia păsărilor, plus programul de antrenament. De asemenea, şi împerecherea porumbeilor trebuie realizată în fiecare an la aceeaşi dată, la mijlocul lunii aprilie, înaintea sezonului competiţional de vârf. Răsfăţul porumbelului întors de la un concurs (fie el câştigător sau nu) este extrem de important, la fel şi perioada de refacere. Dacă doriţi să deveniţi crescător de porumbei, este indicat să nu mergeţi după ureche: documentaţi-vă atent, pentru că există riscuri la orice pas. Cel mai simplu este să discutaţi cu oameni care au, deja, experienţă în acest sens şi care vă vor împărtăşi nu doar dragostea lor pentru porumbei, ci şi ponturi extrem de utile.

Crescătorii de top din România îşi spun povestea şi îşi prezintă, mândri, porumbeii campioni sau pe cei preferaţi. Pentru mai toţi, creşterea acestor păsări nu mai este de mult un simplu hobby, ci a devenit un mod de viaţă, care angrenează întreaga familie, resurse importante şi aduce satisfacţii nemăsurate. Cosmin Olteanu, unul dintre cei mai cunoscuţi crescători din România, mărturiseşte că pasiunea creşterii porumbeilor voiajori i-a determinat drumul în viaţă. Cu o experienţă de peste 30 de ani în domeniu, el concurează la toate categoriile dedicate voiajorilor şi a câştigat premii importante de-a lungul carierei de columbofil profesionist. Pasiunea a început când era încă elev şi a primit cadou doi porumbei de la profesorul său de biologie. În timp, a reuşit să construiască o adevărată crescătorie, în Urlaţi, judeţul Prahova. “Suntem trei oameni care se ocupă 365 de zile pe an de crescătoria Cosmin Olteanu. Ore multe de studiu aprofundat şi de analiză petrecem zilnic în crescătorie, pentru că altfel consider că performanţele mele ar fi pur întâmplătoare. Şi astăzi mai am de învăţat în acest domeniu, cred că niciodată nu voi putea spune că ştiu totul despre creşterea şi înmulţirea porumbeilor voiajori”, mărturiseşte Cosmin (www.cosminolteanu.com).

Crescătoria Roman Claudiu, din Sibiu (multipli campioni, www.roman-claudiu.voiajori.eu) sau cea a familiei Moldovan, din Cluj-Napoca (columbofili de aproape 50 de ani, campioni multipli la nivel naţional şi internaţional – www.familiamoldovan.ro), crescătoria Stănescu – Dobre (Bucureşti, www.stanescu-dobre.ro, debutanţi în 2003, dar cu rezultate rapide) sau Chicheanu – Rusu (Constanţa, www.chicheanu-rusu.ro, cu zeci de rezultate de valoare), Daniel Marta, Jean François Cure ori Ştefan Buţucanu sunt doar câteva dintre zecile de exemple de crescători specializaţi din România, cu porumbei de elită, campioni îngrijiţi cu extrem de multă dragoste. Lista, însă, este foarte mare, lucru care demonstrează cât de răspândită este în România această pasiune. Fiecare judeţ grupează, în cluburi şi asociaţii, sute de crescători. Şi-ar găsi celebrul campion Mike Tyson loc printre ei? Sigur, doar să vină în aici! Poate deveni oricând membru de onoare al unei asociaţii 🙂

Cupa Tyson

Campionul de categorie grea a lovit prima dată cu pumnul, spune el, când un bătăuş din Brooklyn (cartierul său de origine) i-a omorât unul din porumbeii preferaţi, pe care îi ţinea pe acoperişul blocului, într-un porumbar. De aici şi până la titlurile obţinut în box au urmat ani de antrenament şi competiţii dure, însă pasiunea sa secretă (şi consolarea lui, departe de momentele neplăcute ale vieţii cotidiene) a rămas creşterea porumbeilor. Acum, întors în cartierul copilăriei, Tyson se aventurează dincolo de limitele păstrate de-a lungul timpului şi intră în cursă, încercând să învingă campioni recunoscuţi ai New York-ului. Parcă boxul era mai simplu – aici, pe acoperişurile din Jersey City, regulile sunt altele, boxerul are nevoie de parteneri loiali, de răbdare şi de mult noroc. Dar periplul său în lumea curselor pentru porumbei îi prilejuieşte rememorarea momentelor care i-au marcat copilăria şi adolescenţa, chiar dacă nu toate au fost plăcute.

Provocarea lansată de fostul campion de categorie grea este, şi ea, una de calibru: Cupa Tyson, o cursă în scopuri caritabile organizată în beneficiul copiilor din cartiere defavorizate şi care se adresează tuturor crescătorilor de porumbei voiajori. Dacă Mike va câştiga sau nu această competiţie veţi afla doar urmărind cele şase episoade ale seriei “Tyson şi porumbeii”, de pe canalul Discovery, în fiecare duminică de la ora 15:00. Până la debutul seriei, câteva lucruri de ştiut despre porumbeii voiajori:

– au un simţ de orientare fantastic, fiind capabili să se întoarcă acasă de la distanţe de peste 1500 de kilometri;

– se ghidează după câmpul electromagnetic al Pământului sau după soare;

– cele mai bune rase provin din Belgia, numită şi “ţara columbofiliei”;

– au o memorie foarte bună;

– se deosebesc de porumbeii comuni prin mărimea corpului şi alura de atlet;

– au pe picior un inel cu număr de identificate, care este un fel de CNP al fiecărui porumbel (nu există doi porumbei în lume cu acelaşi număr).

Tags:



Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger