Vremea din oasele noastre: cum se explică meteodependenţa

0

Avem boli care se activează ori se agravează în funcţie de schimbările unor factori meteorologici. Durerile de cap ne apucă din senin, sănătoşi fiind, când norii de ploaie îşi apropie coamele de noi. Soarele ne face bine, dar când devine prea arzător, riscăm leşinuri în plină stradă ori vreun infarct. Frigul ne macină, vremea mohorâtă ne deprimă. Cât de reală este meteodependenţa noastră şi cât de mult preferăm să dăm vina pe vreme?

de Camelia Jula

Te-a luat brusc durerea de cap, fără motiv? Vezi că s-ar putea să plouă. Ori o fi scăzut presiunea atmosferică. O înţepătură surdă în umărul stâng? Da, se cam înnorează. Reumatismul ăla de-l avea şi bunica nu te lasă în pace? Păi e sigur, se schimbă vremea. Poate ninge. Măcar la munte. Ia să vedem ce zic ăştia la meteo. Ei, poftim, frig şi precipitaţii. Ce mai, eşti meteosensibil. Simţi schimbările. Mda, nu ţi-e bine, că te cam dor toate. Greu cu meteodependenţa asta!

Dacă te întâlneşti cu un britanic, veţi discuta despre vreme. De fapt, dacă te întâlneşti cu oricine, veţi discuta, la un moment dat, despre vreme. Este un “spărgător de gheaţă” în orice conversaţie sau un mod de a trece peste momente stânjenitoare. Cum a fost vremea la voi de sărbători? A, mergeţi în vacanţă în insule, bravo, sper să aveţi vreme bună! Vremea asta îmi dă dureri de cap, vai, ştiu, pe mine parcă m-a bătut cineva cu sacul cu nisip pe toate oasele… Astfel ajungem rapid la problema noastră cea de toate zilele: suntem meteodependenţi. O spun cărţile, medicii, astrologii, dar şi dacă nu ar fi spus-o, noi ştiam asta oricum. Plus că e mult mai simplu să dăm vina pe vreme, indiferent pentru ce!

Biometeorologia, ştiinţa problemelor cauzate de vreme

Dovada că meteodependenţa este un subiect dezbătut intens şi care niciodată nu iese din modă stă în sutele (cu indulgenţă spus) de materiale scrise despre fenomen. Cum nu avem spaţiu să reinventăm roata, pe scurt, meteosensibilitatea este exact ce zice ea că este: sensibilitatea organismului uman la schimbările climatice. Când spunem că suntem meteosensibili înseamnă că anumite afecţiuni pe care le avem se pot agrava din cauza unor astfel de modificări ale vremii şi ne pot cauza probleme (unele chiar serioase, cum ar fi un infarct din cauza căldurii prea înnăbuşitoare sau a expunerii bruşte la frig). Desigur, tot aici intră şi stările de proastă-dispoziţie, lipsa de energie, durerile de cap ori de oase ale unui organism care nu suferă de o boală anume, ci este doar sensibil la schimbările meteorologice.

O simplă documentare dezvăluie multe afecţiuni care, într-un fel sau altul, sunt influenţabile de starea vremii: reumatismul (primul în orice listă), bolile cardio-vasculare, depresiile, artrita, astmul, alergiile, gastroenteritele, migrenele şi destule altele. Factorii meteo care ne strică dispoziţia sau ne zgândăresc bolile sunt temperatura (adică oscilaţiile acesteia), presiunea atmosferică, aeroionizarea, ceaţa, umiditatea, curenţii de aer şi magnetismul. Pe scurt, tot ce ne înconjoară. Din studiul în timp al influenţei vremii asupra organismului uman s-a născut şi o ramură în ştiinţă, biometeorologia. Iar interesul pentru leacuri nu vine din prezent, ci de cu secole în urmă: cele mai cunoscute sfaturi îi aparţin unui călugăr vienez, Sebastian Kneipp, care a scris lucrări pe această temă încă din secolul al XIX-lea. Îi urmează studiile şi site-urile cu remedii naturiste, homeopate, cu sfaturi ale medicilor generalişti sau reumatologi, ale psihologilor, bloguri (cu mai mult sau mai puţin umor pe subiect) şi nelipsitele forumuri, unde se dezbat tipurile de dureri, efectele asupra unui tip de boală, posibilele soluţii, mereu cu menţiunea “la mine a funcţionat, dar nu ştiu dacă merge şi la alţii”.

Ne doare vremea, ne dor vremurile …

În căutarea de păreri şi meteodependenţi, prima “victimă” este Claudia David (specialist relaţii publice). Zâmbeşte. “Pe mine mă doare foarte tare capul când se schimbă vremurile! Ele mă afectează cel mai puternic. Pot ajunge să nu mai vreau să ies din casă ori să ţin neapărat să evit spaţiul acesta intim, numit «home», cu toată fiinţa mea. În rest, la schimbările majore de temperatură – cald / rece şi viceversa – de primăvară şi toamnă, de obicei, răcesc: fac viroze, bronşite, sinuzite. Mai am dureri de cap atunci când presiunea atmosferică este mare şi mă întristez la vreme urâtă, ploioasă şi noroioasă”, mărturiseşte Claudia.

Lotte Sorensen este din Danemarca şi a făcut o scurtă excursie în România, pentru o investigaţie jurnalistică. Deşi temperatura nu depăşea 10 grade la vremea întâlnirii cu ea, lui Lotte i se părea plăcut. “În Danemarca, vremea închisă, friguroasă, durează foarte mult. În plus, nu avem munţi, aşa că bate vântul după cum pofteşte. În mod special suntem influenţaţi psihic. Suntem mai trişti, mai predispuşi stărilor depresive, vedem atât de mult cer înnorat. Dar ne-am educat să avem grijă de aceste aspecte: luăm multe vitamine, mai ales iarna, ieşim mult cu prietenii, în pub-uri, în cluburi, ca să petrecem timp altundeva decât în casă şi găsim plăcere în lucruri mici şi colorate, spre exemplu am putea sta o zi întreagă să aranjăm o cameră, până când transmite perfect sentimentul de “primitor” pe care îl căutăm mereu”, spune jurnalista daneză.

Dacă tot am făcut incursiune până în ţările nordice, să vedem cum se adaptează un român acestora. Mai exact, un informatician plecat de doi ani şi jumătate în Norvegia. “Urăsc frigul şi mohoreala. Şi când locuiam în România mă durea capul la schimbările de vreme. Cum m-am obişnuit cu Norvegia? Nicicum. Stau mai mult în casă, cu activităţi indoor şi concediile mi le petrec în ţări calde. Iarna, în week-end-uri, mergem la schi. Nu pot spune că mă simt deprimat sau afectat, asta e vremea aici şi cu asta trăim. Norvegienii au o vorbă: nu există vreme proastă, există doar îmbrăcăminte neadecvată. De asta ei fac sport şi la -15 grade, să-i vezi cum aleargă, când eu nu mi-aş scoate nasul din casă! Iar cum se încălzeşte puţin, cum toate parcurile sunt pline. Dar şi ei, majoritatea, aleg să îşi facă vacanţele în ţări mai calde”, îmi explică el.

“Moft post-modern”

Andrei Aroneţ parcă a anticipat că voi cerceta fenomenul săptămâna aceasta şi, gând la gând cu bucurie, a scris pe blogul lui: “Nu pot să înţeleg meteo-dependenţa. Să recunoaştem – majoritatea nu sunt bolnavi pe care îi chiar dor oasele când plouă, ci personaje cu moftul post-modern al lui «vai, fată, e aşa aer închis că nici gândi nu pot». Bănuiala mea e că nici pe vreme bună nu-ţi merge tare uşor. Creierul. Sau ai deschide o fereastră, de exemplu. Aaa, dar atunci te trage curentul, aşa-i?”. Opinia lui Andrei este că meteodependenţa la români este legată strâns de cheful de muncă. Sau, mai bine-zis, de lipsa acestuia. “Cum e înnorat, cum nu mai putem munci. Spunem că e vreme bună de numărat bani şi de făcut copii. Acuma, recunosc: ambele sunt activităţi mult mai plăcute decât statul în birou ca să faci chestii pe care le-ai putea face şi acasă, în vârful patului, dacă şefii ar avea o minimă încredere în angajaţi. Doar că şi atunci când e senin auzim «e aşa fain afară că nu-mi vine să stau să lucrez». Păi ce? Ne vine vreodată?”. Concluzia lui este simplă: “Din păcate, dependenţa atât de multor români care sunt sensibili la soare, vânt, ploaie, frig, curent, corcoduşe, apă prea udă ne arată doar cât de multă lume e captivă în joburi pe care, de fapt, nu şi le doreşte”.

Dr. Diana Grădinaru (rezident gastroenterologie) explică mecanismul meteodependenţei. “Spre exemplu, durerile osoase (popular spus, reumatismul) sunt meteodependente, apar la rece şi sunt mai intense. Bolile gastrice (ulcerul şi gastrita) se activează primăvara şi toamna. Stările de rău, ameţelile datorate hipotensiunii arteriale pot apărea în zilele cu presiune atmosferică puţin mai crescută decât de obicei. Invers, presiunea atmosferică redusă creşte tensiunea arterială. Un alt exemplu: cazurile de infarct miocardic sunt mai frecvente dimineaţa, când iese omul din casă direct în frig. Depresiile sunt mai frecvente toamna şi pe vreme răcoroasă, cu ceaţă. Toate aceste exemple au explicaţii ştiinţifice, bazate pe modificări hormonale, pe modificări ale tensiunii în vasele de sânge, toate cauzate de modificări ale vremii”, spune Diana.

Psihologul Daniela Neagu este autor al unor materiale despre meteosensibilitate, în care arată faptul că aceasta nu este o afecţiune în sine. “Nu suferim de meteosensibilitate, ci sensibilitatea la schimbările vremii se asociază cu alte afecţiuni, tulburări, dispoziţii care, în condiţiile schimbării confortului termic, de presiune, de umiditate, electromagnetic etc., se manifestă prin diferite simptome somatice – durere, anchilozare – sau spsihice – apatie, agitaţie, anxietate ori ambele -, dureri articulare însoţite de o stare de iritabilitate şi nelinişte”. Pragul este diferit pentru fiecare organism în parte, dar cu toţii avem capacitatea de a simţi prin corp. În explicaţiile psihologului citat, “în cazul schimbărilor de vreme, noi nu ne dăm seama de modificările câmpurilor electromagnetice care premerg venirea ploii sau au loc la schimbarea anotimpurilor. Însă corpul nostru le înregistrează şi încearcă să se adapteze la ele, cu alte cuvinte ajunge să fie afectat de aceste modificări”.

De aici şi până la stările psihice pe care le numim de multe ori depresive şi ne plângem că sunt cauzate de vreme este, însă, o cale mai lungă. “Tristeţea încă nu e o boală. Ca să vorbim de depresie clinică, este necesar să identificăm anumite faze, anumiţi indici, să spunem. Spre exemplu, cum îţi este afectată viaţa în familie sau munca, pe termen lung. Repet, vorbim de depresia clinică, aşa cum este ea înţeleasă în psihiatrie. Altfel, stările provocate de vremea rea sunt stări de spirit, melancolii, toate tranzitorii, de moment”, consideră medicul Lidia P., specialist psihiatru.

Moft, nemoft, dar ce ne facem?

Că vă vine sau nu să credeţi, sunt patru tipuri de meteosensibilitate identificate de cercetători. Avem categoria meteoadaptabili, cei care nu au niciun fel de probleme la schimbările vremii şi se adaptează oricum, oriunde. Urmează categoria meteodependenţi, la care influenţele meteo au efect direct şi resimţit asupra echilibrului psihic şi asupra stării generale de sănătate. Aici găsim multe rele – irascibilitatea, durerile de cap, tendinţele depresive, indispoziţiile. Categoria a treia o reprezintă anticipativii, adică persoanele care simt (“în oase”) modificările vremii cu până la 48 de ore în avans (dureri ale unei răni mai vechi sau ale unei cicatrici, spre exemplu). Iar meteosensibilii puri, categoria a patra, sunt cei cărora schimbările de vreme le activează boli deja existente (reumatism, dereglări ale sistemului neurovegetativ şi altele).

Până vă decideţi care în ce categorie intraţi, să vedem ce remedii avem la îndemână. În funcţie de site-ul sau medicul consultat, opţiunile sunt de la diverse medicamente homeopate la tratamente naturiste ori leacuri băbeşti, la sfaturi care se îngrijesc de starea noastră psihică: ceaiuri, pulberi de plante, medicamente, tincturi, alimentaţie corectă, hidratare corespunzătoare, evitarea expunerii la temperaturi extreme (prea cald, prea frig), cure în salină, somn suficient, cure heliomarine, talasoterapie sau, desigur, celebrele duşuri scoţiene. Pe scurt, dacă vrem să ne simţim mai puţin afectaţi de vreme, trebuie să ne călim organismul (iar asta vine inclusiv de la călugărul Kneipp citire), în special dacă locuim în mediul urban (unde uităm să facem sport, trăim în praf şi noxe, suntem mai stresaţi şi avem mereu impresia că vremea nu mai ţine cu noi). Mai trebuie să învăţăm să gândim pozitiv, să ne răsfăţăm cu activităţi mărunte, dar plăcute, atunci când ne simţim melancolici din cauza vremii (o baie caldă cu arome, un masaj, o lectură care destinde), să evităm talk-show-urile apocaliptice de la televizor, în special cele care ne arată vreun armaghedon meteorologic. Şi să facem dragoste mai des. Sigur ne va schimba proasta dispoziţie 🙂

P.S. Vremea influenţează şi comportamentul şi dispoziţia animalelor şi insectelor. Nu vă lăsaţi păcăliţi de mustăţile pleoştite ale pisicii de acasă, nu îi este foame, este doar semn că va ploua. Dacă sunteţi pescar, ar trebui să citiţi cu atenţie prognoza meteo, plus câteva duzini de studii despre cum se comportă peştii în funcţie de vreme şi când aveţi şanse mai mari să îi prindeţi, ca să nu irosiţi urările de “fir întins” ale familiei. Iar dacă vedeţi albine adunate în jurul stupului în miezul zilei, căutaţi un adăpost, că vine furtuna.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger