"Vrem seringi! Vrem metadonă!". Consumatorii de droguri injectabile prind curaj în spațiul public românesc

Luni, 1 iulie, începând cu ora 10.30, foști și actuali consumatori de droguri injectabile și ONG-urile Rețelei Române de Reducere a Riscurilor (RHRN) la care sunt supuși aceștia au protestat în Piața Revoluției din București împotriva încetării unui proiect finanțat din Fonduri Structurale, care îi lasă pe consumatori fără servicii de schimb de seringi și tratament substitutiv cu metadonă. Circa 80 de persoane s-au strâns în țarcul instalat în dreptul statuii lui Carol I, sub privirile câtorva jandarmi cooperanți, au bătut la tobe, au sunat din trompete, s-au “îmbrăcat” în seringi și au scandat, în premieră pentru spațiul public românesc, Vrem seringi! Vrem metadonă!

 

 

de Ionuț Dulămiță

 

“Schimb de seringi = sănătate” sau “Tratament substitutiv = sănătate și incluziune socială” sunt lozinci pe care nu le prea vedem prin piețele publice din România, așa cum nu-i vedem nici pe beneficiarii acestor servicii, drogații marginalizați și incluși în tagma infractorilor. La fel de rar ne e dat să auzim pe cineva urlând în portavoce în fața instituțiilor statului: “Eu, acum, dacă nu pot să-mi iau această doză de 3,5 pastile [de metadonă], eu pot să mă duc să dau în cap. Noi, cei de-aici, trăgătorii de heroină, dacă nu ne luăm doza, putem fura, putem muri, putem face foarte multe chestii. Acești oameni buni (n.r. – organizațiile de reducere a riscurilor la care sunt supuși consumatorii) ne-au făcut să nu mai furăm, să nu mai ajungem pe la pușcării, să ne creștem copiii, să învățăm ce înseamnă viața.”

 

 

De la 30 iunie 2013, 19.000 de consumatori de droguri din București ar urma să rămână fără servicii de reducere a riscurilor, esențiale în prevenirea infectării cu HIV sau cu hepatitele B și C. Și asta pentru că s-a încetat finanțarea din Fonduri Structurale a proiectului de integrare socială și profesională destinat consumatorilor de droguri injectabile din România, ce permitea funcționarea ultimului serviciu de schimb de seringi cu acoperire mare. Încetarea proiectului înseamnă că cei care își injectează droguri nu vor mai avea seringi sterile, fiind nevoiți să împartă mai mulți aceeași seringă, nu vor mai beneficia de consiliere psihologică, nu vor mai avea parte de tratament substitutiv pentru stoparea adicției de heroină și nu vor mai putea fi integrați pe piața muncii. Totodată, există riscul unei epidemii de HIV nu numai în rândul consumatorilor, ci și al populației. “Cea mai rapidă cale de transmitere a HIV este stoparea programelor de schimb de seringi”, a fost mesajul central al protestului.

Începând cu 2009, consumul de substanțe noi cu proprietăți psihoactive a cunoscut o creștere explozibă la nivel național, confirmată și de statisticile Agenției Naționale Antidrog, iar utilizarea acestor noi substanțe a sporit de două până la trei ori riscul de transmitere a HIV și a altor boli din cauza dublării sau triplării numărului de injectări zilnice per consumator. În paralel, a crescut în mod proporțional și rata de folosire în comun a seringilor sterile.

 

 

Potrivit organizatorilor, programele de prevenire a HIV în rândul grupurilor de risc, în special schimbul de seringi și distribuirea de prezervative, au fost derulate în ultimii 14 ani exclusiv de către ONG-uri susținute de finanțatori internaționali, cum ar fi Fondul Global de Luptă Împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei și Malariei (GFATM) sau agențiile Națiunilor Unite. Din iunie 2010, s-a încheiat componenta HIV din cadrul Rundei 6 de finanțare a GFATM, iar celelalte agenții finanțatoare și-au diminuat masiv fondurile alocate. Programele dezvoltate cu finanțare internațională, al căror succes în lupta împotriva HIV a fost demonstrat de statisticile anterioare anului 2010, nu au fost preluate de guvernul României. În consecință, programele de distribuire de seringi și prezervative în rândul grupurilor de risc s-au diminuat semnificativ. Întârzierea aprobării Strategiei Naționale Antidrog 2013-2020 a dus la închiderea majorității programelor de schimb de seringi și a singurului centru de zi din țară.

 

 

“În ultimul timp, s-a dat foarte puțin, o pungă de persoană maxim, cu zece seringi, și aia pe săptămână. Nu este de ajuns”, spune unul dintre consumatorii veniți la protest. “Înainte, să zic acum maxim două luni, să dădeau câte 50 pe săptămână. Ajungeau cât de cât.”

Totul a culminat cu încheierea finanțării europene mai sus amintită, care permitea oferirea de servicii de schimb de seringi unui număr de 3.000 de consumatori de droguri injectabile. Proiectul a început la 1 iulie 2010, având o perioadă de implementare de 36 de luni şi o valoare totală de aproape 21 de milioane de lei. El a fost derulat de Asociaţia Română Anti-SIDA (ARAS), unul dintre organizatorii protestului, și a avut ca beneficiari 4.000 de consumatori de droguri injectabile. Aproape 600 au primit şi tratament substitutiv, iar 129 au urmat cursuri de formare profesională. Organizatorii protestului susțin că serviciile de reducere a riscurilor, pe lângă beneficiile în materie de sănătate, economisesc și bani: schimbul de seringi costă 500 de euro anual per pacient, echivalentul unei luni de închisoare sau de 12 ori mai puțin decât costul tratamentului HIV – 6.000 de euro anual per pacient.

 

 

În ceea ce privește tratamentul substitutiv cu metadonă, în lipsa acestui serviciu, până acum gratuit, consumatorii care vor să renunțe la drogurile injectabile vor fi nevoiți să plătească 500-600 de lei pe lună din propriul buzunar. “A fost un proiect de a se da metadoane și acum nu mai sunt bani de la Ministerul Sănătății și suntem nevoiți să scoatem din buzunar să plătim. Adică să facem rele”, spune un fost consumator de heroină. “Sunt mulți care nu muncesc și nu au școală și sunt nevoiți, pentru o sumă de bani ca să plătească pastilele, să facă rele, să dea în cap, ca și la droguri. Unii dintre noi suntem de un an și ceva, doi ani la centre [de tratament substitutiv], ne dau metadoane, iar eu, de exemplu, am o viață normală, soția e însărcinată, mai am un copil, muncesc. De când sunt în centrul ăsta, m-am reabilitat, am făcut niște cursuri de frizerie, nu știu dacă m-aș mai putea da de partea cealaltă. Dar sunt mulți care nu gândesc la fel ca mine, [eu]sunt unul la o mie. Dacă nu le dau banii, se fac foarte rău și trebuie să se ducă să-și procure altceva.”

 

 

Protestatarii au cerut ca statul să prea financiar serviciile de reducere a riscurilor pentru consumatori și să continue munca desfășurată până acum de ONG-uri. În cadrul manifestației au fost depuse trei petiții la cele trei ministere din Piața Revoluției: Ministerul Sănătății, la care s-a apelat pentru deblocarea finanțării și preluarea serviciilor specializate, Ministerul de Interne, de la care s-a solicitat introducerea de tratament substitutiv pentru consumatorii de droguri aflați în arest (care nu beneficiază de acest serviciu), și Ministerul Muncii. “La Ministerul Muncii solicităm încetarea înregistrării codurilor numerice personale ale celor care accesează serviciile adresate consumatorilor de droguri și ale persoanelor care practică sexul comercial”, a spus Valentin Simionov, directorul executiv al Rețelei Române de Reducere a Riscurilor. “Din punct de vedere al legii românești, consumul și posesia de droguri sunt interzise, la fel și sexul comercial. În aceste condiții, statul acumulează o bază de date cu persoane suspecte, ceea ce nu considerăm că e în interesul nici al populației, nici al statului.”

Înainte de asta, câțiva dintre manifestanți au organizat și o acțiune simbolică, de conștientizare, în fața Ministerului Sănătății. Patru persoane, în calitate de foști sau actuali consumatori de droguri, au fost ștampilate cu HIV de un reprezentant simbolic al statului. “Acest lucru”, spune Valentin Simionov, “simbolizează faptul că cea mai rapidă cale de infectare cu HIV este oprirea unor programe a căror eficiență a fost demonstrată”.

 

 

După ce au scandat Vrem seringi! Vrem metadonă! lângă statuia lui Carol I, foști și actuali consumatori și-au făcut curaj să se exprime la portavoce, în susținerea publicului.

Datorită tratamentului [substitutiv], am putut să fac un copil sănătos, să-l cresc timp de șase ani, să nu mă mai apuc de nebunii, să-mi caut un loc de muncă și să fiu sănătoasă până în ziua de azi. Până acum nu m-am ales cu nici o boală, slavă Domnului, datorită medicamentelor. Dacă întrerup tratamentul, o să fiu nevoită să dau copilul la stat, iar eu să ajung pe străzi.

Numele meu e Laurențiu, [sunt]fost consumator de droguri. Luna asta am un an și șase luni de când nu mai consum. Aveam 17 ani când echipa ARAS a venit în cartierul în care locuiesc și pentru prima oară am simțit că există niște oameni cărora le pasă. Am primit atunci pungi cu seringi. Oamenii ăștia au mers acolo unde marea majoritate dintre noi nici nu ne-am gândi [să mergem]. Ar trebui să încercăm pentru prima oară să avem grijă de oamenii ca și noi și să luăm în considerare nevoile celor din jurul nostru.

 

 

Iar înainte de încheierea protestului, Valentin Simionov, directorul executiv RHRN, a lansat un mesaj către întreaga populație, care ține loc de încheiere:

Consumatorii de droguri nu sunt niște infractori, nu sunt un pericol social dacă nu-i vedem ca atare, dacă nu-i transformăm în asta interzicând posesia de droguri, urmărindu-i și băgându-i în arest. Oamenii aceștia sunt expuși infecțiilor cu transmitere, sunt expuși dependenței și au nevoie de mai multă înțelegere și de sprijin pentru integrare, nu au nevoie să fie împinși la marginea societății. Nu este nevoie de discriminare și segregare, e nevoie de înțelegere, educație și toleranță.

 

 

Puteți citi și:

Droguri în venă, pe bani din gunoaie. La schimb de seringi în Ferentari

Patru consumatori de droguri care luptă cu tabuurile, prohibiția și abuzurile