SEXUL vs BARZA e prima platformă video online de educație sexuală din România. Proiectul a apărut în noiembrie 2012 și a fost lansat în aprilie 2013, adresându-se tinerilor cu vârste cuprinse între 14 și 19 ani. Adriana Radu este fondatoarea platformei SEXUL vs BARZA.
Interviu de Alice Monica Marinescu (Gazeta de Artă Politică)
A studiat litere și germanistică la Université Lumière Lyon 2 în 2011. A făcut un internship la Pro-Familia, cea mai importantă organizație de educație sexuală și sănătate reproductivă din Germania. Din octombrie 2013, urmează cursuri de științe politice la Humboldt Universität zu Berlin. Colaborează la Berliner Gazette. Alexandra Carastoian este fotografă, regizoare/producătoare de filme independente. A studiat franceza și portugheza, apoi “Imagine de film” la UNATC. A realizat filmul Vreau să știu cum e, care a fost prezentat la mai multe festivaluri, printre care TLVFest, Festivalul Internaţional de Filme LGBT de la Tel Aviv. Este membră TRANSform, primul ONG pentru drepturile persoanelor transgender din România.
Când a apărut proiectul SEXUL vs BARZA și cum ți-a venit ideea, Adriana?
Adriana: Cred că feminismul are multă legătură cu SEXUL vs BARZA. Feminismul m-a ajutat să deconstruiesc multe din dinamicile negative din viața mea privată și intimă, sau din experiențele persoanelor din jurul meu. Apoi, feminismul m-a ajutat să înțeleg politicul. Tot citind texte feministe, de-a lungul unei perioade lungi, mi-am dat seama că inegalitățile care există între fete și băieți, și discriminările grave împotriva persoanelor LGBTQIA (lesbiene, gay, bisexuali, transgender, queer, intersex, asexuali) sunt, pe-o parte, rezultatul unor lucruri întipărite în relațiile dintre oameni, pe care le putem chestiona și, pe de altă parte, al unor politici pe care putem încerca să le schimbăm. Și mi-am dat seama, punctual, că atât discriminarea de gen și pe criterii de orientare sexuală, cât și rata mare de natalitate în rândul minorelor în România apar ca rezultat al faptului că nu există educație sexuală în școli. În tot în timpul ăsta, lucram la o școală în Germania, și acolo se făcea educație sexuală din clasa a IV-a, iar asta m-a inspirat și mai mult să fac ceva în direcția asta în România. Am candidat cu ideea SEXUL vs BARZA la un concurs numit Restart România și am câștigat o finanțare.
Cum s-a născut colaborarea cu Alexandra?
Adriana: Văzusem deja Vreau să știu cum e, un scurt film despre discriminare împotriva LGBTQIA, pe care ea l-a făcut și a cărui estetică era aproape de ceea ce îmi doream eu pentru SEXUL vs BARZA. Dupa Restart România, mi-am dat seama că pentru partea video e foarte important să lucrez cu cineva care empatizează cu scopul proiectului SEXUL vs BARZA. Mă simt foarte safe cu ea și comunicăm foarte bine.
Cum a apărut ideea filmulețelor?
Alexandra: Adriana este motorul proiectului, ideile mele, de cele mai multe ori, vin pe moment, la filmare sau chiar la montaj, iar cu SEXUL vs BARZA am învățat să montez, să creez animații și să folosesc mai bine anumite programe.
Adriana: Am vrut mereu să fie un proiect video. Urmăream serialul Feminist Frequency, al Anitei Sarkeesian, în care ea vorbea despre stereotipurile legate de fete și băieți în filme, jocuri video sau reclame. Am învățat multe de la ea și simțeam că pot face același tip de muncă. Și mai e o chestie: voiam să fiu văzută. E un lucru despre care mi-e din ce în ce mai puțin jenă să vorbesc și destul de uman: vreau să dau lumii tot ce știu că pot da și nu vreau să fiu invizibilă.
Ți-ai contruit un personaj pentru aceste filmulețe – e un mod de a performa in fața camerei? Ce încerci să transmiți când ești în fața camerei?
Adriana: Cred că de la primul clip și până acum, am învățat multe despre ce înseamnă delivery în fața camerei, și e ceva ce îmi place foarte, foarte mult. Dar nu simt deloc că e un personaj. Sunt foarte prezentă în clipuri, pentru că e vorba despre acest proces în care spun niște chestii despre mine, pe care vreau să le depășesc tocmai spunându-le. Povestesc lucruri intime, într-un clip am citit din jurnalul pe care l-am ținut de la 10 la 17 ani, sau am filmat o scenă legată de violența stradală chiar în locul în care eu am fost odată agresată. Simt că dacă sunt sinceră și vulnerabilă, asta îi aproprie pe oameni de conversația delicată despre sexualitate, pe care o propune SEXUL vs BARZA.
Ce teme abordați pe site?
Adriana: Vorbim despre drepturi, politici și legi, pentru că vrem să îi ajutăm pe tineri să-și dezvolte gândirea politică, să realizeze că au drepturi sexuale și că au o voce în familie, la școală și în spațiul public. Abordăm teme clasice, cum sunt protecția de ITS-uri, contracepția, sarcina. Vorbim despre corpuri, despre pornografie, despre sexualitate, despre orientări sexuale și de gen, despre stereotipuri de gen, despre violență sexuală și evitarea ei. E o abordare feministă și intersecțională. Feministă pentru că facem un efort conștient să-i ajutăm pe tineri să privească critic dinamicile dintre fete și băieți, și să chestioneze lucruri date. Intersecțională pentru că e foarte important pentru noi să ne adresăm tuturor, indiferent de orientarea sexuală și de gen. Asta se reflectă în temele pe care le alegem, dar și la nivel de limbaj, pe care îl păstrăm incluziv. De exemplu, când vorbim despre cum se folosesc prezervativele spunem „Când faci sex cu partenerul sau partenera ta”, ca să le vorbim tuturor persoanelor, de toate orientările sexuale. Când vorbim despre pubertate, spunem „Dacă ești persoană în corp de fată, ți se vor întâmpla următoarele lucruri.”, ca să ne adresăm tuturor tinerilor, indiferent de orientarea lor de gen.
Care sunt cele mai mari dificultăți pe care le-ați întâmpinat de-a lungul acestui proiect?
Alexandra: Mi-aș dori foarte tare să avem pe cineva în echipă care să se ocupe de sunet. Este foarte greu să te concentrezi pe cameră, pe text, pe joc și pe sunet în același timp, iar eu nu sunt mulțumită 100% de partea tehnică, pentru că știu că se poate mult mai bine. Și, legat de proiect în sine, lumea nu reacționează când spui că lucrezi la așa ceva. Evident nu există remunerație – e o muncă voluntară – însă reacțiile oamenilor sunt dezamăgitoare, fie dau din umeri, fie nu te iau în serios. Munca voluntară nu e recunoscută în țară, iar atunci când sunt întrebată ce fac, SEXUL vs BARZA este primul răspuns care îmi vine în minte, chiar dacă fac și alte lucruri pe lângă.
Adriana: Da, exact. După Restart România, nu am mai avut altă finanțare, iar acum muncim pentru SEXUL vs BARZA fără a face bani din asta. Munca pentru SEXUL vs BARZA înseamnă mult din timpul meu. Și, totuși, simt că munca mea nu e recunoscută pentru că nu fac bani din asta. Și încă ceva: clipurile noastre necesită foarte multă muncă, de la documentare, la script, la corecturi, la stabilirea unei regii, filmare, montaj, promovare. Și totuși am senzația că oamenii de film nu le iau în serios. Atribui asta misoginismului.
Știu că prezinți proiectul SEXUL vs BARZA în licee, Adriana. Cum decurge colaborarea cu profesorii, cu conducerea?
Adriana: La școlile la care am mers până acum a fost OK. Simt că există profesori care își dau seama că noi le dăm tinerilor informații de care ei au nevoie. Cred că mulți dintre ei ignoră cât de bogat este spectrul educației sexuale, dar consideră că e important ca tinerii să primească informații de bază, și atunci ne primesc.
De ce credeți că lipsește educația sexuală din programa școlară?
Alexandra: Sexul e un subiect tabu. Mulți cred că educație sexuală înseamnă poziții sexuale sau mai știu eu ce. Trebuie înțelese riscurile și diminuate, iar asta face educația sexuală. Vorbește despre sănătate, despre boli cu transmitere sexuală și contracepție, despre consimțământ, despre faptul că suntem indivizi și învățăm să luăm decizii singuri. Chiar și cu sfatul unui părinte, profesor, deciziile tot singuri le vom lua, iar acestea
trebuie să fie cele care previn o sarcină nedorită sau o boală cu transmitere sexuală. Învățăm care ne sunt drepturile.
Adriana: Eu cred că educația sexuală nu este considerată o prioritate, domeniul este prost înțeles și scopurile lui pot fi foarte ușor răstălmăcite ca fiind „propagandă homosexuală”. În plus, există puține fonduri și puțini actori care să facă lobby în această direcție. Nu în ultimul rând, venim și pe un fond istoric în care n-am avut parte de momentul revoluției sexuale, iar decretul comunist împotriva avorturilor a făcut ca sexualitatea să fie puternic asociată cu maternitatea.
Ce părere aveți despre faptul că tinerii își încep viața sexuală mai devreme sau află despre sex mai devreme? De la ce vârstă ar trebui să începem să vorbim despre sex?
Adriana: Un studiu realizat recent de UNICEF arată că, în medie, adolescenţii din România au avut prima relaţie sexuală la 15 ani şi jumătate. Asta e aproape de vârsta consimțământului, potrivit legislației din România. Dar este ceea ce unii ar considera ca fiind prea devreme. În același timp, nu am date la îndemână care să spună dacă într-adevăr adolescenții își încep viața sexuală mai devreme decât alte generații, deci aș lua astfel de locuri comune cu un strop de sare. Oricum, dacă la 15 ani și jumătate adolescenții fac sex,
atunci cred că educația sexuală trebuie să înceapă deja pe la 8-10 ani și să vorbească despre pubertate, și apoi, într-o a doua etapă, pe la 13-14 ani, și să vorbească despre contracepție, relații, violență sexuală, orientări sexuale, drepturi, cam ce facem noi.
Credeți că e nevoie de același tip de empowerment și pentru fete și pentru băieți?
Adriana: Cred că e nevoie de același tip de discurs împotriva stereotipurilor și inegalităților, și cred că e bine să îi aduci pe băieți și pe fete în dezbateri comune. O astfel de situație e cea legată de consimțământ și de ce înseamnă viol. Cu siguranță cred că băieții au temeri și sunt supuși presiunilor din partea societății. Cu toate astea, într-o societate patriarhală, simt mai mult urgența unei platforme separată pentru fete, unde ele să se poată exprima. SEXUL vs BARZA se adresează tuturor, dar mi-ar plăcea în viitor să fondez
o revistă pentru adolescente.
Cum vă imaginați o societate emancipată sexual? Ce fel de deschidere și liberatate ar presupune?
Alexandra: Una în care vorbim deschis despre sex și sexualitate, în care acest subiect nu e tabu, în care există educație sexuală în școli. O societate în care o persoană din comunitatea LGBTQIA (lesbiene, gay, bisexuali, transgender, queer, intersex, asexuali) nu e nevoită să ascundă faptul că este atrasă de o altă persoană de același sex, nu este nevoită să își ascundă identitatea de gen pentru că riscurile care survin îi pot afecta restul vieții. În orice caz, nu o societate în care oamenii nici nu cred, și nu concep că o persoană se poate naște intersex.
Adriana: Ce mă interesează pe mine este ca toată lumea să fie OK, cu încredere în sine și în siguranță, la adăpost de discriminări, violențe și microagresiuni. Cred că pentru a ajunge să trăim într-o lume în care aceste lucruri negative să nu existe, terenul de pe care trebuie să pornim schimbările este cel al intimității noastre. Iată, cred că discuția asta tocmai m-a făcut să înțeleg ce înseamnă pentru mine The personal is political.
Acest articol a fost preluat din Gazeta de Artă Politică.