”Vreau să cred că Parlamentul European poate opri ACTA”. Interviu cu Amelia Andersdotter, piratul din PE

1

De vreo două luni, avionul care plimbă europarlamentarii între București și Bruxelles și viceversa are un pasager suplimentar. Și nu pentru că ar fi primit România vreun bonus nesperat, ci pentru că cea mai tânără europarlamentară din această legislatură, suedeza Amelia Andersdotter, s-a gândit să învețe o limbă străină. Și, din motive care ne cam depășesc, i s-a părut atât de cool Bucureștiul încât s-a decis să se mute aici. Așa că până în 2014, Amelia e noul nostru europarlamentar româno-suedez. Tot ce trebuie să facem e să o învățăm limba noastră și să punem naibii niște diacritice pe siteuri.

 

de Mihai Ghiduc (Vice România)

Amelia nu e doar cea mai tânără europarlamentară, e un pirat. Cel de-al doilea pirat care intră în Parlamentul European, după Christian Engström, în urma alegerilor din 2009. Ce-i drept, Amelia a trebuit să aștepte până în toamna anului trecut pentru a putea vota – o chestie politică complicată, cu ceva tratate schimbate, reguli noi și locuri suplimentate pe care n-are sens s-o explicăm aici, mai ales că nici n-am priceput-o.

Dar Amelia intră în Parlament exact în momentul în care Internetul pe care-l ştim are cea mai mare nevoie de voci care să-l apere. Aflat sub atac atât în SUA prin recent retrasele legi SOPA şi PIPA (după cel mai mare protest online din istorie) şi prin semnarea tratatului ACTA de către numeroase ţări, incluzând aici România, Internetul de peste doi sau cinci ani s-ar putea să nu mai semene cu cel de acum.

VICE: Eşti unul dintre cei doi „piraţi“ suedezi din Parlamentul European. Care sunt domeniile tale de interes?
Amelia Andersdotter: Politicile de telecomunicaţii şi cum organizezi piaţa, mijloace de comunicaţie individualizate, acces egal la informaţie în zonele rurale şi în cele urbane. Autonomia informaţiei, să-i zicem, adică dreptul ca toţi indivizii să aleagă cum să comunice, cui, la timpul ales de ei şi să o facă fără să sufere repercusiuni asupra identităţii sau asupra comportamentului lor; în esenţă, dreptul la anonimitate în telecomunicaţii şi dreptul de a termina de bună voie orice comunicare. Asta înseamnă că sunt împotriva drepturilor de autor. Problemele de copyright în mediul online atacă modul în care oamenii îşi construiesc comunităţi online.

Ce crezi despre recenta zi de proteste online împotriva SOPA/PIPA sau despre tratatul ACTA?
Eu folosesc Wikipedia de cel puţin cinci ori pe zi. De fiecare dată când pică e o experienţă foarte traumatizantă, pentru că asta înseamnă că informaţia de care depind nu mai e acolo. A fost un protest foarte bun, mulţi oameni au realizat cât de important e să avem un internet liber.

Crezi că vor trece aceste legi mai încolo după acţiunile de lobby ale unor trusturi media majore?
Am văzut deja măsuri de tipul SOPA implementate în SUA împotriva Wikileaks. Multe companii online şi mulţi utilizatori zilnici ai internetului rezidă în SUA, sub jurisdicţie americană, ceea ce înseamnă că guvernul din State afectează direct ceea ce noi europenii putem face online. SOPA urmărea să extindă controlul asupra sistemului DNS, care se află de asemenea sub jurisdicţie americană. Odată ce faci asta, afectezi şi site-urile din alte ţări. Am văzut deja state şi guverne care doresc să controleze conţinutul de pe net şi ce pagini web au voie să existe sau nu. Politicienii sau tribunalele sau casele de discuri încearcă să facă asta de cinci ani.

 

Citiți restul interviului aici. Acest material a fost preluat de pe site-ul partener Vice România.

Foto: Cristian Neagoe

 


Un comentariu

  1. Informația nu se pierde, numai se transformă. Informația informează, deschide ochi, ridică ceața. Informația poate salva vieți. Libertatea informației dă aripi la imaginație, creativitate. Am ajuns la un punct cind deja ne gîndim in mare global. Dacă eu “piratez” o informație, adaug la cunoștiința mea și salvez o viață oare sunt un infractor? Oare nu salvez o viață care la rîndul lui poate să devină un cetățean sănătos și folos? Oare nu salvez bani familiei și banii sistemului de sănătate? Oare salvănd o viață nu fac o bucurie la familie care la răndul lui nu devine depresiv și poate funcționa mai departe. Oare dacă cunoștiința mea despre informatică dau mai departe la bătrini, la pensionari nu fac un bun? Sau auzind o informație spun mai departe și la rindul lui informația se inbogățeste devine o idee și dintro idee va naște acțiune, și schimbare, care la rindul lui va fi benefic și pentru mine și pentru societate.
    Oare cum și cu ce metodă ar putea fi toate astea vizualizate, cercetate. Problema informației a devenit complex. Informația este la un nivel unde atinge filozofia, umanitatea, pszichologia, sociologia, oameni, schimbă vieți, cursul istoriei etc. Omul gindește prin informații vizualizate. Cautăm drumul prin semnalele informației. Spre stinga sau dreapta? Dacă mi-e e frică să intreb incotro, atunci mă pierd? Dacă îi e frică sa răspundă incotro iarași ma pierd. Libertatea de a intreba și a răspunde, de a exprima liber fără frica e atît de fundamental încit de asta depinde viitorul omenirii. De aici trebuie pornit cind e vorbâ despre lucruri care au implicații globale. Asta este cel mai important punct de pornire. Interesant că lucrurile astea nu sunt cercetate cu adincime, sau nu sunt introduse in vizorul oamenilor. Politicieni incearca să introducă un lucru care mulți oameni nu ințeleg sau nu sunt de acord. Schimbarea devine atunci sincer și radical cînd este in armonie cu oameni. Eu sunt sănătos daca pot să gindesc la orce fără sa fiu sancționat de insuși mine. Eu sunt sănătos dacă accept că citeodată am idei care mă sperie. Ce interesant …in mine in fiecare minut sunt processate millioane de informații aparent liber dar in armonie cu mine. Oare individul nu trebuie sa fie reflectat global prin acțiuniile omenirii?
    Propun un website care se ocupă cu informația pe internet. Un site unde fiecare anonim sau neanonim poate scrie cum s-a schimbat viata sa prin liberă informație. Un site unde intrunfel grafic, vizual bazate pe statistica sa fie arătate drumul informației de la sursa la ramuri și eventual inapoi la sursă intrun alt fel – material, psihic, social, filozofic sau orce fel de schimbare.
    E nevoie de multă cercetare, creativitate, și inovație pentru a rezolva problema pirateriei. Nu e de ajuns că “lai cumpărat sau nu lai cumpărat”.
    Din păcate eu nu am capacitatea de a realiza asta, dar măcar idea să dau mai departe.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger