Votul Verde: Este taxa pentru poluarea auto o taxă verde?

Nu mai e niciun secret că motivația principală a introducerii taxei pentru poluarea auto în România nu are de fapt nicio legătură cu poluarea auto, nici cu reducerea emisiilor și nici cu principiul poluatorul plătește. Această taxă este destinată protecției pieței interne împotriva importurilor de mașini second hand. Cu toate acestea, interesele private au pus umărul pentru o cauză ecologistă și au avut o eficiență specifică lobby-ului de bussines în direcția reducerii poluării. Este probabil una dintre cele mai bune măsuri luate de statul roman în ultimii ani. Noua taxă nu este în esență mult diferită de cea veche.

de Costel Popa (Președinte Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis)

 

De altfel, singurul motiv pentru care a fost modificată a fost decizia Curții Europene de Justiție, care o consideră discriminatorie în raport cu mașinile de import. Odată corectată această situație, ea a fost scăzută cu până la 25%, după o nouă formulă de calcul ce ia în considerare normele Euro, capacitatea cilindrică, emisiile de gaze și anul de fabricație al autovehicolului.

O nouă taxă nedorită

Au hulit-o și șoferii, care doreau mașini bune și mai ales străine la prețuri mici, au hulit-o și ecologiștii, care nu o consideră o măsură chiar verde. Aceștia spun că principiul se aplică discriminatoriu la mașinile vechi deja înmatriculate și care, deși poluează enorm, nu plătesc pentru asta. Iar principiul este: poluatorul plătește, nu importatorul plătește!

Un lucru este clar: fără taxa auto, Bucureștiul ar fi fost mult mai poluat decât în prezent. Normele de poluare Euro au evoluat foarte mult în ultimii ani, iar standardul Euro 5 are limite de patru-cinci ori mai mici decât Euro 3.



Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/European_emission_standards

Așadar, taxa trebuie să țină cont de normele euro. Introducerea unei taxe de poluare în prețul benzinei, chiar dacă ar putea exprima mai bine gradul de poluare în funcție de consum, nu ar putea să diferențieze între tipurile de mașini care folosesc benzina respectivă. Cu alte cuvinte, la 10 litri de benzină consumați, o mașina Euro 5 poluează mult mai puțin decât una Euro 3 sau 2.

 

Taxa anuală vs. taxă de primă înmatriculare

 

Un alt model, folosit în Germania și Danemarca, este o taxă anuală care se calculează în funcție de mai mulți indicatori cum ar fi standardul Euro, capacitatea cilindrică, emisiile, vechimea mașinii. În cazul acesta, dispare problema legată de mașinile deja înmatriculate, vechi și poluatoare, aflate încă în circulație, deoarece și acestea trebuie să plătească o taxă de poluare, nu doar cele second-hand sau nou înmatriculate.

Pare la prima vedere un model mai bun. Una dintre consecințe, pe lângă colectarea taxelor în funcție de gradul de poluare, este descurajarea menținerii în circulație a mașinilor vechi. Practic taxa poate fi atât de mare încât să fie chiar un lux menținerea în circulație unei mașini vechi. Este ceva rău în a schimba mașina veche cu una nouă? Există opinii care iau în calcul poluarea generată de fabricarea unui automobil nou comparativ cu folosirea în continuare a unui automobil vechi.

Cu alte cuvinte, este într-un fel preferabil să folosești vechea ta mașină (chiar dacă nu este ultimul standard de Euro), decât să o schimbi la fiecare 3-4 ani.

Privită din perspectiva asta, modelul taxei de primă înmatriculare are avantajul că nu stimulează schimbarea mașinii. Dacă totuși o persoană dorește o altă mașină sau este vorba de achiziția primei mașini, aceasta este încurajată să nu se îndrepte spre ceva ieftin, bun și poluant, ci către o mașină nouă, mai puțin poluantă.

 

	Plusuri	Minusuri
Taxa anuală    (Germania, Danemarca)	–          taxează toate mașinile aflate în circulație	–          încurajează schimbarea mașinii  –          nu descurajează importurile de mașini vechi
Taxa de primă înmatriculare  (România, Belgia)	–          descurajează importurile de mașini vechi  –          nu încurajează schimbarea mașinii vechi	–          discriminare între masinile deja înmatriculate, aflate în cirulație și cele nou înmatriculate (second-hand și noi)

 

Principiul poluatorul platește folosit abuziv

Comunicările Ministerului Mediului și Pădurilor folosesc în mod repetat sintagma taxă de poluare și fac apel la principiul poluatorul plătește pentru a-și justifica propunerea taxei. Două observații trebuie făcute în acest caz: nu este obligatorie ca o astfel de taxă să fie o taxă de poluare (în Belgia ea se numește taxă de punere în circulație). A doua observație este că nici taxa de primă înmatriculare, nici taxa anuală nu aplică în fapt principiul poluatorul plătește din simplul motiv că ea nu exprimă cât poluează fiecare mașină, ci mai degrabă cât ar putea să polueze. La același tip de mașină, două persoane, dintre care una folosește mașina 1.000 de km, iar cealaltă 50.000 de km, plătesc exact aceeași sumă ca taxă de poluare, chiar dacă a doua persoană a poluat de 50 ori mai mult. Ceea ce nu e principial.

Din acest punct de vedere, principiul ”poluatorul plătește” este folosit abuziv în justificarea legii și în comunicările Ministerului Mediului.

 

Cât se încasează și ce se întâmplă cu banii?

În 2009 și 2010 Administrația Fondului pentru Mediu a încasat 1.644.150 mii Ron (aprox.  390 mil Euro), respectiv 1.658.502 mii Ron (aprox. 394 mil Euro) din taxa de poluare auto.

Ca procent din PIB, valoarea se ridică la nivelul celor din Germania și Danemarca, în jur de 0,32 %, ceea ce reprezintă o cifră semnificativă. În schimb, în Belgia, care are un model similar cu România de taxă pe înmatriculare, procentajul este mult mai mic, de aproximativ 0,1 % din PIB. Având în vedere declarația Ministerului, conform căreia noua taxă de poluare a scăzut cu 25%, este de asteptat ca și veniturile la bugetul AFM să scadă cu un procent similar.

Mai important totusi este ce se întâmplă cu aceste sume. Din păcate la acest capitol situația este aproape dezastruoasă. Conform studiului Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis cu privire la Investițiile de mediu din Romania, cea mai mare parte a bugetului (peste 60%) AFM se cheltuiește pe programul Rabla și pe programul de îndiguiri, programe care nu sunt nici pe departe de protecția mediului așa cum o indică scopul AFM.

Din păcate comunicatele de presă ale Ministerului Mediului (sic!) reiterează în lista programelor pe care vor fi cheltuiți banii din taxa de poluare Programul Rabla pe prima poziție, program care nu reprezintă decât o subvenție mascată pentru achiziția de mașini noi. Această strategie exprimă o stare de fapt la fel de curioasă: industria auto, în virtutea faptului că fondurile AFM provin din taxa de poluare, se consideră îndreptățită să primească înapoi aceste sume sub forma tichetelor REMAT. În schimb investițiile în spații verzi, care ar trebui să absoarbă noxele produse de mașini se bucură de procente impresionante de zece ori mai mici decât Rabla (până în 6,5%[1] din investițiile totale ale Fondului pentru Mediu).

Lupta pentru reforma AFM este unul dintre cele mai ambițioase eforturi ale Coaliției de Mediu din România, o luptă pe care, teoretic, o susține și ministrul mediului, Lazslo Borbely și care în urma studiului Ecopolis a inițiat un grup de lucru cu organizațiile de mediu pentru reforma AFM.

Studiul privind Investițiile de mediu din Romania poate fi accesat la: http://www.ecopolis.org.ro/studii/investitiile-de-mediu-in-romania

 

 

Acest material are la baza rezultatele cercetării Votul Verde – primul exerciţiu de monitorizare a legislaţiei de mediu şi a voturilor parlamentarilor din România efectuat vreodată la noi în ţară şi disponibil publicului larg. În fiecare an, pe baza voturilor electronice înregistrate pe legile cu impact asupra mediului, toţi deputaţii români sunt evaluaţi şi plasaţi într-un clasament. Află şi tu cât de verde este parlamentarul care te reprezintă!

Think Outside the Box și partenerii săi, Ecopolis și Salvați Dunărea și Delta, vă prezintă  serialul dedicat Votului Verde. Vom dezbate periodic, alături de experții Votul Verde, legile privitoare la mediu, încercând să arătăm de ce sunt bune sau, dimpotrivă. de ce și cum ar trebui amendate. Înțelegând împreună importanța legilor care ne protejează nu doar natura, ci și pe noi, putem avea nu doar o lume mai verde, ci și o societate civilă informată despre drepturile și forțele sale.

 

Puteţi citi şi:

Votul Verde 2011: Ghid practic pentru influențarea legii de mediu

Votul Verde 2011: Comisia de mediu joacă bambilici cu patrimonial UNESCO

Votul Verde 2011: Cei mai ”verzi” parlamentari români