Vot fără cianură!

3

Acţiunea Vrem un vot fără cianură! atrage atenţia opiniei publice privitor la pericolele iminente ce planează asupra naturii şi mediului în România, ca şi la demagogia şi minciuna guvernului, a politicienilor români în general, în prag de alegeri.

 

Pentru a atenţiona asupra acestor pericole, mii de afişe MindBomb au fost lipite în noaptea de 30 spre 31 octombrie 2012 pe străzile a zeci de oraşe şi comune din România, printre care: Arad, Abrud, Alba-Iulia, Baia Mare, Bucureşti, Braşov, Bacău, Bistriţa, Brăila, Câmpeni, Constanţa, Cluj, Craiova, Dej, Deva, Focşani, Huedin, Iaşi, Luduş, Medgidia, Mediaş, Oradea, Ploieşti, Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Reşiţa, Roşia Montană, Sibiu, Suceava, Târgu Mureş, Târgovişte, Timişoara, Turda, Satu Mare, Valea Arieşului.

În societatea românească de după 1989, rare au fost cazurile în care cetăţenii s-au mobilizat pentru a împiedica, cu tenacitate şi curaj, o nedreptate. Roşia Montană este un astfel de caz. Campania de protejare şi apărare a mediului, a patrimoniului şi drepturilor omului din Roşia Montană a adus numele acestei comune în conştiinţa unei naţiuni întregi.

Dar lucrurile nu se puteau opri aici. Această campanie de activism a deschis calea spre discutarea altor două chestiuni importante pentru cetăţenii României: folosirea cianurii în minerit şi interesele private ale unei clase politice care ar trebui să apere interesul public.

În ultimii 12 ani, problema Roşiei Montane s-a aflat pe masa tuturor preşedinţilor, guvernelor, parlamentarilor şi autorităţilor locale, indiferent de culoarea lor politică. Cu toţii, fără excepţie, fie au tăcut complice, fie au exercitat un lobby agresiv pentru compania dătătoare de cianură. În ciuda dezastrului ecologic de la Baia Mare, în ciuda opoziţiei susţinute a societăţii civile, partidele au continuat să gireze un proces tehnologic bazat pe folosirea intensivă a cianurii, într-un proiect privat care ar aduce numai distrugere Roşiei Montane şi Munţilor Apuseni. Mai mult decât atât, nepăsarea şi incompetenţa au mers şi mai departe, astfel încât ministrul Mediului din Guvernul Ponta a aflat din presă despre acordarea unui aviz de mediu pentru o nouă exploatare auriferă pe bază de cianură, la Certej, în judeţul Hunedoara. Între timp, alte 13 exploatări din Transilvania aşteaptă undă verde.

Crezând că Roşia Montană poate fi folosită ca momeală electorală, Victor Ponta a avut, în perioada premergătoare alegerilor locale, un discurs refractar faţă de exploatarea cu cianură. Acum, însă, la Palatul Victoria e tăcere. O tăcere la fel de vinovată şi la fel de complice ca şi lobby-ul agresiv al lui Traian Băsescu. Asta în timp ce lideri PNL şi PPDD se pronunţă deschis în favoarea cianurii, iar PDL şi UDMR intimidate de reacţia extrem de dură a populaţiei din ianuarie-februarie 2012, se feresc să redeschidă subiectul.

A venit momentul unui răspuns simplu şi deschis din partea Guvernului României! Acest răspuns nu mai poate fi ambiguu, va trebui să fie DA sau NU. În viziunea oricărui cetăţean responsabil al României, răspunsul nu poate fi decât NU – iar politicienii ar trebui să audă vocea celor pe care îi cheamă la urne.

Mesajul nostru, pentru partidele politice, este unul singur: vremea responsabilităţii reale a sosit! Suntem cu ochii pe voi – nici o promisiune electorală nu va fi uitată, nici un discurs pro-cianură şi pro-distrugere nu va fi iertat, nici o negociere, oricât de secretă, în intenţii, cu companiile de minerit, nu va rămâne ne-expusă! Exploatările miniere cu cianură, defrişările masive, privatizările forţate, metoda fracţionării hidraulice în exploatarea gazelor de şist, construcţia iresponsabilă de micro-hidrocentrale sunt doar o parte din problemele cu privire la care aşteptăm o atitudine clară. Dacă voi nu veţi lua atitudine, vom lua noi!

Sursa: Alburnus Maior


3 comentarii

  1. Da, eu ma intreb, oare nu e tot dreptul celor din Rosia sa aiba si ocazia sa-si sustina pozitia, nu e tot dreptul lor la niste masuri care sa-i ajute sa aiba din ce trai. Statul a inchis minele si de peste zece ani nu s-a mai facut nimic acolo, a fost lasat totul de izbeliste, poluare cat cuprinde, fara locuri de munca, fara posibilitati de angajare, fara nimic. Nu era tot dretul lor la niste masuri si la un trai normal?

    • Eu sunt perfect de acord că roșienii au dreptul „la niște măsuri care să-i ajute să aibă din ce trăi”. Tocmai de aceea mi se pare criminală atitudinea autorităților față de ei.

      În primul rând, autoritățile locale au interzis orice posibilitate de a dezvolta afaceri în cea mai mare parte a comunei (75% din zona locuită), prin niște documente dovedit ilegale. Mai mult decât atât, după ce instanța a constatat această ilegalitate și a anulat actele, distinșii reprezentanți au scos aceeași hotărâre, cu același conținut, dar cu un alt număr – asta da bătaie de joc față de lege și față de localnici, cei mai afectați de măsurile lor.

      Au fost totuși și întreprinzători care au încercat să deschidă o afacere în comună, în afara zonei dedicate mineritului, dar au fost descurajați sau chiar împiedicați de aceleași autorități locale: uite aici un exemplu, dintr-un comentariuAm fost incurajat de oameni “de bine” sa deschid afacerea in alta parte ca deranjez” corporatia”. Un alt exemplu este al unei firme de mobilă, care a fost nevoită, și ea, să își deschidă afacerea în altă parte, după mai multe tentative nereușite de a face în Roșia Montană.

      Dacă acei consilieri locali ar mai putea avea câte o scuză – e greu să reziști unei companii ce învârte sute de milioane de dolari – nu știu care ar mai fi scuza autorităților centrale. La București, RMGC și-a găsit „colegi” de bază în Ministerul Mediului și Ministerul Culturii, care au inițiat hotărâri diverse pentru a-i ajuta pe cianuriști. În loc să respingă proiectul RMGC datorită gravelor probleme pe care le presupune și a nerespectării legilor, au venit și ei cu hotărâri în sprijin – acestea la fel de ilegale ca și proiectul, anulate de instanță. Ba s-au găsit unii amici ai companiei care să vină cu propuneri de modificare a legii: dacă proiectul RMGC nu respectă legea, ce se întâmplă? În orice țară normală, se respinge. În România, nu numai că nu se respinge, ci chiar se vrea schimbarea legii.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger