Vocea fotografiilor: Ferentariul nu e chiar aşa de jegos

Alin Coman are 15 ani şi vrea să devină avocat, bucătar sau profesor de teatru ori dans. Alin a făcut o fotografie prin care ar vrea să arate că “la urma urmei, Ferentariul nu e un loc aşa de jegos cum se spune.” Adriana, Alberto, Alin, Alexandra, Anca, Denisa, Larisa, Natalia, Toto şi Tuli au fiecare între 10 şi 15 ani. Din februarie, până în mai, ei au fotografiat cartierul Ferentari din Bucureşti.

 

Natalia: În poza asta am vrut să arăt blocul unde locuiesc şi ce înseamnă să locuieşte în aceste condiţii. Dar asta nu înseamnă că dacă alţii locuiesc în apartamente mai bune şi eu trebuie să trăiesc în ghetou, nu ar trebui să fiu respectată. 

 

de Al Treilea Sector

 

Imaginile surprinse de ei fac parte dintr-un proiect pus la punct de Asociația Carusel, Centrul de Resurse pentru Participare Publică şi Policy Center for Roma and Minorities (PCRM). Iniţiatorii proiectului au vrut să atragă atenţia asupra consumului de droguri în spaţiul public. 28 dintre fotografiile realizate de copii au fost prezentate în cadrul expoziţiei “Fotografia mea. Vocea mea”, care a avut loc de curând la Bucureşti. PhotoVoice este o cale prin care membrii unei comunităţi care altfel nu ar fi avut posibilitatea să-şi aducă problemele pe agenda publică, pot să transmită prin intermediul fotografiilor un mesaj puternic.

“Ideea a fost să oferim o voce oamenilor care altminteri nu au nicio şansă să-şi spună părerea. Am vrut să vedem lumea prin ochii copiilor şi prin felul în care ei percep cartierul în care locuiesc. Credem că sunt foarte oneşti. Copiii au subliniat atât partea pozitivă, cât şi cea negativă a cartierului unde trăiesc,” spune Ioan Petre, de la Asociaţia Carusel.

În fiecare săptămână, participanţii au primit câte o cameră foto de unică folosinţă şi câte o temă indicată de organizatori. “Principala idee a proiectului a fost să surprindem felul în care copiii văd consumul de droguri în spaţiul public. Chiar dacă nu le-am spus copiilor ce să fotografieze, ci doar le-am propus nişte teme, am fost siguri că aceşti copii vor ilustra consumul de droguri. Unii dintre copiii care au participat locuiesc în ghetouri. Copiii sunt deranjaţi de renumele pe care îl are cartierul lor. Un dependent de droguri care îşi injectează o doză în mijlocul străzii nu e o scenă prea plăcută vederii, iar acest proiect a vrut să atragă atenţia asupra acestui fenomen,” mai spune Ioan Petre, de la Carusel, organizaţie care derulează de ani buni un proiect de schimb de seringi pentru consumatorii de droguri din Ferentari.

Cartierul Ferentari este plasat pe locul patru într-un top al celor mai neplăcute destinaţii de vacanţă, potrivit buyagift.com, site specializat de turism şi lifestyle.

Mai jos, vă propunem o selecţie din cele 28 dintre fotografiile realizate de copiii care au expus la “Fotografia mea. Vocea mea.”

 

Aly: Eu am făcut această poză pentru că îl iubesc foarte mult pe acest cotoi. Pe el îl cheamă Gheorghe. Nu i-am dat eu numele, ci fratele meu. Este foarte important să ai un animal de companie. Tata și cu noi, adică eu și mama, l-am luat pe Gheorghe de pe stradă, de la Vadul Nou, este prin Ferentari. Mama l-a luat în brațe și apoi mi l-a dat mie. L-am luat acasă, l-am curățat de purici și căpușe. Tata a fost la muncă, a căzut și s-a lovit la coastă. Pisoiul dormea numai pe coasta lui. Mie, mamei mele și fratelui meu, ni s-a făcut foarte milă de el și tata. De ziua mea m-a mușcat de deget și după aceea mă lingea mereu acolo. Acum Gheorghe s-a facut mai măricel. Această poză este de când avea el trei sau patru luni. Acum are opt luni. El ne iubește foarte mult, precum și noi îl iubim pe el.

Adriana: Gunoiul e împrăşitat lângă o clădire unde a fost odată o şcoală de muzică sau un liceu. Clădirea a fost transformată în groapă de gunoi. Toată lumea trece pe lângă ea, dar nimeni nu face nimic. Gunoiul ajunge acolo pentru că nu există containere. Au fost furate de drogaţi. 

Adriana: Dacă ai credinţă în Dumnezeu şi o familie, atunci e păcat să arunci banii pe droguri. Nu fiţi orbi şi nu vă lăsaţi familiile să moară de foame pentru droguri. 

Alberto: În poza asta am vrut să arăt că oamenii sunt dependenţi de ţihări, bani, telefoane mobile şi cafea. 

Alberto: Aşa arată străzile în Ferentari. 

Alberto: Lipsa apei: cei care locuiesc în zonele rău famate nu au apă potabilă. Vecinii nu prea se ajută între ei. Oamenii nu au uşi; dar au perdele şi câini. 

Alin: Am vrut doar să desenez ceva, e ceva ce poţi face când eşti foarte furios. 

Anca: În poză o puteţi vedea pe doamna Sânziana. Cred că e un om bun şi un exemplu pentru noi toţi.

Delia: Eu şi doamna Delia. M-am bucurat să facem poza asta împreună. 

Larisa: Aici puteţi vedea o clădire dărăpănată. E un loc unde merg oamenii să ia droguri. 

Natalia: În poza asta am vrut să arăt cât de mult îl iubesc pe unchiul meu. De când a murit tata, unchiul meu a avut grijă de mine şi mă iubeşte foarte mult. 

Toto: Poza asta a fost făcutăe pe Aleea Livezilor. Piciorul din poză e al meu. În ziua aia ploua şi am găsit o seringă. Aş vrea să nu mai văd seringi pe stradă. Oamenii le tot aruncă pe stradă, chiar dacă le spui să n-o mai facă. 

 

Puteţi citi şi:

Mitul Ferentariului periculos