Violenţele din Africa de Sud: un caz izolat sau începutul unui război?

44 de persoane ucise, 78 rănite şi peste 200 arestate, acesta este bilanţul confruntărilor dintre poliţia sud-africană şi minerii grevişti de la mina de platină Lonmin, din Marikana, Africa de Sud. Evenimentul este considerat unul dintre cele mai sângeroase din această ţară de după căderea regimului de apartheid (1994) şi a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute.

 

Minerii aflaţi în grevă au primit un ultimatum de a se întoarce astăzi la muncă, iar preşedinţia statului a deschis o investigaţie pentru a afla cauzele folosirii armelor de foc în plin asupra mulţimii de protestatari. Poliţiştii susţin că au fost nevoiţi să se apere, fiind atacaţi cu macete şi răngi de către grevişti. Organizaţii internaţionale pentru drepturile omului, institute pentru democraţie şi reprezentanţi ai organismelor comerciale au condamnat actele petrecute în Africa de Sud şi solicită autorităţilor statului o clarificare cât mai rapidă şi măsuri urgente; analişti politici şi economici se tem, însă, că situaţia ar putea degenera şi s-ar putea extinde şi la alte mine din Africa de Sud.

Sărăcia creşte, cotaţia la bursă scade

Debutul evenimentelor a fost greva: minerii au refuzat să mai intre în mină. Problema lor o reprezintă inechitatea salarială: oamenii se plâng că sunt săraci, plătiţi foarte prost şi expuşi unui risc foarte ridicat. Două sindicate reprezintă muncitorii sud-africani – AMCU şi NUM; acestea sunt considerate declanşatorul violenţelor, fiecare făcând promisiuni salariale diferite oamenilor (AMCU, un sindicat mai mic, a încurajat oamenii să ceară triplarea salariilor, adică de la 400 – 600 de dolari pe an, cât câştigă acum, să ajungă la 1.500 de dolari pe an). Cele două sindicate sunt în concurenţă pentru numărul de membri: NUM este un sindicat naţional, puternic, în vreme ce AMCU este în creştere. Forţele de ordine au negociat cu greviştii (în vreme ce compania, Lonmin, a refuzat discuţiile cu sindicatele, catalogând greva drept ilegală), dar, susţin reprezentanţii poliţiei din Africa de Sud, poliţiştii au fost atacaţi de către mineri cu macete, răngi şi chiar arme de foc. Astfel, deschiderea focului ar fi fost în legitimă apărare, a precizat ministerul de resort. Doi poliţişti au murit în timpul conflictelor, restul victimelor fiind din rândurile minerilor. Ulterior atacurilor, alte şi alte persoane au venit la faţa locului şi au protestat împotriva brutalităţii poliţiei. Fotografii realizate de poliţie înaintea declanşării atacurilor arată bărbaţii protestatari într-un ritual ţinut de un sangoma (vindecător local), despre care localnicii cred că are putere de a oferi protecţie celor care merg la luptă, inclusiv împotriva gloanţelor (sursa: The Wall Street Journal).

 

 

Acţiunile companiei care deţine mina (Lonmin, cu sediul în Londra, responsabilă pentru 12% din producţia globală de platină) au scăzut cu 15% săptămâna trecută, din cauza acestor evenimente, dar preţul platinei a crescut, atingând cel mai înalt nivel din ultimele şase săptămâni, a anunţat BBC. Analiştii cred că tragica întâmplare din Africa de Sud ar putea fi un semnal de alarmă pentru investitorii din industria extracţiei de metale preţioase. Este arătată adevărata faţă a acesteia, cu sacrificiul uman pe care îl solicită şi, totodată, este relevată dependenţa multora dintre industriile lumii de muncitori săraci, din zone sărace şi subdezvoltate. În acelaşi registru, al semnalului de alarmă, se încadrează şi accidentele care se petrec în aceste mine (spre exemplu, 60 de mineri au murit acum două săptămâni în Congo, ca urmare a prăbuşirii unei cabine de transport într-o mină de aur). Metalele extrase în ţări sărace sunt esenţiale pentru ţările bogate. Platina are o mulţime de utilizări, între care în industria auto, în IT, în stomatologie, în industria bijuteriilor etc. Evenimentele de săptămâna trecută ar putea aduce deservicii de imagine mineritului în ansamblu, mai consideră analiştii citaţi de BBC.

 

 

Bilanţ sau început de criză

Pentru minerii din Marikana (adică 28.000 de muncitori), astăzi expiră ultimatumul dat de companie ca să se întoarcă la muncă. O treime dintre aceştia s-a prezentat de ieri la muncă, iar activitatea minei a fost reluată. Cei care nu se vor prezenta la lucru pot fi concediaţi. Reprezentanţii sindicatelor spun că este nevoie de cel puţin 80% dintre muncitori pentru ca platina să fie scoasă la lumină. Preşedintele statului, Jacob Zuma, a decretat o săptămână de doliu naţional în urma incidentelor şi a format o comisie ministerială care să ajute familiile şi comunitatea pentru a trece peste această perioadă dificilă; totodată, el a ordonat o anchetă care să clarifice situaţia şi, mai ales, împrejurările care au dus la deschiderea focului direct de către poliţie asupra protestatarilor. Peste 200 de bărbaţi au fost arestaţi la locul incidentelor şi sunt chemaţi, acum, în instanţă, pentru a răspunde unor acuzaţii (de la crimă la tentativă de crimă, atac etc.). Soţiile, mamele şi fiicele acestora au cerut clemenţă, dat fiind că bărbaţii sunt singurii care aduc venituri în majoritatea familiilor din regiune. Sute de poliţişti patrulează în regiune, în vehicule care se deplasează în convoaie sau cu elicoptere. Pentru mulţi analişti, pericolul nu a trecut, ci dimpotrivă: şi alte mine se pot trezi în aceeaşi situaţie, minerii din Africa fiind tot mai sătui de faptul că sunt exploataţi pe salarii de mizerie. „Companiile miniere care operează în ţări în curs de dezvoltare au un istoric negativ al exploatării, corupţiei şi prostului management al mediului, este o moştenire pe care ar trebui să o depăşească”, a spus Daniel Litvin, director al firmei de consultanţă Critical Resource.

 

 

Greva de la mina Lonmin a fost declanşată de către minerii perforatori (care sparg piatra). Aceştia folosesc utilaje extrem de grele de forare, care vibrează continuu pe durata unei ture de opt ore; dacă o bucată de piatră se desprinde şi cade, aceşti mineri devin victime sigure (fie că sunt accidentaţi, fie că îşi pierd viaţa). Este cea mai periculoasă slujbă din întreg domeniul minier. Însă, în ciuda forţei fizice pe care o afişează, oamenii sunt neputincioşi când vine vorba de a-şi face vocea auzită. „Aparţin unui sindicat, dar nu mă reprezintă, nu îmi reprezintă nevoile. Grijile mele nu sunt corect exprimate şi eu nu am nicio influenţă, deciziile care se iau nu îmi aduc niciodată vreun beneficiu. Sunt violat în mod constant şi trebuie să lucrez în aceste condiţii violente. În ciuda puterii mele (fizice), sunt lipsit de putere”, aceasta este situaţia minerilor din Africa de Sud, a declarat, sub anonimat, un reprezentat din rândul oamenilor. Autorităţile statului sud-african se tem şi ele, la rândul lor, că greve sau violenţe de acelaşi tip ar putea izbucni şi la alte mine. Imaginile explicite puse de ziare pe prima pagină (poliţişti călcând peste cadavre) au scandalizat opinia publică, atât din Africa de Sud, cât şi la nivel internaţional. Agenţiile de presă au relatat, deopotrivă, că minerii care au atacat poliţiştii aveau, la rândul lor, arme de foc şi arme albe (teribilele macete africane, cu care doi poliţişti au fost hăcuiţi înainte de deschiderea focului).

 

 

”Tradiţia” violenţei

Institutul sud-african pentru Relaţii între Rase a catalogat incidentul drept similar celui din anul 1960, când poliţia regimului apartheid a deschis focul asupra unei mulţimi de protestatari de culoare şi a ucis peste 50 de persoane. „În mod cert, motivele celor două incidente sunt diferite, dar maniera de răspuns şi rezultatul sunt foarte similare”, a precizat Lucy Holborn, cercetător în cadrul institutului, pentru agenţia de presă Reuters. Poziţiile luate de către lideri ai lumii occidentale s-au mărginit la a deplânge pierderile de vieţi şi la a îndemna înspre o rezolvare paşnică a lucrurilor: „Încurajăm toate părţile implicate să conlucreze pentru a ca situaţia să fie dezamorsată pe cale paşnică şi suntem profund întristaţi de pierderile de vieţi omeneşti”, a fost declaraţia purtătorului de cuvânt al Casei Albe, Josh Earnest. Evenimentele de săptămâna trecută vin pe fundalul unei dezbateri de lungă durată în cadrul Congresului Naţional African (ANC) în legătură cu naţionalizarea resurselor miniere ale statului. O conferinţă pe această temă este programată pentru luna decembrie a acestui an. Sectorul minier este cel mai mare angajator în Africa de Sud, dar problemele sale au tot ieşit la suprafaţă şi declinul industriei este motiv de îngrijorare pentru investitori. Violenţele de săptămâna trecută nu sunt un caz unic. Prinşi între sărăcia care îi obligă să facă munci dificile şi periculoase şi sindicatele care se bat pentru reprezentarea lor, sud-africanii sunt tot mai nemulţumiţi. Şomajul este, oficial, de 25%, dar surse neoficiale spun că, de fapt, ar fi de 50%, mai ales în rândul tinerilor din acest stat.

 

 

Institutul pentru Democraţie din Africa de Sud a atras atenţia autorităţilor şi politicienilor statului că un stat democratic nu poate accepta un eveniment precum cel de săptămâna trecută, în care oamenii au fost reduşi brutal la tăcere, iar finalul a fost tragic. „Sugerăm guvernului că ar trebui să includă reprezentanţi internaţionali în anchetă, pentru ca Africa de Sud să poată şterge această pată nedemocratică de pe obrazul său”, arată un comunicat al institutului amintit. Reprezentanţii săi solicită sindicatelor şi companiei miniere să nu forţeze oamenii să revină la rutina zilnică, ci să îi lase să îşi îngroape şi să îşi plângă morţii. „Asistăm, de o vreme încoace, la creşterea îngrijorătoare a numărului de sud-africani care recurg la violenţă ori sunt implicaţi în acte de violenţă mult prea uşor, indiferent că sunt parte din formaţiuni politice, din sindicate, serviciul public sau doar cetăţeni obişnuiţi. Incidentul de acum ar trebui să ne fie o lecţie despre pericolul acestui mod de abordare. Iar dacă poliţia a avut motiv pentru deschiderea focului, acest lucru trebuie dovedit fără putinţă de tăgadă. Considerăm că, până la aflarea adevărului, cei aflaţi la comandă ar trebui suspendaţi”, se spune în acelaşi comunicat, publicat de către institut. O analiză realizată de către The Wall Street Journal confirmă acuzaţiile aduse celor două sindicate pentru violenţele de săptămână trecută şi arată că interesul companiilor care operează în minerit este orientat aproape exclusiv, „obsedant”, către tăierea costurilor de producţie. „Acest lucru se răsfrânge asupra muncitorilor, care ajung să sufere tăieri salariale şi aşa se ajunge la greve. Ei protestează împotriva condiţiilor dure de lucru şi a salariilor scăzute” (raport al Bench-Marks Foundation, un ONG sud-african care monitorizează responsabilitatea socială corporatistă). Oamenii de rând acuză guvernul şi pe liderii sindicatelor că iau partea corporaţiilor, în loc să îi protejeze pe ei.

Africa de Sud deţine 80% din rezervele de platină din lume, cunoscute până în prezent. Drept urmare, interesele se joacă mult deasupra celor mulţi, care trudesc pentru a scoate metalul preţios la lumină. În aceste condiţii, teama care stă pe buzele multor analişti, citaţi, în aceste zile, de către agenţiile de presă internaţionale, este ca incidentul de la mina Lonmin să nu fie scânteia unui război mai amplu, care se va purta mulţi ani de acum încolo şi care va simboliza, în fapt, revolta lumii sărace împotriva lumii bogate care o exploatează.

 

Surse documentare şi analiză: BBC, Reuters, The Globe and Mail, ABC News, AlJazeera, All Africa, WSJ

Foto: Reuters

 

Urmăriţi, mai jos, o filmare Reuters cu evenimentele de săptămâna trecută: