Psihologia evoluţionistă e nemiloasă în concluziile ei, dar pe undeva ne confirmă cele mai vechi şi mai brutale clişee; unul dintre ele e acela că violatorii sunt “bărbaţi de proastă calitate”, cu şanse reproductive mai mici decît ale altora. Raţionamentul nu merge, desigur, şi invers, bărbaţii cu poziţie mai proastă în trib nu sunt automat potenţiali violatori.
Teoria evoluţionistă spune că bărbaţii puternici, inteligenţi şi cu acces la resurse au mai multe şanse reproductive decît ceilalţi. Aceştia din urmă, poate pentru că au mai puţin de pierdut şi sunt mai puţin motivaţi, ajung în cele din urmă să adopte strategii de viaţă pe termen scurt, iau decizii mai impulsive şi urmăresc recompensele imediate. Una dintre aceste decizii e violul. Se ştie că violatorii sunt printre cei mai dispreţuiţi bărbaţi şi aceasta se vede cel mai bine în felul în care sunt trataţi în închisori de vecinii lor.
Întrebarea pe care au propus-o cîţiva psihologi canadieni a fost: strategiile pe termen scurt sunt caracteristice bărbaţilor cu statut mai scăzut sau şi celor care se simt inferiori, indiferent de realitate? Adică, poţi fi un bărbat bogat, chipeş şi deştept, dar pentru că, dintr-un motiv sau altul, te dispreţuieşti, ajungi să te comporţi ca un bărbat fără aceleaşi şanse reale?
Cercetătorii au manipulat, în condiţii de laborator, un grup de studenţi – pe jumătate i-au determinat să se simtă bine cu ei înşişi, celorlalţi le-au inserat în minte îndoieli serioase. După, ambele grupe au completat nişte teste care analizau percepţia lor asupra violului ca act. Rezultatele au arătat ce se bănuia deja, că bărbaţii care se simţeau mizerabil cu ei înşişi erau mai toleranţi cu ideea de viol decît ceilalţi.