Vilnius sau civilizația urbană ascunsă în pădure

1

Vilnius este o binecuvântare pentru plămâni. Strategiile locale verzi nu sunt singura explicație pentru care capitala Lituaniei are cel mai curat aer dintre aglomerațiile urbane din Europa. Deși industria în zonă e doar o umbră a erei sovietice, traficul urban este destul de dens, iar clădirile de birouri ocupă tot mai mult spațiu, și pe orizontală și pe verticală, drept victorie a ”dezvoltării”. Oricât de clișeistic ar suna, copacii sunt răspunsul pentru nivelurile atât de scăzute de CO2, CO, NO și metale grele. Pe de altă parte, lituanienii nu taie copaci, nu intervin masiv în păduri, nu defrișează, nu exportă cantități imense de materie lemnoasă. Pare bizar pentru business-ul românesc, nu?

de Raul Cazan, 2Celsius

O pădure de mituri baltice

Un cunoscut basm baltic are în centrul său copacii. Regina Șerpilor, Egle – personajul poveștii, are puterea de a transforma oamenii în copaci. Povestea abordează mitul întoarcerii eterne și o teogonie lituaniană destul de comune și fără importanță pentru subiectul nostru. Basmul arată cum Egle se pedepsește pentru trădare transformându-și copiii și pe sine în copaci. Fiii săi au devenit stejar, frasin și mesteacăn, fiica sa a devenit plop, iar ea însăși s-a transformat în molid.

Lituania era, în vremuri străvechi, faimoasă pentru pădurile sale sălbatice, era tărâmul barbarilor mult îndepărtați de creștini. Primele documente cunoscute vorbesc de un pământ al pădurilor și mlaștinilor, iar această imagine a dăinuit până în secolul al XVI-lea. Pădurea lituaniană e locul unde oamenii se simt în siguranță, unde zeii locuiesc, ne-a spus cercetătorul politic Jolanta Bielskiene, reprezentantă a think-tank-ului lituanian Institutul DEMOS al Gândirii Critice.

Relația dintre oameni și copaci este indestructibilă, spune aceasta. Toată lumea păgână a fost construită pe imaginea Copacului Vieții: rădăcina – lumea subterană, trunchiul – lumea comună, ramurile și frunzele – un locus al zeilor și al sufletelor strămoșilor. “Credeau că arborele este gazda sufletelor moarte. Chiar și astăzi oamenii cred în tradiția de a îmbrățișa copacii”, spune cercetătoarea.

“Vreau să reamintesc că am devenit creștini foarte târziu, deci pentru o bună parte de timp (unii ar zice că până recent, în secolul al XVI-lea) ritualurile și credințele păgâne erau parte a vieții de zi cu zi”, adaugă Kristina Sadauskiene, redactor șef al revistei de mediu Ozonas din Klaipeda. Chiar și astăzi, ritul creștin catolic interferează cu obiceiuri baltice păgâne.

Pădurile aveau statut de locuri sacre, interzise. Serveau drept temple natural prin care oamenii aleși vorbeau cu zeii. Preoții balților credeau că arborii pot simți și că au o viață carnală. Fiecare specie de copac aparținea unei zeități. Precum în basm, stejarul, cea mai puternică esență, este cel mai respectat și îl reprezintă pe Zeul Fulger, Perkunas. Lituanienii încă au obiceiul să planteze un stejar în cinstea unui băiat nou-născut și un tei în cinstea unei fete, iar la înmormântări presară crenguțe de brad pe drum ori le pun pe mormânt.

Strategiile locale nu sunt totul

Am preluat o abordare mecanică și m-am adresat autorităților locale cu privire la calitatea aerului din Vilnius. Am făcut o listă de întrebări pentru primarul Arturas Zuokas așteptând să aflu măsuri excepțioanele care au dus la această performanță. Primarul e un neoliberal, cu o “viziune de business”, destul de contestat, și care pare preocupat de ecologia urbană. La limită se poate lăuda cu un PR bun în ce privește inițiativele de mediu. Ați putea crede că aerul curat din Vilnius este determinat de strategiile de mediu ale municipalității. Nu e așa! Iar primarul m-a convins de asta într-un interviu online.

Vilnius nu are un plan de mediu, dar principiile de dezvoltare a orașului sunt cuprinse în alte planuri relevante, precum Planul General până în 2015 și Planul Strategic al orașului Vilnius pentru 2012-2020. Aceste documente includ principii de dezvoltare durabilă, salvarea zonelor verzi și crearea unui mediu sănătos.

Întrucât capitalele est-europene nu mai au industrie grea, poluarea aerului este cauzată, în mare parte, de trafic și lipsa spațiilor verzi. “Mereu ne gândim cum să rezolvăm problemele legate de trafic în oraș, mai ales în orașul vechi. Investigăm idei moderne și prietenoase cu mediul  pentru a le implementa în transportul public. Se iau în considerare și mai multe modalități de finanțare”, spune primarul. Mai mult, Vilnius a fost primul oraș european care a implementat un sistem de închiriere a bicicletelor electrice în centrul orașului, o idee care a ajutat la reducerea traficului din oraș, susține primarul.

“Cu privire la poluarea aerului, suntem mândri că Indexul Green City publicat de Siemens arată că Vilnius are cel mai curat aer dintre capitalele europene”, adaugă Zuokas.

Aerul depinde, însă, de o grămadă de verde! Parcul Vingis, cea mai întinsă suprafață verde din Vilnius, este o pădure seculară veche de câteva secole. Cele 162 de hectare de spațiu verde sunt un ecosistem veritabil de pădure. În jurul padurii seculare s-a dezvoltat așezarea ce ulterior a fost cuprinsă în Vilnius. Vingis, pădurea, era sursă de viață și de materiale pentru dezvoltarea comunităților, iar nu un spațiu ce trebuia “curățat”.

“Vilnius are un număr de spații verzi pe care trebuie să le păstrăm, să le dezvoltăm și să le administrăm corect. Ne gândim la moduri de a extinde aceste spații. În viitorul apropiat vom renova unul dintre cele mai vechi parcuri din oraș – Sereikiskiu, situat în centrul orașului, lângă castelul Gediminas”, spune primarul.

Primăria din Vilnius are, însă, o pată neagră în istoria sa – în 2008, Consiliul Municipal a aprobat o autorizație de construcție pentru un mall. Acest lucru ar fi dus la distrugerea a 13 hectare din parcul Vingis, însă cetățenii au protestat masiv până au oprit construcția. Pe atunci, Zuokas nu era primar.

Poate e o chestie culturală…

Centurile verzi incredibile care înconjoară capitala și din restul țării asigură o abordare holistică despre cum ecologia urbană este sprijinită din afara cetății. Dar de ce lituanienii nu își taie copacii într-o perioadă în care pădurile sunt devastate în toată lumea? Poate e ceva cultural…

“Pădurile au fost dintotdeauna un ascunziș pentru lituanieni”, spune Bielskiene. De asemenea, pădurile sunt un loc de supraviețuire: oamenii își puteau asigura toate nevoile economice din pădure. Mai târziu, pădurea a fost schimbată cu grădina. “La mijlocul secolului al XX-lea principala temă a pădurilor din literatura lituaniană a fost înlocuită treptat cu tema grădinii. Cu toate acestea, pădurea este tot acolo, mai mult decât un furnizor de energie, ci sursă de artă. Arta este în continuare plină de motive legate de pădure și copaci, în special sculptura”, conchide aceasta.

Pădurile sunt o parte inseparabilă a peisajului lituanian, urban sau rural sau chiar cultural. “Toată verdeața noastră este împământenită în conștiința noastră prin cântece și povești. Natura e vie în literatură. Chiar și scriitorii contemporani au dificultăți în „a scăpa” de ea. Avem ‘mușchiul ca o pătură moale’, ‘copacul de la poarta unde așteaptă mama’, ‘copacul de pe deal’, ‘pădurea unde frații se ascund’ și apoi ‘se odihnesc’”, spune Sadauskiene.  Și rezistența împotriva ocupației sovietice implică arbori; Partizanii lituanieni se auto-numeau “frații de pădure” și se ascundeau în desișuri.

Lituanienii au o legătură strânsă cu pământul. “Aproape fiecare lituanian are un petec de pământ. Această nevoie specială previne poluarea solului și a pădurii. Fiecare generație a fost crescută după credința că pământul este casa și masa, mâncăm și respirăm ce punem în el”, spune Bielskiene. Până și termenul “fără pământ” are o conotație extrem depreciativă în limbile baltice.

Și acum, serios…

“Avem aproape o treime din teritoriu acoperit de păduri și toate pădurile sunt în condiții bune. Vilnius este chiar un oraș verde sculptat între păduri”, spune Sadauskiene.

În timpurile sovietice erau 31% păduri, iar acum procentul se apropie de 33% din suprafața țării. “Proprietarilor li se dau stimulente financiare europene pentru a planta copaci pe terenurile lor, a căror fertilitate este mai mică de 30%. Chiar mulți lituanieni folosesc acest stimulent. Uniunea Europeană plătește costurile plantării, costurile plantelor și finanțează îngrijirea pădurilor timp de 5 ani pentru pădurile tinere”, spune Jokubas Margenis, un bătrân inginer silvic experimentat și dedicat.

Efectul pozitiv al subvențiilor UE este transformarea terenurilor în păduri. Unii agricultori abandonează agricultura și încep să planteze păduri. “Dar, cum sunt compensații importante pentru creșterea stejarilor, mulți dintre ei plantează doar stejari.  Momentan, în consecință, problema este pierderea frasinilor”, spune Bielskiene.

Pădurile nu sunt neapărat vechi de secole, dar plantarea este. “Prima inspecție a pădurilor lituaniene a avut loc în Lituania în perioada interbelică, în 1922, când structura pădurilor din Lituania era investigată în premieră. Multe păduri au fost distruse în al doilea război mondial”, spune Margenis.

Deși în timpul ocupației sovietice aveai voie să tai copaci, în present e strict interzis. Dacă sunt specii protejate în pădure nu se permite nicio activitate forestieră în pădure, niciun fel de intervenție, explică Margenis.

În concluzie

Cu toate acestea, “mărimea contează”, avertizează Sadauskiene. Lituania este o țară mică. Prin urmare, Vilnius este mic comparativ cu alte capitale europene. Se spune adesea “doar mărimea ne-a făcut să sărim în primele locuri în topurile verzi la categoria privind calitatea aerului”.

“Sunt foarte multe mașini în oraș, și e păcat că și atunci când distanțele sunt mici, oamenii aleg să meagă cu mașina în detrimentul transportului public. Nu avem o schemă pentru biciclete în orașele noaste. Nu avem campanii puternice pentru a întări transportul public”, spune Sadauskiene. Editorul crede că dimensiunea redusă a țării este principalul motiv pentru aerul curat. “Tot verdele din oraș și din jur este bun, dar nu putem continua cu un stil de viață dăunător sperând că toți acești copaci vor compensa daunele”, spune aceasta.

“Da, putem spune că ne îndeplinim obiectivele privind calitatea aerului datorită procentului de 33% de suprafață împădurită, dar, de asemenea, Lituania nu are industrie”, conchide Margenis.

Toate pădurile lituaniene, de stat sau private, sunt în condiții bune, sunt de părere intervievații. Sunt printre cele mai bine păstrate din Europa și, din punct de vedere business, generează un venit semnificativ la buget prin taxe. Valoarea pădurilor lituaniene de-a lungul timpului a crescut constant. Cu toate acestea, în ciuda tuturor abordărilor și considerațiilor, aerul curat, peisajul fantastic , buna sănătate publică și respectful pentru a comoară vie depășesc datele legate de ecologia urbană din Vilnius. Iar abordarea culturală a relației dintre pădurile lituaniene și ecologia urbană face ca acest articol să fie o laudă și o recomandare de a face o plimbare prin parcul Vingis.


Un comentariu

  1. Pingback: FOTO Cum se simte Vilnius, cea mai verde capitală europeană | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply