Viitorul vazut de un antreprenor web american: Oamenii vor imparti intre ei masini, facturi de electricitate si chiar locuinte

16

Forbes a publicat o serie de articole in care a invitat diversi specialisti in trenduri sa-si exprime parerea avizata vizavi de ce va aduce urmatorul deceniu. Daca unii prevad disparitia populatiei de ton albastru pana in 2013 sau consumul de carne produsa in laborator si vanduta la preturi mici in 2017, altii, precum antreprenorul web Lisa Gansky, sunt mai optimisti si prevad un viitor in care oamenii se vor intoarce la o viata simpla. Multi dintre ei nu vor mai detine autoturisme, electrocasnice si nici macar locuinte si vor alege in schimb accesul comun la transport, entertainment, energie sau adapost.

Lisa Gansky – antreprenor web, activist de mediu, autoare a cartii „The Mesh: Why the Future of Business Is Sharing” si fondatoare a Mesh Studios – a spus in nenumarate randuri ca secolul XXI va institui folosirea in comun a bunurilor si serviciilor la scara larga. In cartea ei mai sus amintita, scria TechCruch la sfarsitul lui septembrie, Gansky spune ca cresterea de cinci ori a traficului pe internet in perioada 2009-2013 va crea o economie de impartasire a bunurilor si serviciilor. Antreprenorul web crede ca cele un trilion de dispozitive conectate la internet estimate pana in 2013 le vor permite oamenilor sa se intoarca la o „viata simpla”, in care vor renunta la „necesitatile” materiale impuse de industralizatul secol XX.

Intr-un articol publicat recent de Forbes, in cadrul seriei „2020: What Happens Next”, Lisa Gansky scrie ca, pana in 2020, miliarde de oameni vor opta pentru accesul comun la transport, mancare, bani, adapost, precum si la activitati de recreere si alte servicii, in detrimentul unei masini proprii, a unei biciclete proprii, a numeroaselor electrocasnice care impanzesc astazi locuintele, a dispozitivelor pentru entertainment si, in unele cazuri, chiar a unei locuinte proprii. Ea  da exemplul unor companii – Netflix, ZipCar, eBay, Zopa sau Velib – care le ofera deja clientilor acces comun la bunuri si servicii precum filme, automobile, biciclete sau diverse produse, spunand ca numarul lor va creste pe masura ce tot mai multe firme vor descoperi usurinta de a oferi astfel de servicii si potentialul lor economic.

Pana in 2012, prevede Gansky, mii de astfel de afaceri de „punere in comun” vor forma o retea globala numita Grupo Mesh, care le va permite companiilor sa impartaseasca informatii, instrumente si expertiza. Aceasta retea ar urma sa faciliteze tot soiul de parteneriate, cum ar fi cele intre centre de bike sharing, ferme locale sau centre pentru ocrotirea sanatatii. Gratie dezvoltarii telefoanelor mobile, care permit accesul pe loc la bunuri si servicii, Grupo Mesh ar urma sa adune 80.000 de membri pana in 2020 si sa atraga 20% din activitatea economica globala, spulberand modelele de afaceri si stilurile de viata traditionale.

Orasele se vor arunca cu capul inainte in cadrul acestei initiative, in special regiuni urbane din Brazilia, India sau Europa de Est care se dezvolta rapid. Pana in 2014, zeci de administratii urbane vor adopta politici de open transit, insemnand ca agentiile de transport din sfera publica si companiie de transport private isi vor coordona programul si informatiile legate de tiparele de trafic. Peste 120 de orase vor asigura legaturi unitare intre servicii de car- si bike-sharing, de transport in comun cu taxiul, cu autobuzele si cu trenurile din sistemul public.

Pana in vara lui 2015, reteaua electrica inteligenta globala va ajunge in peste 100 de orase din circa 40 de tari si le va permite locuitorilor sa-si imparta consumul de electricitate cu vecinii sau cu marii producatori. Mai departe, estimeaza Gansky, pana in 2018, cel putin o cincime din mancarea urbana va fi crescuta pe acoperisuri de cladiri si in foste parcari – de care nu va mai fi nevoie dupa adoptarea sistemului open transit.

Antreprenorul web american mai scrie ca unele companii – precum Virgin, Facebook, Kimpton, Renault, Amazon.com sau Best Buy – au inceput deja sa faca schimb de informatii legate de produse si de modul de consum al clientilor. Pe masura ce vor afla ce vor si de ce au nevoie consumatorii, companiile care vor intra in reteaua Grupo Mesh isi vor putea adapta oferta in functie de anumiti consumatori si vor putea conlucra la dezvoltarea de produse noi. Consumatorii, la randul lor, isi vor impartasi entuziasmul cu utilizatorii retelelor sociale si vor accelera dezvoltarea acestor companii, internetul reprezentand cheia succesului.

L-am rugat pe colegul nostru Dan Popa de la Hotnews, care trateaza teme economice, sa comenteze putin pe marginea acestei intiative:

„Practic, e putin probabil ca o companie bine cotata la bursa sa intre int-o asemnea retea, pentru ca va tine la secretele ei, altfel business-ul ei va avea de suferit. Genul acesta de servicii tinde spre un fond economic precar. Astfel de idei, de punere in comun, prind si se dezvolta strict in zonele cu potential economic precar. N-o sa vedeti asa ceva in Elvetia sau in Germania, ci mai degraba in Brazilia, America de Sud sau China. Exista deja multe programe de turism, prin care oameni din SUA fac schimb de invitatii cu oameni din Japonia, de exemplu, sau programe prin care oamenii se imprumuta intre ei, in SUA, un sistem de imprumuturi interpersonale pe care nu-l permite la noi BNR. Trebuie sa vina cineva care sa le coaguleze. Teoretic, este o initiativa foarte buna pe fond de saracie”.

Foto: Flickr/bengrey

Tags:



16 comentarii

  1. Mie imi place cand se plang unii ca vine peste noi “New World Order”, dupa care vin si descriu scenarii din astea cu seninatate.

    Nu mai zic ca jumate din Europa a pus vreo 50 totul la comun si stim bine ce succes a avut initativa.

  2. pe fondul saraciei?.. asemenea mecanisme de sharing comunitar exista acum in america si canada si sunt in plina extindere. de exemplu exista deja mici asociatii in care ai doar un share de la o masina (de ex. 10%) si poti sa folosesti masina proportional cu share-ul tau in fiecare luna. pentru biciclete, barci, avione, case de vacanta sistemul exista deja de foarte mult timp. acum se dezvolta mult pe partea de productie agricola locala (shared). nu stiu daca se va ajunge la ce descrie autoarea (sa ai shares la un aspirator mi se pare un pic exagerat) dar categoric sistemul se dezvolta in tarile bogate, pentru lucruri relativ scumpe. in tarile sarace marketul nu e facut de oameni simpli, ci de companii care se lupta impotriva modelului de sharing. plus ca modelul depinde si de dezvoltarea internetului care e mai dezvoltat in tarile dezvoltate..

  3. partea tare la sharing este ca ai acces la un bun de calitate, fara sa trebuiasca sa faci un sacrificiu prea mare pentru el. astazi, de multe ori alegerea se face intre un bun de calitate si unul care iti confera statut social – vezi, masina. or, daca ma asociez cu mai multi, am acces atat la o masina care sa-mi placa mie (de exemplu, una clasica, dar greu de intretinut), dar si la una care pleaca la prima cheie si cu care sa ajung la serviciu sau sa-mi rezolv treburi in afara orasului.

    Iata un exemplu ingenios al prevalentei economicului asupra convingerilor noastre. Acum, sunt o gramada de bunuri pe care le cumparam dar pe care nu le folosim 24 din 24. o bucata de timp, ele stau degeaba. cat timp bunul sta degeaba, el reprezinta bani care se devalorizeaza, pentru ca nu aduce nimanui niciun fel de beneficiu. Or, daca ar fi folosit mai des, ar aduce beneficii pentru mult mai multi. Intelegem asta, si intelegem baza sharing-ului. exista, bineinteles, sacrificii pe care trebuie sa le facem in acest context. prima, este ca nu avem dispozitia asupra bunului decat programat. nu pot sa pun mana pe masina cand mi se scoala mie noaptea sa merg la mare. a doua, este ca bunul se va uza mai repede. una e o masina care face 20.000 km pe an – ca atat merg eu cu ea – si alta e o masina care face 100.000 km pe an – ca suntem 5.

    pana una-alta, nu cred ca societatea romaneasca este pregatita pentru acest gen de sharing. si nu vorbesc despre faptul ca nu suntem gata dpdv cultural sau ca mentalitate. problema este in zona juridica. o asociatie de acest gen, in care utilizatorii se schimba des necesita o mare flexibilitate juridica. apar tot felul de probleme – transferul talonului masinii de la un utilizator la altul, cui se trimit amenzile, cum se penalizeaza avariile pricinuite masinii, si, nu in ultimul rand, ce se-ntampla daca cineva pune mana si pleaca cu bunul si-i lasa pe ceilalti cu ochii-n soare.

    ma incita subiectul asta:))

    • Gigi Maybachistu' Asociat on

      O maşină e un exemplu prost ales, fiindcă însuşi motivul pentru care o cumperi este acela de a avea acces la propriul tău mijloc de transport 24 de ore din 24, altfel puteai la fel de bine să mergi cu taxiul.

      Un exemplu mai bun, şi mai raţional, ar fi un iaht.

      Ca să îl procuri singur, ar trebui fie să fii lipovean şi să ţi-l construieşti singur, fie să fii membru în Top 300 şi să-ţi permiţi ceva într-adevăr luxos. Un model de lux de dimensiuni mijlocii, să zicem un Sunseeker 64, costă 1,8 – 2 milioane USD şi o săptămână de navigaţie cam 20 000 USD. Evident, sumele te sperie. Şi de altfel costurile nu sunt singura problemă, nu poate fi manevrat de un singur om. Cel puţin 2 oameni sunt necesari pentru echipaj, probabil cu alţi 2 în rezervă pentru o călătorie mai lungă.

      Să zicem însă că vă asociaţi 10 sau mai bine 20 de inşi, formând o “asociaţie club sportiv”, afiliată la Yacht Club, cu patrimoniu propriu şi personalitate juridică, iar asociaţia achiziţionează nava. Imediat costurile se împart la 10 sau la 20… cu cât mai mulţi cu atât mai bine. Numărul celor care ar putea participa la o croazieră e oricum limitat, nu toţi pot veni în aceeaşi perioadă. Asociaţia încasează o cotizaţie lunară, administrează tot ceea ce ţine de navă şi echipaj, programează şi organizează excursiile/croazierele. Membrii ei se bucură de una din plăcerile rezervate până de curând baronilor industriali şi bancherilor la costuri pentru clasa medie 🙂

      Valabil şi pentru un avion privat sau o casă de vacanţă. Şi pentru costurile conexe, să zicem că preşedintelui asociaţiei sau clubului îi vine ideea să organizeze o mică şi modestă petrecere la casa de vacanţă cu câteva vedete de Cancan în program, şi cu câteva “domnişoare cu anunţ în Libertatea” …după program. Iarăşi se împart costurile la numărul de participanţi, şi v-aţi scos.

      Vezi, Dorele, cu ajutorul camarazilor tăi “luxul de telenovele” devine accesibil.

  4. Faptul ca “cenzurati” niste remarci care nu va convin
    si lasati niste aberatii “amuzante” cu substrat pervers si sexual
    denota o mentalitate la fel de meschina si de penibila ca si articolul.
    Data viitoare nu uitati sa publicati ceva despre opiniile zarzavagiilor din Obor.

Reply To beatrice Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger