Știm deja că jumătate din hrana lumii, respectiv peste două miliarde de tone, ajung anual, la gunoi, ocupând în mod inutil o suprafaţă de 1,4 miliarde hectare, echivalentul Chinei, alături de Mongolia şi Kazahstan. Implicațiile risipei de mâncare, în condițiile în care miliarde de oameni suferă de foame, l-au determinat chiar și pe Papa Francisc să tragă un semnal de alarmă în rândul oamenilor, declarând că a arunca mâncare e ca și cum ai fura de la săraci. Un tânăr din San Diego s-a hotărât să atragă atenția asupra acestei probleme globale, printr-un experiment: timp de o săptămână, a mâncat numai din gunoaie.
Rob Greenfield are 27 de ani și, pentru a atrage atenția asupra risipei uriașe de hrană, a călătorit prin Statele Unite, asigurându-și toate cele trei mese zilnice din ceea ce a găsit aruncat în tomberoane și coșuri de gunoi, în special în cele unde sunt aruncate resturile de la marile magazine. Astfel, și-a făcut provizii consistente de fructe și legume (relativ) proaspete, produse de panificație și brânzeturi bune de mâncat, chiar dacă în unele cazuri termenul de garanție era depășit.
În urma acestei experiențe, a creat ”21 de rețete delicioase din gunoaie”, pentru a ilustra cât mai expresiv o mare problemă, dar și o potențială soluție. Greenfield nu promovează scormonitul prin tomberoane, însă le sugerează oamenilor să aibă mai multă grijă de administrarea resurselor alimentare, pentru a preveni risipa: să cumpere atât cât le trebuie, să folosească toate produsele în mod eficient, să împartă cu cei mai nevoiași surplusul. Pe scurt, susține un stil de alimentație ”etic, sănătos, sustenabil.”
Mai sus, puteți vedea un clip realizat de Greenfield, în care își demonstrează poziția prezentându-și proviziile obținute din gunoaiele unei băcănii: plase de cartofi, fructe, verdeață, sticle de apă minerală, ouă, lactate și multe altele. ”Data înscrisă pe ambalaj este pur orientativă, în multe cazuri produsele pot fi consumate în perfectă siguranță și la câteva zile după exprirare,” spune tânărul.
Cazul lui Greenfield nu este nici pe departe singular, atâta vreme cât în ultimii ani, ca reacție la risipa uriașă de hrană, așa-numitul curent al freeganism-ului a luat amploare. Freeganismul este o alegere de viaţă diferită, care înseamnă, declarat, un protest faţă de societatea consumeristă modernă şi de politicile economice care urmăresc exclusiv profitul, care seacă planeta de resurse şi distrug mediul. Un freegan (se mai întâlneşte şi termenul „freeganian”) va alege să trăiască participând cât mai puţin la tot ceea ce înseamnă economia convenţională şi societatea de consum. Comunitatea freegană crede în „generozitate, grijă socială, libertate, cooperare şi împărţirea resurselor”, ca reacţie faţă de caracteristicile societăţii moderne de consum, adică „materialism, competiţie, conformitate şi lăcomie”. Freeganismul este un „boicot total al sistemului economic în care profitul eclipsează etica. Noi evităm să cumpărăm lucruri, pentru că am realizat că, orice am cumpăra, am susţine metodele deplorabile ale economiei actuale – distrugerea mediului, violarea drepturilor omului, abuzul asupra animalelor. Problema nu constă în câteva corporaţii, ci în întregul sistem”, explică reprezentanţii comunităţii freegane din New York, SUA. Pornind de la această ideologie anti-consumeristă, freeganii recuperează bunuri şi produse aruncate de restul societăţii şi le refolosesc sau le donează mai departe celor care au nevoie de ele. Nu este vorba doar de mâncare, ci de orice obiect necesar traiului, dacă mai poate fi utilizat. Practic, un freegan poate merge până la a-şi mobila şi dota locuinţa cu obiecte scoase din gunoaie sau obţinute în barter ori primite ca donaţii. Fenomenul cunoscut astăzi drept freeganism a apărut la jumătatea anilor ’90, conturându-se din mişcări anti-globalizare şi activism ecologic şi cu influenţe din ideologia unui grup anarhist de teatru de stradă care activa în San Francisco, în anii ‘60 şi recupera mâncare din gunoaie pentru a o da de pomană celor fără resurse.
Puteți citi și:
Ce alimente pot fi consumate după exprirarea termenului de garanție
Paradox românesc: Oameni care mor de foame și tomberoane pline cu mâncare
Cum trăiește o familie din Germania aproape fără niciun ban
Fenomenul de foodsharing ia avânt în Germania
Un comentariu
De ce credeti ca daca iti cumperi strictul necesar inseamna ca nu se va risipi mancare?… atat timp cat in magazin sunt 100 de paini si se cumpara 80 sau 90… difera doar cine risipeste mancare si nu difera cat se risipeste. Nu functioneaza niciodata optimizarea stocurilor, pentru ca orice magazin urmareste profitul si incurajarea consumului… iar atunci nu exista varianta in care lasa ca mai bine sa comandam 70 de paini dimineata ca se vand automat, chiar daca ramanem fara… asa ceva nu exista in aceasta era. Important e sa se consume cat mai mult, sa se plateasca cat mai mult… chiar daca in final ajunge la cosul de gunoi. De ce e normal si sub nici o forma gresit un astfel de comportament?… pentru ca in istorie oamenii s-au mai intalnit cu situatii de foamete, situatii in care necesarul caloric nu s-a putut obtine… iar acum cu explozia ingrasamintelor chimice, a tehnologiilor, a geneticii am ajuns sa avem un surplus… daca noi am hranii si ultimul muritor de foame tot am avea un surplus , dar totodata am creea o societate prospera care s-ar inmultii exponential si am ajunge iar la situatia mai sus mentionata de foamete generala. PS: 1) problema cu surplusul de mancare e nesemnificativa pe langa problemele care s-ar creea daca n-ar exista foamete in lume 2) In natura totul se transforma si nimic nu se pierde! 3) Timpul le rezolva toate!