Catherine Hess, cercetător în antropologie la Universitatea Bournemouth din Marea Britanie, s-a clasat pe locul doi în competiția de eseuri pe teme științifice organizată de Welcome Trust cu un material despre un bolnav de Parkinson de 58 de ani, care reușește să facă doar câțiva pași până își pierde echilibrul și are nevoie de scaun cu rotile. Dar care, în mod surprinzător, încă merge pe bicicletă ca un om perfect normal. Eseul ei a fost publicat de The Guardian și pune în lumină informații prețioase pentru lumea bolilor neurologice.
Mersul pe bicicletă, scrie Hess, ne poate spune multe despre creierul uman, fapt demonstrat de un studiu publicat în 2010 de cercetătorii olandezi de la Universitatea Radbound din Nijmegen, care au studiat pacienți bolnavi de Parkinson. Boala în cauză induce tremurături și mișcări involuntare ale mușchilor, iar în cazuri mai grave, afectează echilibrul coordonarea și controlul membrelor, bolnavii nemaiputând merge sau îndeplini sarcini simple. În această din urmă situație se afla un pacient de 58 de ani, care avea nevoie de indicii vizuale pentru a-și mișca un picior în fața celuilalt și care nu se putea întoarce în timp ce se mișca. După câțiva pași, își pierdea echilibrul și avea nevoie de un scaun cu rotile. Primul filmuleț de mai jos îl prezintă pe bărbat cu brațele tremurând puternic în timp ce se deplasează stângaci pe un coridor, asistat de un alt individ. La un moment dat, se împiedică și cade.
Al doilea filmuleț, însă, difuzat în continuarea primului, îl înfățișează pe bicicletă, într-o cooordonare și un echilibru perfecte. Tremurul mâinilor a dispărut, iar bărbatul pedalează într-un ritm constant până iese din cadru, după care se întoarce, încetinește și se dă jos de pe bicicletă ca un om normal. Odată ajuns la sol, însă, nu se mai poate deplasa pe propriile picioare. Acest fenomen se numește akinezie paradoxală și chiar dacă mecanismele din spatele lui nu sunt încă înțelese, analizarea sa poate conduce la noi forme de terapie și exerciții fizice pentru bolnavii de Parkinson și cei care suferă de alte afecțiuni neurologice.
Asta încearcă să facă cercetătorii de la Universitatea din California, Davis și colegii lor olandezi de la Universitatea din Delft. Primii au apelat la simulări ale interacțiunii om-bicicletă, similare cu cele dintre pilot și avion sau dintre șoferi și mașină. Scopul cercetării este înțelegerea modului în care bicicliștii interacționează cu mediul și cu bicicleta și dezvoltarea unor biciclete care maximizează performanța, fie că e vorba de un ciclist profesionist, fie de unul cu dizabilități care are nevoie de mai multă stabilitate și control.
Aflați mai multe detalii pe The Guardian.