VIDEO Tabăra de refugiați Za'atari – Cum se naște un oraș

1

”120.000” este titlul sub care Laurențiu Diaconu Colintineanu și Ioana Moldovan spun povestea taberei Za’atari, pe care guvernul iordanian a decis anul trecut s-o deschidă pentru a face față numărului mare de refugiați sirieni.

 

1385104_10200401940525780_2136369530_n

 

Începând din vara lui 2012,  Za’atari a devenit cel de-al patrulea oraș ca mărime din Iordania, numărând 120.000 de oameni și ducând în spate amintirile proaspete ale dramelor războiului și aspirațiile care-i fac pe noii locuitori să-și ducă viața de refugiat cât mai aproape de una normală.

După o săptămână petrecută în Iordania, Laurențiu și Ioana, reporteri din partea RFI România, concentrează în documentarul pe care îl puteți urmări integral mai jos nu doar o imagine fragmentară a războiului din Siria, recompusă din amintirile câtorva refugiați, ci și povestea nașterii unui oraș temporar:  în Za’atari, oamenii reciclează orice material pentru a-și construi case și improviza grădini, iar micile afaceri nu încetează să apară în noua așezare unde se consumă zilnic 3 milioane de litri de apă.

Dacă ar fi să descriu Za’atari într-un singur cuvânt, n-aș zice că e trist sau deprimant, deși acestea sunt primele impresii care-ți vin în minte. Aș zice că e surprinzător. Da, ăsta e cuvântul. Mai mult decât orice altceva, Za’atari m-a surprins,” scrie Ioana Moldovan pe site-ul personal, unde puteți vedea mai multe fotografii realizate pe teren în Iordania.

Intrarea principală în tabără duce la strada comercială din Za’atari, pe care unii o numesc “Champs-Elysées”, după un indicator montat în apropiere. Mergând pe strada asta, nu-ți vine să crezi că te afli într-o tabără de refugiați. Peste tot, vezi mici afaceri, restaurante, frizerii, magazine de haine, aprozare, magazine de telefoane mobile, internet cafe-uri, chiar și magazine de haine de nuntă și cluburi unde refugiații vin să joace biliard. Există în acest moment, după numărătorile UNHCR, 680 de magazine. (…)

Când refugiații încep să-și dea seama că în Siria conflictele sunt departe de a lua sfârșit, iar dorințele lor de a se întoarce în țară, departe de a se îndeplini, încep să-și construiască propriile adăposturi în tabără, de parcă ar locui acasă. Lor li se pare firesc să spună că le-ar plăcea să se întoarcă în Siria, dacă ar exista siguranță, că aceasta nu nici țara, nici căminul lor, că de acest loc nu-i leagă amintiri, ceea ce-i face să se simtă dezrădăcinați. Sigur că se plâng, că viața în tabără li se pare grea și plictisitoare, că se tem de venirea altei ierni. Și cine-i poate învinovăți? Dar în același timp, mergând prin tabără, vezi ghivece cu flori la ferestre, mici grădini în fața corturilor, chiar și fântâni ridicate în curți. Pentru sirieni, fântâna este semnul că se simt ca acasă. (…)

De aceea  Za’atari e un loc surprinzător. Cu toate poveștile despre război, cu experiențele traumatizante ale violenței și distrugerii, cu toată vărsarea de sânge și pierderea atâtor vieți, cu toată dorința de a se întoarce acasă — lucruri pe care, fără îndoială, le vei regăsi în ochii, vocile su cuvintele tuturor refugiaților –, tot ai o senzație ciudată că în  Za’atari viața merge mai departe. Că, într-un fel, oamenii revin la cursul normal al vieții.  

 

120.000 from Laurentiu Diaconu-Colintineanu on Vimeo.

 

Puteți citi și:

FOTO Cum e la școală pentru copiii refugiaților sirieni: ”Dacă îi pui împreună, se bat. Asta se întâmplă din cauza războiului.”

FOTO ”Siria nu mai există. Noi, sirienii, nu mai avem unde să ne întoarcem”

FOTO Viața de zi cu zi sub ocupație militară


Un comentariu

Leave A Reply