Yacouba Sawadogo, um simplu fermier din Burkina Faso, a reuşit, cu metode foarte simple şi ieftine, ceea ce oamenii de ştiinţă au eşuat: să reînverzească o zonă deşertică. În urma agriculturii excesive, a păşunatului intensiv şi a exploziei demografice, o regiune africană s-a transformat în deşert, pe care bărbatul a reuşit însă, după mulţi ani, s-o resusciteze. Cu un târnăcop, o lopată, seminţe, compost, extrem de multă muncă şi cu determinate pe măsură.
Cele câteva organizaţii de specialitate chemate să rezolve problema deşertificării nu au reuşit să readucă vegetaţia la viaţă, aşa că Yacouba a renunţat să mai caute ajutor din afară, ocupându-se singur de o regiune destul de extinsă din regiunea Sahel. În anii 80, când şi-a început epopeea, cei din comunitate considerau că metodele folosite de fermier erau neobişnuite şi doar după ce eforturile lui au început să dea roade, au fost nevoiţi să-i recunoască meritele. Yacouba nu a reuşit doar să reînverzească circa 12 hectare de deşert, plantând peste 60 de specii de copaci, ci şi să resusciteze o tehnică agricolă străveche, numită zai. Aceasta din urmă, extrem de simplă şi de ieftină, presupune sădirea manuală a seminţelor de copaci, mei sau sorg în cuiburi umplute apoi cu compost. Aceste cuiburi asimilează apă în sezonul ploios, astfel încât plantele pot rezista şi în sezonul secetos. Zai mai spune că, în ciuda practicilor locale, pregătirea pământului se face în sezonul secetos, idee ridiculizată iniţial de comunitate.
Mark Todd a realizat un documentar despre Yacouba Sawadogo, The Man Who Stopped the Desert (2010), în care spune povestea fermierului care a reuşit să salveze o regiune întreagă, ajutând mii de agricultori. Filmul a atras numeroase reacţii, în urma cărora, cu ajutorul Oxfam Africa, Yacouaba a primit donaţii, cu ajutorul cărora implementează acum folosirea unor diguri de piatră, care să încetinească scurgerile de apă, astfel încât să se poată inflitra mai bine în sol.
Cu toate acestea, Yacouba are de înfruntat alte dificultăţi: în ultimii ani, un proiect de dezvoltare a acaparat marte parte din pădurea pe care fermierul s-a străduit s-o pună pe picioare, pe acest teren fiind construite case. Tocmai de aceea, în prezent, bărbatul încearcă să strângă 20.0o00 de dolari, pentru a-şi putea recupera integral pădurea.
Sursa: OddityCentral
4 comentarii
respect! Daca am avea oameni de astia simpli si la noi, ar fi altceva. La noi oamenii simpli au taiat padurile si au cultivat porumb
La noi ar trebui reintrodus in scoala programe cum era pe vremea lui Ceausescu, sa iei elevii sa`i pui la curatit orasul, la plantat pomi etc .. ca sa inteleaga de cata multa munca este nevoie, dar ce facem acum? Ne conducem plozii cu masina 2 strazi pana la scoala ca nu poate sa mearga pe jos si ii dam ultimul telefon mobil aparut pe piata ca sa faca update de status pe FB. Poate par de moda veche dar la cum e sistemul educational actual nu ne indreptam nicaieri. In joponia nici nu au om de serviciu in scoala, acolo elevii curata tot, inclusiv la baie.
Da oamenii simpli au taiat padurile… daca ne uitam la trecut uitam prezentul. NOI acum in prezent putem planta paduri! Cati dintre noi si-a pastrat pamantul bunicilor? Cati dintre noi a cumparat pamanat? Indiferent ce fel de pamant ai, important este sa il detii! Poti sa il arendezi sau poti sa faci o padure pe el …(cu determinarea lui Yacouba!) Prea mult ne plangem si prea putin actionam. Si fiindca un mare om s-a dus zilele astea – Aurelia Ion, Dumnezeu sa o odihneasca in pace as cita mottoul ei:
“Whatever you do will be insignificant, but it is very important that you do it”
“Orice ai face va fi nesemnificativ, dar este foarte important să faci acel lucru”
Mahatma Ghandi
Pe langa oprirea desertului este un purtator de pace si de cunostinte stravechi folositoare in vremuri in care stiinta care “le stie pe toate” este folosita in slujba altor interese decat acelea ale cresterii calitatii vietii tuturor. Despre asta vorbesc cei care militeaza pentru protectia culturilor stravechi si a indeletnicirilor traditionale… despre beneficiile pe care ni le pot aduce oameni atat de simpli in aparenta, dar atat de profunzi in trairi.