Pentru cei mai mulţi dintre locuitorii oraşului, Bucureştiului îi cam lipsesc cei şapte ani de-acasă. Ajuns cel mai poluat oraş din Europa, cu cel mai puţin spaţiu verde pe plămân de locuitor, sufocat de ţevi de eşapament din ce în ce mai multe şi mai “generoase”, îşi canibalizează încet şi sigur cetăţenii. ”În general, prestigiul pietonilor s-a şubrezit mult. Ei, care au dat lumii oameni iluştri ca Horaţiu, Boyle-Mariotte, Lobacevski, Gutenberg şi Anatole France, sînt nevoiţi acum să se strîmbe cum nu se poate mai caraghios ca să atragă atenţia asupra existenţei lor,” iar de acum 80 de ani, când Ilf şi Petrov descriau aceste simptome în Viţelul de aur, starea de sănătate a pietonului n-a făcut decât să se înrăutăţească. De şase ani însă, Street Delivery recuperează treptat din hăul căscat între Bucureşti şi bucureşteni; marea pietonadă de pe Str. Arthur Verona din Bucureşti şi pe Florimund Mercy din Timişoara în acest weekend vine cu manifestul 2011.
Străzile metropolei sunt cucerite de maşini. Am crescut în ecosistemul ăsta rănit, ne-am adaptat lui din nevoie, ni se pare aproape firesc să ne strecurăm până şi pe trotuar.
Rareori ne întrebăm de ce un cetăţean cu automobil e îndreptăţit să ocupe de 6 ori mai mult spaţiu decât un pieton. Cine decide că valoarea unei case vechi de 200 de ani este egală cu preţul terenului minus costul demolării? De ce să nu desenăm peste afişe şi panouri care ne intoxică privirea? De ce (în multe parcuri încă) n-avem voie pe iarbă? “Lacul nu e piscina ta”, ne admonestează Administraţia. Dar a cui e?
Cum se anunţă livrarea de stradă de anul acesta
promo Street Delivery, 2011 from veioza arte on Vimeo.
Pistele de biciclete au fost făcute – pe trotuar! – ca să mai bifăm ceva pe listele de la Bruxelles. Sunt folosite, în schimb, tot ca spaţiu de parcare, ca extensii pentru terase sau pentru tomberoanele uitate în centrul oraşului. Bicicleta e un moft, aşa că la metrou n-ai voie cu ea decât sâmbăta, duminica şi de sărbători.
Cum te descurci în oraşul ăsta dacă se întâmplă să te afli într-un scaun cu rotile? Atâtea scări imposibil de urcat sau coborât, atâtea borduri noi, strălucitoare, inaccesibile, atâtea autobuze pe care nu le poți lua.
Aţi observat că lângă noile monumente “de for public” înfipte în ţesutul oraşului apare mereu câte o dugheană cu paznic, să nu le “vandalizăm”?
Filosofia Street Delivery
<
Bucharest by Hand meets Street Delivery from veioza arte on Vimeo.
promo Street Delivery, 2011 from veioza arte on Vimeo.
Strada n-a fost dintotdeauna un spaţiu ostil. Acum mai puţin de un secol lucrurile stăteau altfel. Omul avea prioritate.
Street Delivery e încercarea noastră de a întoarce strada, măcar pentru câteva zile pe an, către omul-pieton, în ipostaza lui naturală. Aşa că o închidem pentru maşini şi o deschidem pentru tine.
Puteţi să vă împrospătaţi memoria cu atmosfera de la Street Delivery din 2009 şi din 2010, urmărind clipurile realizate de VeiozaArte.ro
Street Delivery 2010 from veioza arte on Vimeo.
StreetDelivery 2009 from veioza arte on Vimeo.
Foto: Romaniapozitiva.ro
Un comentariu
Pingback: După Street Delivery, pregătiți-vă de Train Delivery: Gara de Nord intră pe mâinile cetățenilor | TOTB.ro - Think Outside the Box