VIDEO Oameni care trăiesc din gunoaie

Ieri vă spuneam că persoanele fără adăpost din India nu se simt nefericite în mod deosebit, cel puţin comparativ cu omologii lor de pe străzile californiene (în alte cuvinte, în unele cazuri, fericirea e relativă). Azi, folosind informaţiile culese de NPR.org, vă prezentăm câteva locuri din lume în care oamenii trăiesc de pe urma deşeurilor (în timp ce alţii aruncă la gunoi o treime din mâncarea lumii).

 

 

În New Delhi, familiile câştigă 1-2 dolari pe zi recoltând deşeuri din groapa de gunoi Ghazipur, pe care Los Angeles Times o descrie drept “o lume post-apocaliptică în care sute de culegători se caţără zilnic pe un morman de gunoaie înalt de 30 de metri, ferindu-se de buldozerele care remodelează peisajul putred sau murind din când în când sub presiunea lor”. Oraşul indian generează 9.200 de tone de deşeuri în fiecare zi, cu 50% mai mult decât în 2007 şi de două ori mai puţin decât se preconizează în următorii 12 ani.

 

 

În Venezuela, o comunitate indigenă din sudul ţării (Warao), care spune că este marginalizată de guvern, a ales calea gunoaielor pentru a supravieţui. “Din zorii zilei”, scrie Al Jazeera, bărbaţi, femei şi copii “aleargă după camioanele de gunoi pentru a pune mâna pe cele mai preţioase deşeuri: metale de vândut, haine de purtat şi mâncare de mâncat”. Şi-au ridicat case şi o şcoală în dreptul gropii de gunoi şi aşteaptă să fie băgaţi în seamă de autorităţi. “Guvernul a spus că se va întâlni cu noi într-o zi precisă, la o oră fixă”, spune unul dintre indigeni. “Şi am aşteptat cu burţile goale”.

 

 

În Mexic, o groapă de gunoi celebră – Bordo Poniente – a fost închisă la începutul anului. Oficialii se gândeau la noi metode de reciclare, ardere şi compostare a deşeurilor, scrie New York Times, dar s-au lovit de opoziţia celor 1.500 de “culegători” de gunoaie (pepenadores), pe care groapa Bordo Poniente îi ţine în viaţă. La nivel general, în jur de 250.000 de oameni ar trăi de pe urma deşeurilor în Mexico City: măturători ai străzii, reciclatori de gunoaie, pepenadores, vânzători de gunoaie şi familiile pe care le întreţin.

 

 

În Haiti, lipsa unei reţele de canalizare ameninţă sănătatea locuitorilor din Port-au-Prince, unde deşeurile provenite de la 3 milioane de oameni se scurg prin şanţuri deschise şi se amestecă cu mormane uriaşe de gunoaie. În fiecare noapte, scrie NPR.org, o armată aproape invizibilă de aşa-numiţi bayakou coboară în gropi de dimensiunea unui om pentru a îndepărta dejecţiile umane din puţuri septice şi latrine şi a le arunca apoi în şanţurile ce săgetează oraşul. De acolo ajung în în oceane şi ameninţă oamenii cu riscul holerei (în Haiti, în ultimii 18 ani, peste 500.000 de oameni s-au îmbolnăvit de holeră şi cel puţin 7.050 au murit).

 

 

Am scris şi noi acum doi ani despre Horaţiu, un “gunoier” (reciclator, mai frumos spus) cu diplomă universitară din Cluj care vrea doar să trăiască bine. Un fragment din filozofia lui de viaţă:

 

 

“Numai pentru bani şi ca să trăim bine” – aceasta este sloganul lui Horaţiu. Probabil că sunt mulţi în afară de mine care i-au pus intrebarea “De ce faceţi asta?”. “Nu am o motivaţie ecologică, dar aş putea să am, fiindcă văd foarte multe gunoaie la mare, la munte. Însă banii sunt pe primul loc. Omul trebuie să câştige bine ca să fie bine dispus. Când lucrezi toată ziua pentru bănuţi, când mai ai timp să te şi distrezi? Iar dacă n-ai timp liber, te oboseşti de toate. Şi în ţara asta nicăieri nu-s atâţia bani ca în gunoi”.