VIDEO "Noi doi", primul documentar despre gay din România

6

Cristi şi George sunt doi tineri de 20, respectiv 22 de ani, care se iubesc, dar nu-şi pot manifesta dragostea la fel ca orice alt cuplu din cauza mentalităţii învechite a societăţii. Povestea lor face subiectul documentarului Noi Doi realizat de regizorul Claudiu Mitcu, care abordează situaţia minorităţilor sexuale din România. 

Interviu de Roxana Bucată

Documentarul a fost prezentat în cadrul festivalului de film ANONIMUL de la Sfântu Gheorghe, va fi difuzat de HBO în această toamnă şi a fost inclus în competiţia Astra. Regizorul Claudiu Mitcu povesteşte, pentru Think Outside the Box, care sunt provocările comunităţii de homexuali din România şi dacă românii sunt mai deschişi faţă de această problematică. Claudiu Mitcu este realizatorul documentarelor Nisipuri(2007), Australia (2009), Ciupelniţa şi Circul vesel (2010). În 2010, regizorul a primit din partea Ambasadei Franţei în România Premiul Drepturilor Omului pentru abordarea deschisă a diversităţii din filmele sale documentare.

Care este povestea documentarului?

Povestea este una cât se poate de simplă şi anume o poveste de iubire. De această dată, însă, este vorba despre dragostea dintre doi bărbaţi. De fapt, iubirea este cam aceeaşi, indiferent de cuplu – gay sau hetero – importante fiind situaţiile prin care trec cei doi, mai ales într-o societate atât de stereotipizată şi heteronormativă cum este a noastră.

Cum v-a venit ideea să faceţi acest film?

Ideea a plecat de la o situaţie în care am fost implicat în urmă cu ceva vreme. Acum vreo 10 ani, un fost coleg de facultate s-a căsătorit cu cineva din gaşca mea, o persoană care câştigase la loteria vizelor. Cei doi au plecat, apoi, în America. După opt luni, el s-a întors şi ne-a zis că s-a despărţit de soţie dar şi că este gay. Am ţinut minte situaţia şi iată că după atâţia ani, m-am decis să şi realizez un documentar despre această problematică. Deși am reorganizat ideea, a ieşit “Noi Doi”.

Cum i-aţi cunoscut pe protagonişti? Cum sunt ei?

I-am cunoscut prin intermediul celor de la Asociaţia ACCEPT. Acum vreo 2 ani, am mers la ACCEPT pentru a le cere ajutor în găsirea unor subiecţi şi aşa am dat peste Cristi şi George. Cei doi sunt nişte tineri extrem de curajoşi şi ancoraţi în realitate. Este nevoie de foarte mult curaj ca să participi la realizarea unui documentar care are toate şansele să ajungă extrem de cunoscut. Şi când faci asta la 20, respectiv 22 de ani, nu pot decât să îi admir şi mai mult. Apariţia documentarului va însemna pentru ei un loc sub lupa presei, a societăţii şi a comunităţii LGBT din România dar şi o oportunitate cu ajutorul căreia vor putea să vorbească despre problemele comunităţii.

Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi?

Cred că provocările încep atunci când îţi dai seama că ai o altă orientare sexuală decât a majorităţii. Prima provocare eşti TU însuţi şi apoi familia, prietenii etc. Din punctul meu de vedere, un cuplu gay se află constant sub presiunea societăţii în care trăim, una plină de norme sociale, agresivă şi stereotipizată. Nu ştiu cât timp o să mai fie aşa, ideea este că ei cu greu se descurcă şi nu mă refer neapărat la partea financiară, ci mai mult la cea socială. Pentru noi, sărutul şi ţinutul de mână pe stradă sunt nişte lucruri banale. Pentru ei sunt nişte dorinţe!

Care ar fi cele mai impresionante momente din documentar?

Nu aş putea să spun care sunt cele mai importante momente din documentar şi asta pentru că fiecare moment are magia lui. Mai mult decât atât, filmul fiind atât de ancorat în realitate, vine şi cu o importantă încărcătură emoţională şi afectivă, aspect care îi va stimula pe spectatori să îşi pună întrebări în legătură cu poziţia pe care o au vizavi de comunitatea gay. Nu aş vrea să mă laud dar chiar merită văzut!

Homosexualii sunt una dintre cele mai discriminate categorii din România. Totuşi, cum a evoluat atitudinea românilor faţă de aceştia în ultimii ani? Se remarcă vreo îmbunătăţire?

Dacă luăm în considerare cercetările realizate de CNCD – Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării – în 2009 şi 2010, putem să spunem că nu s-a schimbat foarte tare comportamentul societăţii. La sfârşitul anului 2010, CNCD-ul a arătat că homosexualii reprezintă unul dintre cele mai discriminate grupuri din România. Din câte am înţeles de la cei de la ACCEPT, au ceva cazuri pentru care oferă consiliere juridică şi cu unele chiar au mers şi la CNCD sau în instanţă. Cred că cea mai mare schimbare a fost abrogarea articolului 200 care a incriminat homosexulitatea până în 2001. Cu mentalităţile se poate să fie un pic mai greu dar până la urmă cred că situaţia va fi din ce în ce mai bună.

Ce părere aveţi despre felul în care homosexualii îşi cer drepturile în România?

Cred că trebuie să o facă dacă vor să le aibă. Dacă mă întrebaţi despre marş, cred ca evenimentul îşi are rostul său şi că prin organizarea lui, populaţia se va obişnui cu ideea existenţei comunităţii LGBT în România. Nu aş putea spune dacă ar trebui să o facă altfel sau dacă, in acest moment, direcţia este bună . Tot ce pot să spun este că ei ştiu cel bine cum şi spre ce să meargă pentru ca societatea să devină un loc în care să trăiască aşa cum îşi doresc.

Care este mesajul care doriţi să ajungă la oameni prin acest film?

Cred că mesajul principal este că iubirea este aceeaşi şi că orice tip de cuplu are dreptul să îşi trăiască momentul.

 

 

 

 


6 comentarii

    • Dezgustator? Nu, asta este doar o rautate venita din partea unui om care inca nu a invatat ca trebuie sa ii accepte pe cei din jur exact asa cum sunt si ca nu ii sta in putere sa ii schimbe. De cand s-a incheiat treaba cu Nea Ceausescu se presupune ca suntem un stat democrat. Gresit! Democratia nu este inteleasa pe deplin in Romania si desi in acelasi timp nu ii pot blama pe cei mai batrani care au trait o viata intreaga sub un regim totalitar de stanga, pe cei mai tinerei nu ii inteleg. Teoretic in democratie fiecare cetatean are drepturi egale indiferent de sex, culoare, religie, orientare sexuala, etc. Si da, stiu ca chiar daca sar aplica corect legea ar fi oameni in the big crowd carora nu le-ar pasa de asta dar stii cum e. . . Speranta moare ultima!

Leave A Reply