VIDEO Lumea văzută prin bâlciuri

0

Bâlciul din Piscani a fost primul quest în care am plecat, inspirată de un clip de pe YouTube. ”E frumos, dar nu prea,” decreta unul din sătenii intervievați, prinzând perfect spiritul locului. Pe protagoniștii clipului nu i-am găsit, dar am aflat în schimb că bâlciul e perfect pentru a prinde cât mai bine pulsul satelor uitate, cu deziluzia vânzătorilor de nimicuri, a celor care de zeci de ani câștigă plimbându-și de colo, colo trenulețele ruginite, cu așteptările matrimoniale ale tinerilor îmbrăcați de sărbătoare, sau cu nostalgia țăranilor pentru distracția și abundența de altădată. Și am mai aflat cum se dezintegrează lumea subțiată a bâlcenilor de la țară în fața caracatițelor luminoase îngrămădite la bâlciul din oraș, unde oamenii se bulucesc prin labirinturile încețoșate în fumul grătarelor.

 

DSCN7508

 

Text de Andra Matzal

Video de Vlad Petri

 

Pentru locuitorii comunităților mici, bâlciul e în continuare un eveniment major. Cum în restul anului nu prea se întâmplă nimic care să-i coaguleze, de temeiul bâlciului (adică ultima zi), se adună printre tarabele ticsite cu arme de jucărie, haine ieftine, turtă dulce și, mai ales, cu carne friptă și bere, fetele îmbrăcate ca la nuntă, tinerii care pentru o zi lasă munca și vin să se distreze, familiile gătite și venite, ca-n zi de sărbătoare, cu căruțele trase de cai la rândul lor împodobiți. Pentru ambele tabere însă, și pentru comercianți și pentru clieți, un lucru este clar însă: bâlciul nu mai e ce-a fost.

În fiecare an, numărul tarabelor se subțiază, oamenii cumpără din ce în ce mai puțin și, cu fiecare ediție, mai dispare câte un scrânciob sau o tiribombă. Bărbatul care-și petrece toată ziua apăsând butonul de pornire și oprire a trenulețului pentru copii de la Piscani știe cel mai bine cursul acestei pante, după 35 de ani în care numai asta a făcut – s-a plimbat cu bâlciul trei luni pe an, învârtind mii de copii în vagonașele făcute de el și trăind în tot timpul ăsta pe drum, în rulotă, cu tot cu familie. ”Dacă numai asta am învățat, ce să fac?”, zice el retoric, bombănind taxele mari și buzunarele din ce în ce mai strâmte. Mulți dintre cei care vin cu tarabele sau tiribombele la bâlciuri câștigă aproape exclusiv din asta, mergând cu caravana prin sate și orășele, montând și demontând lanțuri, mașinuțe, grătare. ”În restul timpului, stăm în pădure, ca urșii,” spune un bărbat care a aprovizionat deja cu mici zeci de bâlciui, părpăliți pe jar de fiicele și soția lui. Când îi întreb cu ce se ocupă în restul anului, majoritatea par surprinși: ”Cum, ce facem? Stăm. Ne descurcăm și noi cum putem.”

 

 

Ce mă uimește de fiecare dată când ne apropiem cu camera de oameni e deschiderea lor. E nevoie să vadă un obiectiv și, dintr-o dată, vor să-și spună oful sau bucuria lumii întregi, căpătând un aer dezamăgit când află că nu suntem de la TV, să-i ”dăm pe canale.” Tinerii însă, dintre care mulți au văzut clipul de pe YouTube, se bucură că vor intra în memoria colectivă virtuală, mai ales băieții, care se îngrămădesc la mingea de box, la care costă un leu lovitura. Își iau avânt și pocnesc mingea cu cea mai mare sete, întorcându-și apoi privirea satisfăcută spre ceilalți din public, care le încurajează virilitatea. Cei mai mulți sunt bine făcuți și au pumnul greu, antrenat la baros sau la tăiat lemne în pădure, și așteaptă bâlciul din fiecare an ca să facă impresie fetelor.

Aici, la bâlci, orice inhibiție dispare și toți recunosc deschis că, deși nu prea mai e rost de distracție la Piscani, sunt în căutarea unor domnișoare, cucoane, gagici sau fete frumoase. ”Or fi ele frumoase pe dinafară, dar abia dacă mai găsești una la o mie care să fie curată și pe dinăuntru,” oftează un bărbat, care dă vina pe parlamentari pentru sărăcia care le constrânge pe tinere la duplicitate și promiscuitate. De altfel, dacă vii cu rutinele modelate de moravurile orașului, regulile amoroase de la țară, mai ales în forma lor cea manifestă, unanim acceptată pe timp de bâlci, când regulile obișnuitului se suspendă, te iau prin surprindere. În doar câteva ore, băieții musculoși de la pădure îmi arătau pe rând, cu mândrie, cele mai bune tehnici de lovituri, un bărbat s-a oferit să mă schimbe temporar cu soția lui, iar nea Sică m-a luat pe sus, să-și facă o poză cu mine și caii lui, de care e tare încântat. ”Caută pe YouTune Sică și caii lui. Să vezi că mă găsești,” îmi spune la plecare bărbatul mustăcios, aranjând mai bine jugul iepei înhămate la căruță.

 

CAM00780

 

Dar dacă bărbații sunt cât se poate de curtenitori, tinerele pe care le-am cunoscut la Piscani sunt timide și nu prea vor să vorbească, refugiindu-se repede lângă mamele și prietenele lor. Cele mai multe par să fie îmbrăcate ca pentru nunți, cu rochii elegante și tocuri înalte, pe care se chinuie să meargă prin praful și pietrele de pe jos, păstrându-și însă zâmbetul cu nonșalanță. Până și fetițele de vreo 9-10 ani și-au luat în primire rolul de prințese seducătore, multe așteptându-și rîndul la trenuleț îmbrăcate în rochii lungi, de tip Disney, cu volane roz sau imprimeu de leopard, cu buzele rujate și părul prins în bucle elaborate. Femeile mai în vârstă stau, de regulă, la o parte, odihnindu-se la masă sau la umbra căruței, povestindu-ne printre chicote că, după obiceiul locului, dacă vrei să te împrietenești cu o fată, cel mai bine-o duci la scaldă.

 

DSCN7489

 

Spre după-amiază, abia dacă mai ai loc să te strecori printre tarabele sărăcăcioase unde se aude non-stop muzică populară și unde cozile la grătare devin din ce în ce mai dense. Deliciul zonei este așa-numita chișcă. Adică mațe fripte și nu orice fel de mațe – ”mațul fundului, anusul, cum se zice”, îmi explică o femeie care, de mai bine de două luni, asta face zilnic: întoarce carne, mațe și cârnați pe grătar, de dimineață până seara. Sătenii se ling pe degete și comandă câte 4-500 de grame de mațe, să ajungă pentru toată familia, de la mic, la mare. Apoi se așează la mesele umbrite, unde băiețeii își testează noile puști și mitraliere de jucărie, iar fetițele își despachetează grijulii Barbie-urile falsificate. Între timp, un bărbat cade lat pe pământ, zvârcolinu-se în praf. ”Ți-am zis eu că sunt multe panarame aici la noi, la Piscani,” îmi zice o bătrână care venise să vadă isprava, în așteptarea ambulanței. Tot ea e cea care-mi spune senină că tinerii din zonă nu diferă cu nimic de tinerii din toată țara: ”Fură, tâlhărește, violează, asta fac tinerii.”

După câteva ore, în care deja ne-am împrietenit cu oamenii de la bâlci, aflăm că, de fapt, cel mai tare bâlci din zonă e la Curtea de Argeș, unde putem avea parte de distracție ”de 10.000 de ori mai mare.” De la indiciul ăsta, pe care ni-l dau niște tineri veniți cu camionul tocmai de la pădure, plecăm la Curtea de Argeș, unde, dintr-o dată, atmosfera se schimbă. Oamenii, deși se calcă în picioare la cozi pentru hamsii sau cartofi prăjiți la suprapreț, nu mai sunt nici volubili, nici deschiși, dând ture de colo, colo, cu fețe plictisite. Înțeleg foarte bine de ce bâlcenii de la țară, vânzători sau mușterii, oftau admirativ povestind de bâlciul ăsta: are ultimul răcnet în materie de tiribombe, ciocane care te dau peste cap, caracatițe cu beculețe și mingi de box nou-nouțe, ba chiar și scenă unde cântă posomorât o formație de rockeri îmbrăcați în negru. Cu toate astea, lipsește entuziasmul ăla contagios, verva oamenilor care încă n-au pierdut simțul bucuriilor simple și nu s-au blazat, chiar dacă e limpede pentru toată lumea că bâlciul ”e frumos, dar nu prea”.

 

561877_10201076616295738_1535018407_n

Bâlciul de la Curtea de Argeș. Foto: Vlad Petri

 

La câteva zile după Piscani, timp în care am fredonat în minte numai hitul obsesiv al târgului, ”Miss Italia”, am ajuns la bâlciul din Oltenița, ale cărui rulote de circ, unde părinții mei vedeau în copilărie femei care înghițeau săbii și motocicliști rostogolindu-se la ”zidul morții”, au fost înlocuite de roți luminoase și tobogane gonflabile, unde merele în zahăr ars sau fost înlocuite de kortos colacs, iar muzica populară de ritmuri house. Lumea stă și aici la cozi, ca în fiecare an, însă, dacă e să mă încred în ce spune un tânăr din mulțime, proaspăt întors de la muncă ”din afară,” ”nimic nu se compară cu bâlciurile din Italia, frate.”


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger