Deşi arată ca un mop de spălat pe jos, Lovotics încearcă să ducă mai departe legătura dintre oameni şi roboţi, atacând “nisipurile mişcătoare” ale dragostei. Combinând robotica şi psihologia, această jucărioară e mult mai complexă decât ar părea la prima vedere, fiind dotată cu un sistem endocrin artificial, gata să răspună nevoilor afective ale stăpânului.
Lovotics interpretează emoţiile şi starea de spirit ale unei persoane, pornind de la stimuli ca expresiile faciale, vocea, presiunea arterială, temperatura, gestica ş.a.m.d. Intenţia cercetătorilor care lansează această nouă maşinărie de “iubit” este aceea de a explora conceptul de dragoste umană, prin prisma inteligenţei artificiale. Această primă mostră de roboţel “sensibil”, realizată în laboratoarele de la Universitatea din Singapore, este prevăzută nu cu un sistem endocrin artificial, care eliberează hormoni artificiali – dopamină, serotonină, oxitocină şi endorfină -, în funcţie de cum “se simte” Lovotics. De asemenea, este dotat cu un modul de probabilistica dragostei (elaborat după câteva criterii date de psihologia dragostei), precum şi cu un modul de tranziţie a stării afective. Astfel, robotul se poate plictisi, poate deveni gelos, furios, afectuos sau exuberant, pornind de la interacţiunea cu oamenii. Chiar dacă momentan arată ca o specie ciudată de căţeluş, Lovotics deschide calea către un domeniu ce se anunţă extrem de bogat în viitorul apropiat: dragostea dintre oameni şi roboţi.
Sursa: Wired