În 1969, SUA au trimis o misiune spaţială pe Lună (Apollo 11), cu trei astronauţi, dintre care doi au pus efectiv piciorul pe solul lunar. Sau nu? Teoriile conspiraţiei dezvoltate de-a lungul timpului au pus sub semnul întrebării aterizarea pe Lună, invocând, în special, faptul că tehnologia anilor de atunci nu ar fi permis o operaţiune atât de complexă precum aterizarea pe satelitul natural al Pământului.
Într-un film de 13 minute, pe care îl puteţi urmări mai jos, regizorul de film şi scriitorul S.G. Collins explică de ce anume aterizarea pe Lună nu putea fi simulată cu mijloacele video şi de realizare de film ale anilor 1960, dar putea fi realizată „pe bune” cu tehnologia deţinută la acel moment de NASA. Regizorul analizează pe rând criticile aduse de teoriile conspiraţiei şi vine cu argumentele tehnice ale specialistului în foto – video. Umbrele, mişcarea în reluare, lumina, fluturatul steagului, durata înregistrărilor – toate acestea sunt deconstruite din perspectiva realizatorului de film şi specialistului în efecte speciale de imagine. Iată care sunt argumentele şi concluziile lui Collins (cu tot cu umorul de rigoare):
Sursa şi foto: Geek