VIDEO Cum arată viaţa oamenilor în Coreea de Nord

2

Un raport lansat de curând de Naţiunile Unite arată că regimul din Coreea de Nord, comparabil cu cel nazist, e caracterizat de “încălcări ale drepturilor umane a căror gravitate, amploare şi natură denotă un stat fără corespondent în lumea contemporană.” Dacă în cei aproape 60 de ani de la întemeiere, Coreea de Nord a fost strict înconjurată de un zid al tăcerii, în ultima vreme din ce în ce mai multe voci ale cetăţenilor plecaţi din ţară îşi fac auzite poveştile şi criticile la adresa sistemului totalitar.

 

David-Guttenfelder-North-Korea-9

 

Raportul lansat de Naţiunile Unite a fost realizat pe baza mărturiilor primite de la 80 de martori şi de la 240 de cetăţeni nord-coreeni care au dat interviuri confindenţiale, pentru a evita repercusiunile. Intervievaţii sunt, în mare parte, foşti deţinuţi politici, oameni care au reuşit să fugă din ţară pentru a munci sau pentru a evita înshisoarea politică. Cele 400 de pagini ale raportului, care pot fi consultate integral aici, cuprind nenumărate relatări despre abuzurile săvârşite de regimul totalitar. Un fost deţinut susţine că printre sarcinile lui se număra arderea trupurilor prizonierilor morţi de foame, pentru ca cenuşa să fie apoi folosită ca îngrăşământ, iar alţii povestesc despre cum cei care încearcă să treacă graniţa ilegal în China sunt împuşcaţi, încarceraţi, torturaţi şi executaţi, precum şi despre alte tipuri de abuzuri, de la înfometarea deţinuţilor, la violenţă sexuală şi avorturi forţate.

The Guardian a iniţiat, de asemenea, o serie de interviuri cu nord-coreeni care au ajuns în China, cu vize legale sau trecând ilegal graniţa, iar din mărturiile lor iese la iveală impresia unei nemulţumiri crescânde din partea cetăţenilor. Primul interviu are o protagonistă de 50 de ani care lucrează ca femeie de serviciu în China şi care, odată ajunsă în această ţară, îşi declară uimirea faţă de bunăstarea chinezilor şi de libertatea permisă de guvern. “Mă simt de parcă în tot acest timp am fost legată la ochi şi abia acum pot vedea,” spune femeia, surprinsă de alimentarea curentă cu gaz şi electricitate a locuinţelor, de bucătăriile echipate şi de abundenţa mâncării. Deşi îngrijitoarea e de părere că în urmă cu 20 de ani, viaţa în Coreea de Nord era mai bună, iar oamenii nu se plângeau, acum susţine că cei mai mulţi locuitori ai ţării unde familia ei încă locuieşte sunt cuprinşi de furie şi nemulţumire. “În China, poţi face duş acasă, oricând vrei. (…) Principala diferenţă e însă că se respectă drepturile omului. Poţi vinde ce vrei, poţi pleca în ţări străine şi poţi face ce vrei,” explică femeia.

O altă serie de interviuri realizată cu ajutorul unor martori la crime săvârşite de regimul nord-coreean scoate întăreşte concluziile raportului întocmit de Naţiunile Unite. Potrivit estimărilor, în acest moment circa 200.000 de prizonieri politici se află în centre izolate, fără legătură cu lumea exterioară, unde oamenii sunt supuşi unor abuzuri flagrante. Unul dintre cei intervievaţi, fost angajat al Ministerului pentru Siguranţă din Coreea de Nord, descrie aceste lagăre drept “iadul pe pământ, unde oamenii sunt torturaţi şi omorâţi, iar moartea nu înseamnă nimic.” O altă mărturie îi aparţine unei femei care a petrecut 28 de ani într-un asemenea lagăr, unde a fost relocată alături de familia ei la vârsta de 13 ani, după ce bunicul ar fi reuşit să fugă în Coreea de Sud. Femeia a realizat desene pornind de la scenele văzute în anii de încarcerare, iar multe dintre ele ilustrează manifestări ale cruzimii autorităţilor: prizonierii erau, de pildă, forţaţi să îngenuncheze, în timp ce gărzile le scuipau în gură. Un alt fost deţinut, care a fost încarcerat alături de familie între vârstele de 9 şi 19 ani, rememorează torturile prin înfometare, care-i făceau pe oameni să arate ca nişte cadavre ambulante. Mărturiile lor le puteţi urmări în filmuleţul de mai jos.

 

 

În tot acest timp, liderii nord-coreeni duc vieţi opulente, în care se bucură de privilegii la care oamenii obişnuiţi nu pot nici măcar să viseze. Într-un interviu fabulos acordat revistei GQ, Fujimoto, bucătarul specializat în prepararea sushi-ului, care i-a devenit apropiat fostului preşedinte Kim Jong-il, povesteşte despre contrastele dintre viaţa de zi cu zi a oamenilor şi regimul de lux adoptat în vârful piramidei.

Ceea ce ştim despre Coreea de Nord se rezumă la fotografii din satelit şi poveşti ale celor care au reuşit să părăsească ţara, dar care, asemenea poveştii lui Fujimoto, sunt imposibil de confirmat. Deşi Coreea de Nord este o putere nucleară, nu are încă semafoare. Cartea de telefon nu a fost încă inventată. Este o naţiun unde vechile fabrici sovietice se târâie, producând frigidere noi-nouţe din 1963. Cei mai mulţi dintre cei care evadează vin de la ţară, unde viaţa este şi mai periculoasă. Din moment ce puţini oameni reuşesc să fugă din capitală, poveştile lor nu ajung în afară, lăsând în urmă un mister şi mai mare, în miezul unei naţiuni şi aşa obscure. Tocmai de aceea povestea lui Fujimoto este cu atât mai excepţională.(…)

La ocazii speciale, Fujimoto călătorea pe distanţe mari, pentru a procura ingredientele necesare banchetelor sofisticate. Lua un avion nord-coreean Koryo până la Beijing, apoi un avion comercial până la Moscova sau Praga, ori avioanele private ale lui Kim spre alte destinaţii. De acolo, pleca în Franţa după vin sau în Danemarca, după şuncă. De cele mai multe ori zbura în Japonia, să cumpere peşte, unde prima oprire era mereu la un magazin deţinut de Inoue, un prieten al lui Fujimoto, unde acesta aduce adesea oficiali nord-coreeni să mănânce tăiţei, printre care şi Kim Jong-chul, fratele lui Kim Jong-um.

Fujimoto a devenit parte din anturajul lui Kim, alăturându-i-se la vânători de fazan şi în plimbări cu trenul blindat al lui Kim. Cei doi mergeau la călărie, la bowling, la patinaj sau la înot. În Wonsan, Kim avea un bazin olimpic subteran, amenajat într-un buncăr, al cărui blazon era chiar imaginea sa, construită din plachete aurite.

Dacă în prezent din ce în ce mai multe mărturii despre cruzimile şi abuzurile autorităţilor împotriva oamenilor simpli ajung în spaţiul internaţional, lumea închisă a Coreei de Nord se derulează izolat după propriile reguli. Execuţiile pe stadioane continuă, iar unele mărturii sugerează că oamenii săraci din zonele rurale ar fi uneori nevoiţi să consume carne de om, pe fondul foametei din ce în ce mai adânci. Intervenţia statului nu lasă nicio zonă a vieţii private neacoperite; absurdul acestei lumi se poate regăsi chiar şi în normele de estetică impuse cetăţenilor, atâta vreme cât femeile din Coreea de Nord au voie să aleagă doar dintre cele 28 de coafuri oficiale aprobate de stat. În tot acest timp însă, experţii de la Pyongyang merg la studii de specializare în Franţa, pentru a învăţa să prepare Emmentaler, brânza preferată a preşedintelui.

 

Surse: The Guardian, Upworthy, Time, GQ, BBC

Foto: David Guttenfelder

Puteţi urmări şi:

Coreea de Nord, văzută în 46 de fotografii Instagram

 

 


2 comentarii

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger