Vice: Memoriul confidențial care a stat la baza crizei economice globale

0

Jurnalistul Greg Palast a intrat în posesia unui memoriu care arată că, la sfârșitul anilor ’90, oficialii trezoreriei din SUA au conspirat cu o cabală de bancheri de top pentru a distruge reglementările financiare de pe planetă. Într-un material scris pentru Vice, Palast susține că șomajul de 26,3 procente din Spania, disperarea și foametea din Grecia, revoltele din Indonezia și falimentul Detroit-ului s-ar datora acestei note conspirative, în spatele căreia se află fostul oficial al trezoreriei americane Larry Summers. Acesta este acum favoritul numărul unu al președintelui Obama la președinția Rezervei Federale a SUA, “banca centrală a lumii”.

 

 

Palast scrie că memoriul este autentic, fiind confirmat la Geneva de către secretarul general al Organizației Mondiale a Comerțului (WTO), Pascal Lamy. Memoriul începe cu “lacheul” lui Larry Summers, Timothy Geithner, care îi reamintește șefului său să-i sune pe mahării băncilor și să-i îndemne să-și mobilizeze armata de lobbyști. “Pe măsură ce ne apropiem de finalul negocierilor WTO privind serviciile financiare, cred că ar fi o idee bună să iei legătura cu directorii executivi”. Pentru ca Summers să nu sune la biroul lui pentru a obține numerele de telefon, care, potrivit legii americane, ar fi fost listate public, Geithner i-a înșirat șefului său liniile private a celor mai influenți cinci directori executivi de pe planetă de la vremea respectivă: John Corzine (Goldman Sachs), David Kamanski (Merrill Lynch), David Coulter (Bank of America), John Reed (City Bank) și Walter Shipley (Chase Manhattan).

În 1997, secretarul trezoreriei SUA, Robert Rubin, încerca din răsputeri să dereglementeze băncile, scrie Greg Palast, iar pentru asta trebuia anulată mai întâi Legea Glass-Steagall pentru a se eliminara bariera dintre băncile comerciale și cele de investiții. În al doilea rând, băncile își cereau dreptul la comerțul riscant cu instrumente derivate. Vice-secretarul trezoreriei, Larry Summers, care avea să preia ulterior funcția de secretar de la Rubin, a blocat orice încercare de control al derivatelor. “Dar ce rost avea să transformi băncile americane în cazinouri ale derivatelor când banii ar fi zburat spre țări cu legi bancare mai sigure?”, întreabă Palast. Soluția periculoasă gândită de cei cinci coloși bancari a fost eliminarea controlului asupra băncilor în fiecare țară de pe planetă dintr-o singură mișcare. Ideea lor și a lui Summers a fost să se folosească de Acordul privind Serviciile Financiare, o anexă “absconsă și benignă”, cum o numește jurnalistul american, a acordurilor comerciale internaționale încheiate sub umbrela Organizației Mondiale a Comerțului.

Până ca bancherii să-și înceapă jocul, acordurile Organizației Mondiale a Comerțului se bazau pe simple schimburi de bunuri, cum ar fi mașini contra banane. Noile reguli ticluite de Summers și de bănci ar fi forțat toate națiunile să accepte schimburi în derivate financiare. Până la modificarea acordului privind serviciile financiare, fiecare țară controla băncile în interiorul granițelor, însă noile reguli le forța să-și deschidă piețele pentru Citibank, JP Morgan și “produsele” lor derivate. Toate cele 156 de țări care fac parte din Organizația Mondială a Comerțului trebuia să elimine propriile bariere dintre băncile comerciale și cele de investiții, care operează cu derivate. Sarcina de a modifica acordul privind serviciile financiare i-a revenit lui Geithner, care a fost numit ambasador la Organizația Mondială a Comerțului.

“De ce ar accepta o țară să-și lase sistemul bancar asaltat și preluat de pirați financiari ca JP Morgan?”, întreabă Palast. Răspunsul, în cazul Ecuadorului, au fost bananele. Acestea din urmă sunt o sursă vitală de venit pentru statul sud-american care, dacă ar fi refuzat să semneze noul acord, ar fi intrat în faliment. Așa că a semnat, alături de toate celelalte țări, în afară de una. Noul președinte al Braziliei, Inacio Lula da Silva, a refuzat, așa că statul pe care îl conduce ar fi fost amenințat cu un embargo virtual asupra produselor sale de către Comisarul European pentru Comerț Peter Mendelson. Citiți restul materialului pe Vice.com.


Leave A Reply