Părintele Singularităţii: "Cea mai importantă implicaţie a vieţii veşnice este nevoia de evoluţie intelectuală continuă"

Profesor de matematică şi cercetător în cibernetică, Vernor Vinge este, asemenea multora care se ocupă de previziunile viitorului, şi autor de SF. De altfel, el a lansat unul dintre conceptele care animă asăzi minţile celor ce-şi aşteaptă rândul la viaţa veşnică promisă de explozia tehnologiei, singularitatea tehnologică, în anii ’80, într-un roman de anticipaţie.

Într-un viitor al Singularităţii, dominat de superinteligenţe al căror mod de funcţionare nu poate fi nici azi proiectat cu fidelitate, omul va putea cunoaşte, graţie nanotehnologiilor şi mutaţiilor produse de entităţi care depăşesc capacitatea umană, ajutat de hackingul genetic, o formă de viaţă veşnică.  Cum arată viitorul Singularităţii şi cum ar trebui să ne pregătim de pe acum pentru schimbările care îl anticipează, aflăm de la Vernor Vinge, într-un interviu în exclusivitate pentru Think Outside the Box.

Cred că în cadrul aceleiaşi ere va evolua o mare varietate de forme ale superinteligenţei, unele mai umanoide decât altele.

Când credeţi că vom avea primele nano-computere?

Mă aştept să vedem pe piaţă primele produse cu nanocomponente în următorii cinci ani. În orice caz, ca în cazul celor mai multe probleme legate de inginerie, e foarte greu să prezici când vor ajunge în formă concretă cele mai îndrăzneţe posibilităţi ale fizicii.

Ce părere aveţi despre folosirea reţelelor sociale în cadrul noilor revoluţii?

Tocmai am trecut de Primăvara Speranţei, însă majoritatea statelor care au făcut-o posibilă încă se confruntă cu o violenţă teribilă. În spatele acestui lucru se mai află o provocare: eliberarea de roata istoriei. Cu toţii suntem confruntaţi cu această provocare, însă unii mai vădit ca alţii. Pentru ca libertatea şi bunăstarea să funcţioneze, e nevoie de sacrificiu şi de vigilenţă, însă în acelaşi timp toate acestea depind de o structură socială foarte largă de încredere şi comerţ. Folosirea curentă a media sociale nu este numai dovada puterii tehnologiei, ci şi, sper eu, dovada că un număr foarte mare de oameni pot lucra împreună liberi, pentru viitor.

Credeţi că într-o bună zi ne vom putea transfera conştiinţa pe vreun cip şi că vom trăi pentru totdeauna?

Da, dar “a trăi pentru totdeauna” – chiar şi pentru un milion de ani – implică faptul că fiecare dintre noi ar trebui să crească încontinuu ca entităţi intelectuale. După un milion de ani, originalul tău va reprezenta doar o mică fracţiune din această entitate, fracţiune care, după un miliard de ani, va deveni şi mai mică. Perspectiva împlinirii unor asemenea vise ne forţează să ne gândim ce înseamnă, de fapt, aceste vise.

Care este gadgetul dvs. preferat?

Computerele şi navele spaţiale au fost dintotdeauna favoritele mele. Mai frivol şi mai aplicat, în 2011, unul dintre gadgeturile mele preferate ar fi automobilul automat.

Cum va arăta politica după intrarea în Singularitate?

Unul dintre motivele pentru care numim Singularitate ascensiunea către inteligenţa  superumană este faptul că nu putem face predicţii dincolo de acest punct, din moment ce nu putem simula ce ar putea gândi asemenea minţi. Imaginaţi-vă că am încerca să-i explicăm unui peştişor de acvariu condiţia noastră umană din prezent. Cred însă că unul dintre lucrurile cu implicaţii politice care s-ar putea întâmpla în apropierea Singularităţii va fi numărul din ce în ce mai mare de încercări, din ce în ce mai cuprinzătoare, de a legifera realitatea. Digital Rights Management este unul dintre cele mai clare exemple care anticipează aceste posibilităţi. Însă tehnologiile folosite pentru a ranforsa noile realităţi pot fi subminate, de unde nevoia de a le susţine prin legi opresive de tip clasic. Sper că vom putea evita această cale.

Ne va mai fi de vreun folos politica în epoca postumană?

Probabil, însă cred că economia de va fi şi mai mult de folos, din moment ce, după părerea mea, superoamenii vor fi capabili să-şi proiecteze scopuri mult mai diverse pe care nici măcar acum nu le pot atinge în absenţa cooperării.

Credeţi că ne vom putea upgrada software-ul genetic?

Acest lucru va fi posibil chiar înaintea Singularităţii.

Care credeţi că sunt pericolele hackingului genetic într-o lume ultraconectată?

Hackingul, atât de gene, cât şi de computere, devine din ce în ce mai periculos pe măsură ce avansăm. Acest risc nu va împiedica progresul, ci va determina căutarea unor formule mult mai robuste şi a unor politici eterogene, care să reducă posibilitatea unor  situaţii de criză.

Care sunt implicaţiile vieţii veşnice? Vom avea nevoie de o altă planetă care să ne găzduiască?

Transportul interplanetar (şi, până la urmă, interstelar) se numără printre cele mai importante mijloace de apărare împotriva dezastrelor existenţiale. În orice caz, cea mai importantă implicaţie a vieţii veşnice este nevoia de evoluţie intelectuală continuă.

Cum credeţi că va arăta viitorul media?

Dacă “societate” se dovedeşte un cuvânt mai potrivit decât “minte”, în viitor,  pe o rază de 100.000 km, comunicarea şi gândul ar putea fi sinonime aproape perfecte. În viitorul apropiat, mă aştept la creşterea lăţimii de bandă, facilitată de reţele peer-to-peer care să funcţioneze foarte eficient din punct de vedere energetic. În această zonă sunt posibile foarte multe pârghii de dezvoltare. Aplicaţiile acestor paşi înainte sunt evidente, majoritatea indicând spre Singularitate.

Cum s-a schimbat pentru dvs. conceptul de Singularitate din anii ’80, când l-aţi lansat pe piaţa ideilor?

Pentru mine, chestiunea principală a rămas inteligenţa superumană, dat fiind că, dacă scoatem din calcul această creştere a inteligenţei, complexitatea şi invenţia devin pur şi simplu un zgomot de fond inutil, care ar scoate din calcul orice raţiune economică a progresului tehnologic.

Cea mai semnificativă schimbare, probabil, a concepţiei mele despre această chestiune este faptul că am ajuns să consider că evenimentul cel mai apropiat de Singularitatea Tehnologică nu e numai evoluţia oamenilor din rândurile animalelor, ci Explozia Cambriană. Explozia Cambriană a fost o perioadă în care au apărut foarte multe forme de viaţă noi şi complexe, despre care vorbesc într-o prelegere la IAAI.

Ce ar putea urma după Singularitate?

A vedea dincolo de gândirea unei inteligenţe superumane este o problemă intangibilă. Dar, pe măsură ce ne apropiem de acest eveniment, am putea avea câteva indicii – iar dacă participăm la eveniment, s-ar putea să avem chiar nişte răspunsuri foarte bune.

Ne-aţi putea da câteva sfaturi despre cum am putea recunoaşte semnele Singularităţii şi despre cum am putea evita eventualele pericole generate de computere dotate cu o inteligenţă mai mare decât a oamenilor?

Aş recomanda să ne gândim la căile principale care duc la Singularitate, aşa cum le descriu aici şi aici.  Să ne gândim, pentru fiecare dintre aceste căi, atât la simptome, cât şi la anti-simptome, pentru ca apoi să urmărim evenimentele în derulare şi să le reevaluăm. Despre anti-simptome, am scris aici.

În ceea ce priveşte siguranţa acestui proces,  ea e un obiectiv foarte important, atât pentru noi, cât şi pentru “copiii minţiii”, folosind termenul lui Hans Moravec. La un pas de un dezastru existenţial (cum ar fi un război nuclear), nu cred că progresul spre Singularitate poate fi oprit, doar că unele strategii vor fi mai periculoase decât altele. De exemplu, o cursă militară înarmată către Singularitate sună foarte periculos.  O ranforsare a standardelor şi soluţiilor uniforme este, de asemenea, periculoasă, aşa cum monoculturile biologice sunt riscante. Căutaţi soluţii eterogene pentru toate nivelurile problemei. Ca soluţie de extremă urgenţă, ar trebui să existe nişte oameni care, din pasiune, să studieze cum se pot conserva soluţiile din era de dinaintea computerelor.

De fapt, era noastră comprimă acum echivalentului a milioane de ani de co-evoluţie biologică în doar câteva decenii. Poate că ar trebui să ne bucurăm de micile erori şi greutăţi şi să studiem atent astfel de evenimente, pentru a evita dezastrele existenţiale.