Verde crud. Cu ce ne hrăneşte primăvara

Odată cu primăvara, vine şi invazia sfaturilor care ne reamintesc despre beneficiile verdeţurilor proaspete din această perioadă. Şi foarte bine fac: o alimentaţie sănătoasă nu strică nimănui, indiferent de ce parte a cutiei se consideră, înăuntru, în afară. Ce ne propune natura în lunile de primăvară are un rost şi ajută foarte mult organismul, oricât de clişeic v-ar suna. Cred în hrana verde şi sunt eu însămi o consumatoare de frunze şi verdeţuri de toate felurile, crude, proaspete, combinate cu ajutorul imaginaţiei fără limite specifice bucătăriei fără foc.

Foto: Thevividedge.com

 de Camelia Jula

Nu veţi descoperi aici cine ştie ce secrete, ci doar câteva recomandări verzi, de sezon, poate puţin atipice. În fond, de supe de ştevie sau de urzici sigur aţi mai auzit, dar salată de măcriş cu nuci şi lămâie ori salată de păpădie cu morcov şi banane poate nu vi s-au mai propus până acum.

Verdele despre care vorbim înseamnă primele plante ale primăverii, de cele mai multe ori sălbatice, crescute în voia lor pe lângă păduri, prin grădini sau pe terenuri nelucrate (păpădia, leurda, untişorul, măcrişul, urzica, loboda), dar şi plante cultivate (sau cultivabile – salată, spanac, leuştean, hazmaţuchi). Şi cele care cresc sălbatic pot fi aduse mai pe lângă casă şi grădină, dar, pe de altă parte, aventura culesului lor în natură îşi are farmecul distinct. Sigur că, dacă nu le puteţi culege direct sau cultiva, le veţi găsi la piaţă; singura problemă, însă, este că acele verdeţuri cultivate (spanac, salată) pot fi din plin stropite cu diverse substanţe care să le accelereze creşterea. Mai bine faceţi o plimbare şi vă aprovizionaţi direct de la sursă cu leurdă, spre exemplu, care este, oricum, planta vedetă a primăverii. O cură de detoxifiere cu leurdă, de trei săptămâni, face mai mult decât orice dopaj cu vitamine din ambalaje frumos colorate: combate astenia de sezon, curăţă sângele şi remineralizează organismul abia ieşit din iarnă.

Salata verde

Foto: Photo-dictionary.com

Ajută la revigorarea şi curăţarea organismului şi este recomandată alături de orice tip de carne. Conţine substanţe chimice cu rol de hormoni, motiv pentru care se consideră că are şi rol afrodiziac. Alte cercetări susţin că întârzie îmbătrânirea organismului şi ajută la combaterea cancerului. Este ştiut încă din bătrâni că tratează constipaţia şi curăţă intestinul. Se poate găti în feluri variate, sigur le ştiţi pe cele mai multe dintre ele, aşa că v-aş propune o salată cu nucă şi brânză, din bucătăria naturistă: 200 g salată, 100 g lăstari de floarea soarelui, 50 g sâmburi de nucă, tăiaţi în bucăţi, 50 g brânză dulce de vacă, tăiată bucăţele; totul se taie şi se amestecă bine, apoi se toarnă peste amestec sosul făcut din 4 linguri de ulei de măsline, 1 lingură zeamă de lămâie, 1 linguriţă de zăr (sau lapte acru, iaurt), o jumătate de ceapă verde tocată şi puţină sare de mare sau de salină, grunjoasă. Se serveşte imediat. Este o mâncare în sine (sau se poate servi ca aperitiv, pentru cei care nu cred că s-ar sătura cu o mâncare naturistă). O altă combinaţie interesantă este salata verde creaţă cu gulii: un sfert de căpăţână de salată verde (creaţă), tăiată fin de tot, 2 gulii crude, tăiate felii subţiri şi un sos din iaurt sau ulei de măsline cu bulion (sau sos de roşii crud) şi puţină sare – totul se amestecă şi se serveşte pe loc.

Spanacul

Foto: Smugourmetclub.com

Ajută sistemul digestiv şi este considerat anticancerigen. Încă din antichitate, era numit „mătura intestinului”, deoarece este cel mai bun mijloc natural pentru curăţirea şi regenerarea sistemului digestiv. Preparatele din frunze de spanac acţionează ca un produs medicinal şi contribuie la profilaxia sau ameliorarea unor afecţiuni, cum ar fi: hipertensiunea arterială, tusea, avitaminoza, scorbutul, rahitismul, acneea, anemia. Dincolo de modul tradiţional de a găti spanacul (mod care presupune, cel mai adesea, opărirea lui), el se poate consuma şi crud (dacă ştiţi sigur că nu a fost „ajutat” să crească prin stropirea cu diverse substanţe, caz în care v-aţi putea trezi cu reacţii alergice, din păcate). Iată o propunere – salata cu spanac: 130 g salată verde, 250 g spanac verde, crud (frunzele toate se taie fâşii), 2-3 cepe verzi crude, tăiate rondele, un morcov mare, ras, un avocado decojit şi tăiat cubuleţe sau felii, 3 linguriţe de seminţe de dovleac; ingredientele se amestecă, peste ele se pune sosul făcut din 4 linguri de ulei de măsline, 2 linguri lapte prins (iaurt, sana), un căţel de usturoi pisat, 3 linguri de smântână şi puţină sare. Se serveşte imediat.

Mai puteţi încerca spanacul crud ca şi garnitură la feluri de mâncare ce presupun carne: spre exemplu, frunze întregi de spanac, cu ulei de măsline şi puţină lămâie peste ele, pot sta alături de un peşte la grătar. Tot din bucătăria fără foc vine o reţetă de chifteluţe de spanac şi morcovi: 250 g morcovi, 250 g spanac, 200 g unt, o ceapă, 2 linguri de verdeţuri, tărâţe sau făină integrală de ovăz, o jumătate de linguriţă de pulbere de plante aromatice. Morcovii se dau fin pe răzătoare, spanacul se dă prin mixer, ceapa se taie mărunt, totul se amestecă cu lingurile de verdeaţă, de plante aromatice, cu untul bătut spumă şi cu tărâţe după simţ (după cum se simte compoziţia la mână). Se fac chiftele şi se servesc cu verdeţuri presărate pe deasupra. O altă modalitate de a savura spanacul şi efectele sale benefice este sucul proaspăt de spanac, cu care se poate face o cură de 1 – 2 săptămâni.

Măcrişul

Măcriş din grădina proprie

O plantă care îşi scoate capul în grădină înainte ca pământul să fie arat, răzbind curajoasă printre buruieni. Are un rol detoxifiant cel puţin la fel de puternic precum al spanacului şi este recomandat în bolile de ficat sau în cure de purificare a acestui organ. Poate fi consumat ca şi tratament şi sub formă de pulbere (uscat şi pisat), gol, înainte de mâncare, dar cel mai adesea este întâlnit crud, în salate. Se poate combina foarte bine cu leurda sau untişorul, pentru o salată cu arome diversificate. Propunerea de salată sună astfel: o mână de frunze proaspete de măcriş, spălate bine, lăsate la scurs; se pot tăia în bucăţi mai mici sau pot fi doar rupte în două. Peste ele se adaugă ulei de măsline, o linguriţă de zeamă de lămâie (sau felii de lămâie întregi), se poate pune chimen pentru aromă şi se adaugă nuci ori alune de pădure, tăiate în bucăţi. Se pot folosi şi migdale crude, eventual puţin înmuiate în apă sau lapte, dacă doriţi să fie o salată ceva mai exotică (ca ingredient surpriză, încercaţi felii mici de clementină).

Untişorul

Foto: Petitchef.ro

Această plantă conţine betacaroten, potasiu, vitaminele C şi E, calciu; ajută la reducerea colesterolului, la purificarea sângelui şi la reglarea tensiunii arteriale, scade riscul de cataractă şi conţine acid folic, important în menţinerea sănătăţii creierului. Apare odată cu urzicile şi se poate combina cu salata verde sau cu leurda, în salate. Una dintre combinaţiile clasice este o salată cu untişor, leurdă, brânză şi roşii, care se amestecă cu ulei de măsline, suc de lămâie, o linguriţă de miere şi, eventual, puţină sare (de preferat, de mare sau de salină, grunjoasă). La fel ca şi măcrişul, poate fi combinat în salată cu nucă, cu susan, cu alune de pădure sau migdale. În combinaţiile cu astfel de ingrediente, puteţi încerca, în loc de ulei sau condimente, să folosiţi felii de portocale sau de clementine ori de mere şi, ca detaliu, stafide.

Păpădia

Foto: Colby-sawyer.edu

Este una dintre cele mai puternice plante pentru detoxifierea organismului, folosită de mii de ani cu acest scop. Gustul său amărui îi este dat de aceleaşi substanţe care îi conferă şi proprietăţile terapeutice. Stimulează funcţia de detoxifiere, curăţă ficatul, bila, stimulează diureza. Mâncată crudă, frunza de păpădie vă taie foamea pentru cel puţin câteva ore, motiv pentru care a mai fost recomandată în cure de slăbire. De asemenea, se mai recomanda celor care încercau să se lase de fumat, la fel ca şi mestecatul de hrean. Propunerea de salată este următoarea: frunze proaspete de păpădie, tocate mărunt, amestecate cu morcov şi ţelină date pe răzătoare, cu puţin sos de roşii sau ulei de măsline; se pot adăuga banane zdrobite sau mere rase.

Urzica

Urzici din spatele casei

Este o plantă medicinală recunoscută, utilizată în alimentaţie mai ales primăvara, cu efect detoxifiant. Este folosită şi în alimentaţia animalelor din gospodărie. Are rol depurativ şi remineralizant; conţinutul său bogat în siliciu ajută în cazurile de artrită, reumatism şi gută. Ceaiul sau supa de urzică favorizează lupta împotriva oboselii, depresiei, anxietăţii. Consumul de urzică îmbunătăţeşte atenţia şi reglează somnul. Favorizează lactaţia: mamelor care alăptează li se recomandă ceaiurile de frunze de urzică pentru stimularea lactaţiei. Acţionează asupra tulburărilor prostatei. Un mod foarte bun de a consuma urzicile, dincolo de supa clasică, este sub formă de suc proaspăt, care se obţine cu un storcător de zarzavaturi. Acesta conţine multă vitamina C, dar şi diverse alte substanţe, care ajută la eliminarea otrăvurilor din organism şi, spun medicii naturişi, prelungeşte viaţa.

Leurda

Foto: Supravietuitor.wordpress.com

Vedeta primăverii, leurda (cunoscută şi sub denumirile usturoi de pădure, ai ciorăsc, ceapa ciorii, aiul ursului – urşii o caută când ies din hibernare şi o mănâncă pentru a-şi curăţa intestinele şi sângele) este un detoxifiant natural al organismului, şi el cunoscut de mii de ani. Există documente care îi atestă utilizarea încă de pe vremea vechilor greci, care o recomandau pentru curăţarea sângelui. Şi dacii o foloseau în alimentaţia de primăvară. Frunzele sale trebuie culese înainte ca planta să înflorească, pentru a ne putea bucura de toate principiile active ale plantei. Are un gust şi un miros puternic de usturoi, motiv pentru care este recomandat consumul cu brânză dulce de vacă sau ulei de măsline, care mai taie din acest miros. Dacă nu puteţi culege mereu frunze proaspete, puteţi păstra leurda la frigider sau congelator, în pungi închise bine, dar nu o spălaţi înainte. Se poate folosi în aproape orice combinaţie alimentară – salate, singură sau cu alte verdeţuri, în unt de verdeţuri, pastă de brânză cu verdeţuri, merge bine cu peştele, ca şi garnitură la mâncăruri bazate pe proteină animală sau în supe de legume.

Foto: Catkitchen.wordpress.com

Desigur, recomandarea este să o mâncaţi crudă, pentru că sub această formă îşi face treaba pentru care a devenit renumită. Spre exemplu, faceţi o salată cu fâşii de leurdă, ulei de măsline, lămâie, dacă doriţi puţină sare de mare ori salină şi mâncaţi-o goală, fără pâine, de 2 – 3 ori pe zi, timp de 2 – 3 săptămâni. Puteţi face paste cu leurdă sau salată de cartofi fierţi cu leurdă. Deşi poate părea bizară combinaţia de leurdă cu nuci, din cauza gustului de usturoi al plantei, să ştiţi că merită încercată o asemenea salată. Cu miere, ca să fie şi mai interesant. Pentru a face tinctură de leurdă, puneţi frunze şi bulbi de plantă, tocaţi mărunt, într-un borcan de sticlă, cu rachiu de fructe. Ţineţi borcanul la soare timp de două săptămâni şi agitaţi-l zilnic. Apoi, strecuraţi tinctura, care se păstrează în sticluţe mai mici, de culoare închisă. Leacul se recomandă pentru reglarea tensiunii şi scăderea colesterolului (se ia sub formă de picături, câte 15, de 3 ori pe zi – este un tratament naturist despre care trebuie să vă informaţi înainte de a-l folosi, pentru a nu dezvolta reacţii adverse).

Cu ulei de măsline sau ulei de sâmburi de struguri se poate face şi ulei de leurdă, după aceeaşi metodă ca şi tinctura (frunze de leurdă, tocate mărunt, în borcan de sticlă, cu ulei, păstrate două săptămâni la loc luminos, agitate, strecurate, păstrare în sticle de culoare închisă, la răcoare, nu la frigider). O linguriţă din acest ulei, pe stomacul gol, dimineaţa, poate suplini cura cu frunze proaspete, dacă nu se mai găsesc. Uleiul se poate folosi şi extern, la tratarea rănilor infectate, eczemelor, micozelor sau în dureri articulare şi reumatice. În vin alb şi cu miere, frunzele proaspete de leurdă dau „vinul de leurdă”; acesta se prepară prin fierberea plantei tăiate făşii în 250 ml de vin, la bain-marie, timp de două minute – apoi se răceşte puţin, se strecoară, se pune mierea şi se bea pe parcursul zilei în care a fost preparat. Ajută în special persoanelor de vârsta a treia cu probleme precum astm, respiraţie grea, secreţii pulmonare abundente.

Ştevie. Foto: ecomami.wordpress.com

Să nu uităm şi de celelalte plante sosite odată cu primăvara, care ne pot deveni hrană sau ingrediente în meniul zilnic:

– ştevia: are gust asemănător spanacului, conţine multă vitamina A şi calciu, vitamina C şi E, zinc, potasiu, magneziu; este o plantă astringentă, antianemică, depurativă, digestivă, laxativă, diuretică, purgativă (în funcţie de doză), remineralizantă, care distruge o serie de microbi. Se poate folosi în supă, ca şi urzica ori în garnituri şi salate.

– loboda: este utilizată în salate, borşuri, ciorbe sau plăcinte; are proprietăţi diuretice, un efect uşor laxativ şi curăţă sângele, fiind, şi ea, foarte utilă în orice fel de cură de detoxifiere; este şi un bun remineralizant. Merge foarte bine în salate alături de măcriş sau la ciorbe cu carne.

– hazmaţuchi: diluează sângele, îl curăţă de reziduuri, la fel ca şi usturoiul; conţine vitamine, fier şi are calităţi diuretice, depurative, anticanceroase; cu frunzele sale se condimentează supele, peştele, carnea de pasăre, dar în mod special se folosesc la aromatizarea salatelor ori ca şi condiment în sosuri. Poate înlocui pătrunjelul.

– leuşteanul: are capacitatea de a înlocui sarea din mâncare, aşa că utilizarea lui este mai mult decât bine-venită; este recomandat mai ales celor cu afecţiuni cardiace, renale sau digestive şi se consumă cel mai bine crud ori, pe cât posibil, cât mai puţin preparat termic.

Foto: Wallpapers.com

La fel ca şi verdeţurile pomenite până acum se pot mânca şi combina variat patlagina, salvia, trifoiul etc.; practic, orice este verde îşi poate găsi drumul spre bucătăria fiecăruia dintre noi, sub o multitudine de forme (salate, garnituri, cu paste, cu orez, cu cartofi, cu carne, în plăcinte, supe, ciorbe, rulade ori chiar deserturi). Cu ajutorul internetului, puteţi descoperi reţete variate din diverse colţuri ale lumii, de la cele tradiţionale la cele mai noi invenţii în domeniul gastronomic, mai ales în cel al bucătăriei fără foc. Şi nu uitaţi că, indiferent de modalitatea în care alegeţi să combinaţi verdeţurile, cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să le mâncaţi crude. Poate nu vă vor plăcea, la început (dacă nu sunteţi deja obişnuiţi cu ele), dar le veţi descoperi savoarea foarte repede. Puţin ulei de măsline şi puţină zeamă de lămâie merg în orice combinaţie încercaţi.

Construcţiile mai bizare, cu banane, mere sau nuci, au fost testate de promotori ai bucătăriei fără foc şi împreunarea gusturilor unor ingrediente atât de diferite a dat rezultate delicioase. Puteţi să vă creaţi reţete proprii, căci, în bucătăria naturistă, imaginaţia e cuvântul cheie. Şi, ca pofta să fie mai mare, încercaţi măcar o dată aventura de a vă culege singuri verdeţurile din natură: leurda abia aşteaptă prin păduri, urzicile sunt deja bucheţele prin spatele curţilor. Căutaţi zone aflate la distanţă de şosele şi alte surse de poluare, luaţi-vă mănuşi (pentru urzici) şi culegeţi frunzele verzi. Leurda se poate planta, dacă scoateţi şi bulbii săi din pământ (o puteţi pune chiar şi în casă, în ghiveci). Hrăniţi-vă cu verde crud, cât încă mai creşte prin poiene şi grădini. Poftă bună!

Documentare reţete: Hrana vie – Ernst Gunter, Bucătăria fără foc – Elena Niţă Ibrian, rețete proprii