Vals cu Dunărea uriașă și albastră

0

Mă uitam la imagini filmate și fotografiate cu presiunea apelor și devastarea produsă de viiturile Europei Centrale. Germania, Cehia, Slovacia, Austria, Ungaria, țări întregi focalizate pe menținerea digurilor, acolo unde este posibil. Diguri consolidate, implicarea forțelor armate, a voluntarilor, în multe locuri masivă implicare din partea populației. Există și locuri unde apele au fost devastatoare, țări “dezvoltate” care nu au putut controla viitura și au ajuns la situația penibilă când apele au trecut peste nivelul digurilor. Probleme mai mari sunt în bazinul hidrografic al Elbei și al Dunării. Regensburg și Passau sunt sub ape de câteva zile, aici nivelul fluviului fiind mai mare decât cel constatat vreodată în ultimele 5 secole. În Germania, pagubele sunt estimate în mare la 2 miliarde de euro. Până acum.

mitja_DSC_9448_Danube

 

de Peter Lengyel

Dar multe realități au și parte non-financiară: oamenii care au murit deja. Au fost evacuați zeci de mii de oameni la Viena, Praga, Bratislava, sub presiunea apelor. La Linz, diguri mobile metalice, de 4 metri înălțime, rezistau la presiunea apelor – oricum, ceva incredibil. Diguri. Ape. Diguri. Frumos este să ai încredere în ele, și să dormi liniștit, sub nivelul puhoaielor. Poți?

Este impresionant ce văd că se derulează în Ungaria, cum există comunitate funcțională, coordonată, care face totul posibil pentru a descrește riscurile produse de spargerea digurilor de către marele nostru fluviu european. Pe digurile din Ungaria lucrează concomitent 15.000 de oameni, dintre care 5.000 de militari; față de acest număr, efectivul total al celor care au ajutat în variate perioade în variate locuri este evident mult mai mare, spre exemplu, la militari era vorba de 7.000 de oameni. De la voluntari de variate feluri, chiar și deținuți și elevi, de la susținători ai diferitelor partide politice la sute de voluntari care au venit din Transilvania ș.a.m.d. Un sat este evacuat vineri seara – în câteva ore – perfect coordonat, ca măsură de siguranță, pentru a nu risca un dezastru dacă digul se rupe noaptea. Consolidarea digurilor se derulează inclusiv pe timp de noapte, fără întrerupere. Elicopterele sunt utilizate pentru a transporta sacii cu nisip în acele zone unde pe diguri îmbibate cu apă nu pot circula vehicule terestre. Fără utilizarea elicopterelor militare, mai multe diguri nu puteau să fie menținute în fața puhoaielor.

Vehicule amfibii, oameni, utilaje: 600 de vehicule ale armatei sunt mobilizate. Cam câți saci de nisip trebuie puși pe diguri, să țină în frâu un fluviu uriaș atunci când se scurg cele mai mari ape care au trecut pe aici de când se fac măsurători? Până în dimineața de sâmbătă, 8 iunie 2013, au fost poziționate peste 5,8 milioane de saci cu nisip, dintre care doar în noaptea de vineri spre sâmbătă au fost puși pe diguri 1,4 milioane de saci. Doar în județul Pesta au fost puse până luni 4 milioane de saci cu nisip, ceea ce devine relevant în comparație cu 0,7 milioane de saci de nisip puși în toată Ungaria la viitura Dunării din 2006.

La un loc cu situație mai dură, 4 elicoptere militare de transport cară sacii la diguri, la fiecare transport pot să ducă câte o tonă. În acest loc, 5 vehicule amfibie sunt pregătite să evacueze oamenii, dacă ceva de neoprit se produce în zonă, dacă digul cedează. Pentru a menține un dig cu probleme, elicopterele au lucrat toată noaptea de vineri spre sâmbătă (la Győrújfalu), deși anterior se zicea că ele nu vor zbura noaptea. La diguri lucrează inclusiv scafandri-militari, care consolidează locurile unde acestea încep să fie erodate de ape. Cam cum sunt afectate digurile de trecerea acestui șuvoi de ape de viitură, mai ales în locurile care nu se văd, și cum se poate detecta la timp dacă apare o rapidă erodare? Un loc unde un zid s-a spart (parte din dig) în 25 de minute au fost poziționați 3.000 de saci cu nisip și au oprit scurgerea. Fain? Au existat și izbucniri de ape din pământ, dincolo de diguri (spre exemplu la Verőce), dar astfel de fenomene au fost controlate. Desigur, tot ce este dincolo de diguri, spre râu, devine acoperit de ape. Case, restaurante, porturi, debarcadere șamd. Din zonele cu diguri îmbibate cu ape este evacuată și mass-media – pot să rămână doar cei care efectiv luptă pentru menținerea digurilor.

Deja acum apele au depășit cel mai mare nivel măsurat vreodată. Până acum toate acțiunile au putut să fie rezolvate la timp, digurile din nord-vest sunt ridicate la 30-40 cm peste nivelul prognozat al apelor, dar nu se poate exclude nici un fel de situație: presiunea pe diguri este extraordinară, mai ales când te gândești că se poate ajunge pe la 920 cm. Apele care vin pe Dunăre sunt de 4-5 ori mai mari decât debitul mediu, trecând de 10.000 metri cubi pe secundă. Deci, apa vine destul de tare. Continuă înălțarea digurilor pe sectoarele de mai jos. Se consolidează digurile și cu contraforturi, care să le crească rezistența. Pentru ca lucrurile să fie și mai interesante, o problemă serioasă o reprezintă și forța de sucțiune a apelor aflate în retragere…,în sectoare unde pare că greul a trecut. Aparent.

La Budapesta, nivelul maxim al apelor Dunării, măsurat anterior, a fost de 860 cm (în 2006), dar acest nivel a fost depășit deja. La Budapesta, Dunărea a atins un maxim de 891 cm, nivel care a fost păstrat timp de 8 ore, apoi a început să scadă, în zorii zilei de luni. Presiunea extraordinară se va menține mai multe zile. Au fost mari viituri pe Dunăre 2002, 2006, dar acum este și mai tare.

Mai la sud, la Gemenc, o zonă protejată de 18.000 de hectare, renumită pentru efectivele spectaculoase de cerbi și mistreți, apele cresc zilnic cu 0,5 metri înălțime. A fost pusă mâncare care să atragă animalele în zonele mai înalte, în încercarea de a salva ce se poate, dar oricum multe vor ajunge înecate de ape, mai ales exemplare tinere, puii șamd.

Lucrările de apărare se derulează pe 807 km. În mare parte, Dunărea a atins cote mai înalte cu 40-43 cm față de maximele măsurate înainte. Până acum nici un dig nu a fost distrus. Până luni au fost evacuați 1.315 oameni, atât din zone inundabile aflate între dig și cursul de apă, cât și din localități aflate lângă diguri care prezentau risc de rupere. Disponibilitatea suportului logistic și existența capacității de coordonare a făcut posibilă această acțiune de ținere sub control a celei mai mari viituri care a coborât pe acest sector de Dunăre, până acum. “Dacă unui om orice îi este greu, celor mulți nimic nu le este imposibil.” – a afirmat cândva Gróf Széchenyi István, text care acum a fost parafrazat în titlul discursului de luni al unui parlamentar, rostit în Parlamentul Ungariei. Zicea că “au încercat imposibilul”, dar mai este și partea din aval, și mai trebuie ca digurile să reziste zilelor următoare. “Am fost surprinși de puterea incredibilă a Dunării, de dimensiunea incredibilă a fluviului. (…) Dar am reușit să prindem apa. (…) Toți au fost liniștiți și au știut ce să facă.” Un alt deputat a subliniat că atmosfera era destinsă, uneori chiar distractivă, în timpul muncii de consolidare a digurilor.

La nivelul peisajului european avem păduri defrișate, ape îndiguite, zone umede desecate. Deci, la ce te puteai aștepta? În trecutul mai natural, oamenii știau că pe acolo curge râul, fluviul, Danubiul, și că acolo nu e cazul să construiești o casă. Dacă te gândești cam ce bogăție de pește era prin acele ape danubiene, când fluviul era conectat cu ale lui naturale zone inundabile, locurile de reproducere a peștilor, când erau lacuri și mlaștini, când sturionii puteau migra din Marea Neagră până sus către Viena, înainte de Porțile de Fier… Erau vremuri când pe zi se prindeau prin sectorul de Dunăre din Ungaria chiar și 1.000 de moruni, iar peștii erau mari, de multe ori ajungând și la 900-1.000 kg bucata. Perioadele acelea când era natural să existe viitură, iar peștii dulcicoli mulți erau capturați ani de an la retragerea apelor, de-a lungul acestui maiestuos fluviu. Azi avem dezbateri cu geofizicieni, climatologi, ecologi despre subiectul zilei: cum și până când se pot proteja comunitățile umane în fața puhoaielor de ape? Modelele, prognozele nu pot să fie mai performante decât cei care le-au creat. Cam ce costuri are apărarea, cam ce costuri are dacă undeva apele pot să spargă digul și nu doar costurile financiare. Te poți întreba desigur, până când pot să fie înălțate digurile care mărginesc apele, mai ales dacă în aceste canale de scurgere se depun sedimente care ridică șenalul?

Din punct de vedere al managementului, coordonării profesionale și implicării sinceră la nivel de societate, indiferent de variate aspecte conflictuale, este o performanță dacă se reușește menținerea între diguri a unui asemenea flux de ape. Dar oricum, acest tip de abordare este riscantă și nu este ceva care să prezinte caracteristici de sustenabilitate. Este destul să existe un punct slab și apele se revarsă pe o mare suprafață, unde pot să fie afectate valori arhitecturale, comunități umane, efective de animale sălbatice. Interesant este ce zicea vicepremierul Ungariei: dacă banii depindeau de Uniunea Europeană, până treceau sumele prin birocrația europeană, nu mai rămânea piatră pe piatră. Așa că te poți baza pe resursele tale. Este interesant și ce zicea președintele Ungariei, anume că în viitor ne putem aștepta la viituri mai mari.

Devine din ce în ce mai susținută idea de a reda spațiu de curgere pentru ape, de a reveni la o stare mai naturală. Cu peisaje mai naturale, cu ecosisteme reconectate între ele, cu procese ecosistemice derulate la nivel de peisaj, cu omul care învață să coexiste cu restul naturalului. Dunărea este a noastră mare apă europeană. Dunărea este frumoasă, agresivă, splendidă. Oricum, orice ar face, îmi place mult fluviul acesta.

Foto: Danubecc.org


Leave A Reply