Valeriu Tabără, ministrul agriculturii: S-ar putea ca unii producători să lichideze efectivele de animale în condițiile în care nu pot valorifica laptele

5

Am stat de vorbă cu ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, pe marginea situației micilor producători de lapte din România, în condițiile în care mulți țărani au început să-și taie animalele iar diferența dintre prețul de producător și cel din magazine este considerabilă – un litru de lapte neconform poate fi cumpărat cu 0,5 lei de la țărani, în timp ce pe rafturile magazinelor prețul unui litru de lapte ajunge la 5 lei. Ministrul a recunoscut această discrepanță, însă a prezentat câteva dintre ideile și soluțiile promovate de Guvern. Printre aceastea se numără o subvenționare de 20 de milioane de euro pentru vacile de lapte.

de Ionuț Dulămiță

Cum s-a ajuns la diferența mare între prețul de producător și cel de magazin în ceea ce privește laptele?

În primul rând, trebuie știut că, în ceea ce privește producția agricolă a României, ea se caracterizează prin câteva elemente cu grad mare de specificitate, și anume o pondere foarte mare a agricultorilor mici în toate sectoarele, și în producția vegetală, și în cea zootehnică, și în cea horticolă ș.a.m.d., și o pondere de circa 10-15% care sunt agricultorii mari și care dețin aproape jumătate din suprafața agricolă a României. O mare parte din sursele de producție agricolă se găsesc la micii producători, iar aici intră și zona zootehnică, fiind vorba în special de vacile pentru lapte. Problema laptelui este dată și de tipul de tratat pe care noi l-am semnat cu Uniunea Europeană. În momentul respectiv, în 2004, s-a judecat capacitatea de a produce la nivelul României, în agricultură, iar cota de lapte s-a împărțit în cele două categorii: pentru lapte conform și pentru lapte neconform, cu vânzare directă în piață. Din fericire, această coexistență este prezentă și astăzi, dar nu este favorabilă crescătorilor de vaci români.

Nu sunt totuși trei categorii de producători? Țăranii care produc lapte pentru subzistență, apoi micii producători, care îl mai și procesează, și apoi marii producători?

Între micul producător și cel de subzistență nu prea poți face o diferență, pentru că în piață e prezent și cel care realizează 5-6-10 litri de lapte pe zi. Și el este prezent, mai ales în piețele mărginașe, cu o cantitate de 1-2 litri de lapte, pe lângă alte produse pe care gospodarul respectiv le duce la sfârșit de săptămână. Nu-i poți exclude față de ceilalți, pentru că sunt o parte din producători care au 3-4-5 vaci și realizează 50-60-100 de litri pe zi și care au abonați. Pe strada mea, suntem aproape toți abonați la un astfel de producător, care vine cu portbagajul plin, o dată la două zile. Există și un astfel de tip de comerț. Ceea ce este foarte important este că acești producători trebuie ajutați să se dezvolte. Ei sunt cei care constituie, de pildă, baza pentru produse naturale, cu un anumit grad de naturalețe, cu o anumită origine, cu o anumită calitate legată de originea respectivă și care pot să constituie acel tip de comerț complementar celui care se petrece în marile magazine.

Cum pot fi ajutați?

În primul rând, este ceea ce facem acum. Noi subvenționăm pentru zona aceasta defavorizată. Nu știu acum data exactă, dar mi se pare că pe 15 ianuarie urmează să se încheie depunerea cererilor. Sunt câteva zeci de mii de crescători cu un număr destul de mare de animale pentru care sunt prevăzute circa 20 de milioane de euro. Pentru vacile de lapte. Pentru cei care au de la două la 15 vaci. Ei sunt cei care primesc o sumă care va fi, nu avem încă suma exactă, până la 250 de euro pe cap de vacă, în funcție de numărul de animale. Încă 3 milioane de euro sunt pentru fermele în conversie ecologică.

Dar pentru cei care au o singură vacă?

Din păcate, acolo nu avem pentru cap de animal, ci eventual primește pe SAPS (n.r. – plată unică pe suprafață), adică pe suprafață, deci fiecare pășune, suprafețe care sunt înregistrate în Registrul Fermelor. Dacă este vorba de suprafață arabilă, până la 130 de euro.

Am înțeles că mulți au început să-și omoare vacile pentru că nu au cu ce să le crească.

Nu cred că este un motiv anul acesta pentru că nu au avut cu ce să le crească. În condițiile în care au rămas suprafețe uriașe de pajiști și fânețe nevalorificate, nu este o justificare în acest an, în care furaje au fost și nu au fost probleme cu seceta sau alte intemperii, decât în locuri restrânse. S-ar putea ca unii să lichideze efectivele de animale, chiar mici, în condițiile în care nu pot valorifica laptele la nivelul la care ar trebui să-l valorifice. Numai în astfel de condiții [animalele]s-au înstrăinat, prin comercializare. Sunt foarte multe ferme care din 2008 și-au pierdut efectivele, dar sunt în același timp ferme care și-au completat efectivele și pentru care este acest transfer al cotei de lapte aferentă creșterii respective. A fost o greșeală de procedură care a avut baza de calcul pentru subvenție în 2008, și-atunci ferma, ori că era cu animale, ori fără animale, a ajuns să fie subvenționată. În această toamnă, am luat măsura de a verifica această procedură și de a nu merge către cei care nu mai au efective, pentru că în declarația pe proprie răspundere scrie clar: trebuie să ai efective de animale, trebuie să ai plătite datoriile la bugetul de stat, fie că este local, fie că este bugetul centralizat al statului.

Cât de mult îi afectează normele europene pe micii producători?

Noi am avut o perioadă de tranziție. Și uitați-vă că nici măcar nu le cerem să fie persoană fizică autorizată, în zona aceasta defavorizată în care avem crescători mici sau efective mici. Sigur că normele europene trebuie până la urmă implementate și respectate, și în acest sens facem un efort mare, inclusiv în discuțiile cu marii crescători de animale sau cu marii agricultori. Trebuie să intrăm rapid în ceea ce înseamnă normalitate europeană. Și noi suntem membri cu drepturi depline, iată, suntem în apropierea încheierii unui ciclu, 2007-2014, în care elementul de tranziție, 2007-2010, a trecut și trebuie să ne așezăm în perioada de implementare în totalitate a normelor europene. Nu putem să le ocolim. Este important, însă, și acesta va fi probabil pasul următor, să creionăm din nou posibilitatea refacerii acelor fabrici mici de prelucrare a laptelui și a produselor lactate, prin care să se valorifice laptele din zonele mai izolate, acolo unde marii procesatori nu ajung, sau nu le este rentabil să ajungă, dar de unde pot rezulta produse de mare valoare prin originalitatea și naturalețea lor. Și asta vrem s-o facem. Cum am dat drumul acum la un act privind abatoarele mici sau unitățile de sacrificare, să nu fie forțați crescătorii să ducă la zeci sau sute de kilometri animale pentru abatorizare.

Nu este o soluție eficientă ca micii producători să se asocieze? De ce nu au făcut-o până acum?

Ar fi cea mai eficientă. Noi le punem întrebarea [de ce nu o fac]și ducem o muncă de lămurire extraordinară. Este unul dintre cele mai însemnate elemente de progres și de reașezare mai bună în piață și încercăm inclusiv prin măsuri să stimulăm această asociere, mai ales pentru realizarea unor obiective cu caracter economic. De pildă, construcția unei făbricuțe de prelucrare a laptelui nu ar fi pentru un singur producător, ci pentru 5-10, ar fi de dorit să fie cât mai mulți. Să-și valorifice ei în interior, administrație, finanțare, piață. Și asta încercăm să facem, însă nu întotdeauna receptivitatea este cea mai bună, din păcate. Și asta este o mare problemă pentru agricultura românească.

Le e teamă?

N-au văzut avantajele acestei asocieri. Și prin faptul că, în mod obișnuit, asociațiile, cu mici excepții, nu au funcționat foarte bine. Nici cele care s-au făcut pe legea 36, nici cele ce au rămas din fostele CAP-uri, asta și pentru că managementul nu a fost bun. Noi o să lucrăm din nou și la o lege a cooperației, pentru că, în special la lapte și produse lactate, filiera trebuie să meargă prin grupuri de producători și prin cooperative de valorificare. Probabil că prin noua legislație europeană care apare, cu relaționarea cu filiera de valorificare, cu relaționarea cu consumatorii, cred că se poate perfecționa sistemul.

Cât de mare este diferența între accesarea fondurilor europene între micii producători și marii producători?

Nu există diferențe din punct de vedere legislativ. De pildă, măsura 141 se adresează fermelor de subzistență, și aici sunt câteva zeci de mii de ferme [înscrise]. Nu la potențialul la care ar trebui să fie. Dar la următoarele etape sperăm să ne ducem aproape de 100.000. Acum, de pildă, prin măsura 125, cea referitoare la drumurile agricole, am încercat să dirijăm [fondurile], printr-un anumit tip de punctaj, spre zona aceasta mică și mijlocie, nu spre cei foarte mari. Ei au alte posibilități de dotare tehnică și de dezvoltare a infrastructurii. Vrem ca la următoarea etapă de depunere de proiecte pentru măsura 121 să divizăm: fermă de 20 de hectare sau până la 20 de hectare, 20-50, 50-100. Maximul ar fi pe undeva pe la 400-500, dacă ar fi în 10 ani să avem o majoritate a fermelor cuprinse între 200 și 500 de hectare ar fi formidabil, pe vegetal vorbesc. Și am încercat să creionăm câteva grupe cărora să le repartizăm suma de bani. Ferma de 20 de hectare nu concurează cu cea de 200 de hectare, ci concurează cu ferme din grupa ei. Săptămâna viitoare probabil că vom lucra pe această măsură. Este important însă ca agricultorii să ne asculte, mai ales că am venit în numele lor, nu în numele nostru personal sau al unui partid, chiar dacă facem parte dintr-un partid politic.

Reticența aceasta este și un rezultat al lipsei de comunicare?

Este și o lipsă de comunicare, și o fragmentare a sectorului agricol românesc, și o cauză a faptului că nu a fost o continuitate în decizii și în politici. La un moment dat ai avut o politică de protecție a pieței interne, după care ai renunțat la ea, ai dat drumul la un sistem speculativ. Sistemul speculativ are o mare pondere în agricultura românească și nu este ușor de înlăturat. Inclusiv relaționarea producătorului cu rețelele de comerț e o problemă.

Citiți și:

Este laptele un aliment sănătos? Mituri și legende despre lapte

Laptele nostru cel de toate zilele

Tags:



5 comentarii

  1. Pingback: Milyen lehetőségei vannak egy tejtermelő kisgazdának? A mezőgazdasági minisztérium válaszol » Think Outside The Box

  2. Pingback: Agricultura de subzistenţă, soluţia pentru foamete » Think Outside the Box

  3. Pingback: Ţăranul român faţa în faţă cu reacţiunea europeană: Când hârtia nu se potriveşte cu realitatea » Think Outside the Box

  4. Pingback: Laptele organic este mai bun pentru sănătate decât cel convențional, susține un nou studiu european » Think Outside the Box

  5. d-le ministru,eu am 65 de ani fara urmasi,sunt licentiat de doua ori,acuma sunt un om bolnav,de abia imi ajunge pensia pe medicamente.am primit dupa sotie circa doua ha,teren arabil.nu am gasit pe nimeni sa-l lucreze,chiar am renuntat la tot neavind nici o pretentie,nici asa n-am gasit pe cineva sa-l primeasca in dar.acuma este pustiu de circa 20 de ani.am tot inaintat ideea formarii unor societati agricole in care sa fie toti cei cu pamint actionari functie de suprafata,dar nu m-a ascultat nimeni toti au plecat din tara.CE POATE FACE GUVERNUL IN ACEST SENS PT.A EVITA NEMULTUMIRILE?

Leave A Reply