Valea Rinichilor. Satul nepalez unde aproape fiecare localnic şi-a vândut un rinichi

1

Localnicii satului Hokse din Nepal sunt atât de săraci, încât sunt de multe ori nevoiţi să îşi vândă organele ca să câştige ceva bani. Practica este atât de comună în acest loc, încât satul a ajuns să fie numit “Valea Rinichilor”, scrie Oddity Central, citând un reportaj Al Jazeera.

Căutătorii de organe vin în mod regulat în acest sat şi în zonele din preajmă, ca să convingă oamenii să îşi vândă unul dintre rinichi. Li se propune să meargă în sudul Indiei, unde să se supună operaţiei. Ca să îi convingă, le spun, de multe ori, diverse poveşti: că organul va creşte la loc, după ce va fi scos sau că un om are nevoie numai de un rinichi pentru a supravieţui, nu de doi. Sumele pe care localnicii ajung să îşi vândă rinichii sunt în jur de 2.000 de dolari. Atât a primit Geetha, o mamă cu mai mulţi copii, care şi-a dorit mereu o casă, puţin pământ şi siguranţă pentru familia ei. Timp de zece ani, a refuzat oferta celor care îi doreau rinichiul. În cele din urmă, s-a lăsat convinsă, a fost în India, a acceptat operaţia, a stat în spital trei săptămâni, să se recupereze, şi-a primit banii şi a venit acasă.

Şi-a cumpărat ceva pământ şi o casă. Însă casa pentru care şi-a dat un rinichi a fost distrusă de cutremurul din 25 aprilie din Nepal. La fel au păţit mulţi alţi localnici, iar această situaţie nu face decât să alimenteze traficul cu organe. Deşi totul este ilegal, se pare că anual se vând, din Nepal, până la 7.000 de rinichi, în acest fel. Şi nu toţi traficanţii sunt răbdători sau înţelegători ori dispuşi să plătească sărmanii care nu ar prea vrea să îşi vândă rinichii: uneori, oamenii sunt răpiţi şi operaţi fără acordul lor. Alteori, sunt păcăliţi că au nevoie de o anumită intervenţie chirurgicală, în timpul căreia li se scoate şi un rinichi, fără ca ei să ştie. Există şi cazuri în care “donatorul” este ucis, ca să i se ia ambii rinichi.

Organele astfel obţinute sunt vândute cu preţuri de cel puţin şase ori mai mari decât suma primită de către “donator”. “Când revin în satele lor, cei care şi-au vândut rinichii devin subiectul de bârfă al comunităţii, cel mai adesea. Sunt dispreţuiţi, arătaţi cu degetul, devin ostracizaţi în propria comunitate. Până şi copiii lor sunt discriminaţi, la şcoală. Astfel de reacţii nu fac decât să împingă omul care a renunţat la un rinichi să devină alcoolic, din cauza frustrării şi depresiei”, explică Krishna Pyari Nakarmi, avocat în cadrul Forumului de Protejare a Drepturilor Omului din Nepal. Un reportaj Al Jazzera arată că, dintr-un singur district nepalez, 300 de oameni, dintre care 100 din acelaşi sat, au căzut victime ale traficanţilor de rinichi, într-o afacere de milioane de dolari anual pentru aceştia.

 

 

Sursa şi foto: Oddity Central


Un comentariu

  1. Deja se pot printa rinichi 3D. Tehnologia exista si are avantajul ca organul respectiv este identic cu cel pe care il inlocuieste, neexistand riscul de respingere din partea organismului. Cu asa o mafie mondiala, este usor de inteles de ce acesta tehnologie nu este implementata mai repede in folosul oamenilor.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger