Vacanța copiilor care își pierd copilăria în spital

0

Peste 200 de copii cu cancer, cu arsuri severe și copii care au pierdut pe cineva drag și-au petrecut o săptămână de vară într-un loc unde nu au voie decât joaca, alinarea, empatia și înghețata cu gust de gumă de mestecat. MagiCAMP este tabăra pe care Melania Medeleanu, pe care o cunoaștem de la știri de la televizor, și Vlad Voiculescu, economist și fost ministru al Sănătății în guvernul Cioloș, au pornit-o acum patru ani la Brănești, în județul Dâmbovița. Tabăra s-a născut din dorința celor doi de a oferi o vacanță departe de spital copiilor diagnosticați cu o boală cumplită care le amenință viața. După doar patru ani, Magi CAMP a ajuns la 11 serii de copii într-o vară, sute de voluntari dedicați și nenumărate dorințe împlinite.

MagiCAMP colaborează cu medicii de la Spitalul Fundeni din București, Institutul Oncologic din București (IOB), dar și de la alte spitale din București, Cluj, Iași, Timișoara, Craiova, Brașov, Constanța și chiar din Republica Moldova, unde ajung copii cu cancer din toată țara. Medicii îi recomandă pe cei cărora starea le permite să meargă în tabără, iar echipa MagiCAMP îi “culege” de peste tot din țară și îi aduce la Brănești, unde sunt cazați fie în camera Ciupercuțelor, în camera Curcubeielor sau în Camera Copacilor, iau masa împreună, se joacă de dimineața până seara, se uită la filme, se distrează în parcul de aventuri sau se bălăcesc în piscină.

Cine dă tonul la joacă

Iulia și Sorin sunt doi dintre cei patru coordonatori ai atelierelor pentru copii, ei dau tonul la joacă dimineața și nu-și pierd pofta de ghidușii nici după ce se culcă copiii. Ea are 26 de ani, el 30, iar în viețile lor de dinainte de MagiCAMP, Iulia a fost terapeut medical, iar Sorin, reporter la radio. Ei au făcut parte din echipa voluntarilor încă din primul an și au ajuns aici pentru că se ocupau de petreceri pentru copii, dar nu știau nimic despre cei cu nevoi speciale.

“Noi aveam de făcut animație marțea și joia câte două ore. Dar nu ne mai venea să plecăm, am rămas toată săptămâna, mai făceam curățenie, spălam rufe, din astea. A doua săptămână am venit pregătiți pentru toate cele șapte zile. În anul următor, am venit pentru o săptămână, am stat o lună, în 2016 am venit pentru șase săptămâni, am stat nouă, anul ăsta am venit pentru cinci, asta e deja a șasea”, spune Sorin.

Iulia, sau Iuia, cum zic copiii, s-a simțit acasă în MagiCAMP de la început. Anul trecut nu a putut să stea cât de mult și-ar fi dorit, așa că și-a dat demisia de la clinica unde făcea recuperare medicală și și-a dedicat toată vara copiilor cu cancer.

Nici ea, nici Sorin nu știau la ce să se aștepte în MagiCAMP, așa că i-au tratat pe copii ca pe oricare alți copii, fără probleme de sănătate, care veneau la petrecerile organizate de ei înainte. Iar puștii le-au demonstrat mereu că ei chiar au nevoi obișnuite. “Aveam un joc cu tras de sfoară, iar unul din copii avea doar o mână. La sfârșit i-am încurajat să aplude, după care mi-am dat seama ce-am făcut… Dar el era entuziasmat. Și tot el l-a certat pe un voluntar că îl tot lăsa să câștige la jocuri doar pentru că avea doar o mână”, povestește Iulia.

Joaca cu copiii din MagiCAMP i-a schimbat pe cei doi: “Noi ne plângem că pierdem metroul, că e frig afară, dar vine unul la tine și-ți zice ‘eu am șase operații pe creier’. Noi îi ajutăm pe ei, dar de fapt ne ajutăm și pe noi”, spune Sorin care își amintește de Francesca, una dintre fetițele care au trecut prin tabără, care avea picioarele amputate de la jumătatea femurului în jos, dar care era toată un zâmbet, fericită că poate să trăiască și animată de dorința de a ajunge la facultate.

În tabără, copiii mănâncă împreună, se joacă Dixit, Mafia, trag cu arcul, se bălăcesc în piscină, dansează Despacito, își dau pedepse, pictează și se pictează, cântă, joacă Bingo, se ascund de ploaie la un film, se bat cu spumă de ras, ascultă povești, se cațără în copaci, se dau cu tiroliana în parcul de distracții, se împrietenesc și își spun visele: “telefon, mașină, să-mi iasă RMN-ul, o geantă, cartofi prăjiți, să ajung la 50 de ani”.

Misiunea MagiCAMP e ca cei mici să uite de probleme și să-și trăiască copilăria pe care și-o cam pierd în spital. De multe ori, Iulia și Sorin sunt luați prin surprindere de maturitatea copiilor. “Mi-a zis o fetiță o dată: ‘pictați voi, că sunteți mai copii ca noi’”, își amintește Iulia. Unele dintre cele mai grele momente din tabără sunt când trebuie să te joci cu un copil care știe că mai are doi ani de trait sau să îți aștepți un copil într-o nouă serie și să nu mai vină pentru că a făcut infarct în timp ce mergea pe bicicletă.

MagiCamp a pornit în 2014, când Melania și Vlad căutau un loc unde să organizeze o tabără pentru copii cu cancer. După ce toate pensiunile i-au refuzat, soluția a venit de la familia lui Vlad, care și-a pus la dispoziție casa și curtea din Brănești, Dâmbovița. De atunci, casa familiei Voiculescu s-a făcut tot mai mică, iar tabăra tot mai mare. În primul an, au organizat cinci săptămâni de tabără cu cinci serii de copii, iar în 2017, MagiCAMP a ajuns în total la peste 200 de copii.

Gabi și-a adus cu ea cele trei cărți pe care le citește în același timp. Romanele polițiste sunt preferatele ei, iar misterul și suspansul sunt și rețeta povestirilor pe care le scrie ea. Toate sunt neterminate. Tânăra se consideră norocoasă, chiar dacă a fost diagnosticată cu cancer la ochi la un an și o lună. Au urmat multe operații, iar peste 3 ani, când va avea majoratul, o așteaptă operație prin care va primi o proteză definitivă. Toamna asta a început liceul, cu emoții. Gabi e conștientă că nu poate face anumite eforturi și că nu e ca toți ceilalți de vârsta ei și o rănește când oamenii îi spun că e grasă sau chioară. Dar are și multe bucurii, cum ar fi prieteniile din MagiCAMP sau când primește parfumul ei preferat, Cristal-Noir de la Versace.

Elena e cea mai retrasă adolescentă din tabără. E din Pașcani, are 15 ani și e pentru prima dată în viața ei într-o tabără. În urmă cu doi ani, a fost diagnosticată cu cancer de piele și spune despre ea că s-a schimbat de atunci. “Înainte eram mai sociabilă, acum nu mai sunt vorbăreață, țin mai mult în mine”. Stă departe de trasul cu arcul, pictatul cu picioarele, stă în colțul ei. Iza, una dintre voluntarele din tabără, i-a captat atenția cu tricotatul și a reușit să se împrietenească cu Elena și să tricoteze împreună ceva ce seamănă a fular pentru păpuși.


Lupta cu cancerul de pe toate fronturile

Iza a venit în MagiCAMP ca voluntar în 2015, iar ăsta e deja al treilea an. Aproape 20 de ani din viață i-a petrecut în Oncologie, la Reanimare, ca asistentă medicală. Acolo s-a format, spune ea, ca om, mamă, mătușă, soție, prietenă. Din cauza unei alergii care îi punea viața în pericol, a trebuit să renunțe și să se întoarcă la o veche pasiune: geologia. Și-a dat doctoratul, iar acum predă la Facultatea de Geologie din București. Când a ajuns în MagiCAMP, și-a dat seama că poate să le ofere mai mult copiilor, și-a reînnoit avizul de practică și acum este asistenta medicală a copiilor din tabără.

“Mi-a plăcut mult meseria asta, sufăr că nu mai lucrez în spital. Dar în tabără mă refac, profesez din nou, e ca și cum m-aș întoarce acasă”, spune Iza. Oncologia înseamnă multă tristețe, iar ea nu putea să nu se lipească de oameni. La un Crăciun, împodobea toată secția, fiecare pacient primea crenguța lui de brad. Printre pacienți, o femeie aflată în comă, care avea orele numărate. Familia fusese anunțată că va muri, iar fiica ei care o păzea a refuzat crenguța de brad: “nu mai puneți, ce mai contează…”. Iza i-a lăsat crenguța și femeia a mai trăit două zile, a mai prins un Crăciun.

În timp ce îngrijea pacienții de la Oncologie din Reanimare, le citea și îi alina, a crescut și doi copii. În 2007, când a părăsit secția, copiii ei aveau deja 10-12 ani și crescuseră în “normalitatea” Izei: fără weekenduri, fără sărbători, cu familia pe planul doi. Chiar și așa, au avut și au păstrat o relație frumoasă, au înțeles ce și de ce face mama lor, iar acum sunt studenții ei la Geologie.

Amintirile din tabără sunt un amestec de sentimente. Una dintre cele mai dragi o leagă de un puști cu osteosarcom. Avea proteză la un picior și mergea foarte greu. Era retras, avea senzația că ceilalți îl privesc diferit. Iza și-a petrecut cea mai mare parte a timpului cu el, i-a povestit de facultate și el era ochi și urechi, pentru că era pasionat de știință. Când a plecat din tabără, lângă portiera mașinii și-a lăsat cârjele și s-a întors alergând către Iza, a îmbrățișat-o și i-a spus că s-a simțit foarte bine. Inevitabil, îi dau lacrimile când își amintește de el.

Lacrimile sunt ceva obișnuit în MagiCAMP, și sunt amestecate: și de bucurie și de tristețe. “Tabăra începe duminica și se termină vinerea. De joi începem să bocim. Ne dăm seama că avem de toate acasă, dar suntem nemulțumiți. Aici îți dai seama că ce contează e bulcuria vieții de zi cu zi”, spune Iza.

A ales Oncologia cu inconștiența și dăruirea pe care le poți avea la 18 ani jumate. Terminase liceul sanitar și avea o medie cu care putea să aleagă Spitalul de Urgență care era pe locul 1 pe listă. Ea și-a coborât, însă, privirea spre ultimele locuri. Și a pus degetul pe Oncologie, specialitatea cea mai puțin dorită, care se afla chiar sub cele mai evitate locuri: penitenciarele și leagănele de copii.

În 2015, în ultima zi de tabără, Iza s-a trezit față în față cu demonul pe care l-a sfidat toată cariera. Era la duș după o zi plină de joacă cu copiii. A simțit un nodul la sân, dar și-a alungat gândul negru. Poate e ceva hormonal, o să treacă. Nu a trecut. “Mi-am luat inima în dinți și am mers la medic. Mi-era foarte, foarte teamă de ce mi se va spune, deși deja știam în subconștient…”, își amintește Iza.

A făcut 1001 de investigații, iar medicul a dat verdictul: “Știi ce e, nu?”. I s-au înmuiat picioarele. A urmat calvarul. La operație, medicii au descoperit că tumora era izolată și au putut să o extirpe complet. Asta a fost norocul ei. A scăpat de chimioterapie.

Cu un astfel de diagnostic în buzunar, involuntar te gândești la ce e mai rău, spune Iza. “De partea cealaltă a baricadei, mi-am dat seama câtă nevoie este de empatie. Oamenii au mare nevoie ca oamenii care îi îngrijesc să le fie aproape, pentru că tu, ca pacient, deja ești speriat, iar șocul este foarte mare”.

Întoarcerea ei la Institutul Oncologic din București ca pacientă a fost ironică, dar s-a bucurat de căldura colegilor. Patru foști colegi avuseseră deja cancer înaintea ei, doi dintre ei muriseră. Un alt coleg a fost operat cam în aceeași perioadă în care era și ea internată. A murit și el. Întrebarea pe buzele tuturor colegilor era: “Cine urmează?”.

Peste 400 de copii s-au îmbolnăvit de cancer anul trecut

Potrivit Institutului Național de Statistică, au fost înregistrate 425 de cazuri noi de cancer la copii între 0 și 14 ani declarate de medicul de familie în anul 2016.

O altă statistică privind cancerul în România – studiul Globalcan din 2012 – arată că 78.000 de români s-au îmbolnăvit de cancer în 2012, cu 4.000 mai mult decât în 2008. La copii, trendul este tot ascendent, iar asta constată în experiența lor din spitale medicii oncologi. Oana este medic voluntar în tabăra MagiCAMP și tratează copii cu tumori la Institutul Oncologic din București de patru ani. Îi vede suferinzi și chinuiți la spital, și e o bucurie pentru ea să-i vadă cum se bucură și se joacă în tabără. “Stau ca o babă și mă uit la ei, acumulez energie pentru un an întreg. Aici se simt în siguranță, pentru că în viața de zi cu zi nu toată lumea se poartă bine cu ei, mai ales cu cei cu sechele vizibile”, spune Oana.

MagiCAMP e mai mult decât o tabără, e o rețea de oameni și proiecte care ajunge la pacienții cu cancer și familiile lor din locuri cât mai îndepărtate și în situații cât de grele. MagicBOX e proiectul prin care se strâng alimente neperisabile, haine, rechizite și jucării pentru copii bolnavi de cancer. MagicTicket este o mică bucurie oferită familiilor bolnavilor de cancer care pot petrece o vreme într-un loc frumos, unde să uite de spitale, iar MagicHome este o clădire de apartamente în București, în apropierea IOB, destinate tot familiilor copiilor internați în secția de Oncologie. De aici își pot îngriji în condiții decente copiii, chiar dacă sunt departe de casă. Dacă vreți să contribuiți într-unul dintre proiecte sau să deveniți voluntar, găsiți mai multe informații pe site-ul MagiCAMP.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger