V-ați închina unui sistem regenerabil ce răspândește pacea, bunătatea și râsul?

0

Natasha Vita-More e transumatist, artist media, designer și bodybuilder, cunoscută pentru proiectul “Primo Posthuman”. Acest prototip al omului viitorului, al posomului, cum îl numește ea, adună la un loc biotehnologia, robotica, informația tehnologiei, nanotehnologia sau neuroștiințele întru upgradarea oamenilor și prelungirea vieții acestora.

Interviu de Miron Ghiu

 

După cum scrie pe site-ul propriu, Natasha se axează din anii ’80 pe integrarea omului cu tehnologia și pe relația dinte artă/design și știință. “Activitatea mea teoretică vizează îmbunătățirea organismului uman și metodele de amplificare și extindere a capacităților umane prin intermediul nano-bio-info-cogno-tehno-științelor și prin practici artistice din sfera artelor vizuale, narative și biologice”. Prietenul nostru Miron Ghiu i-a luat un mic interviu, pe care vă invităm să-l citiți mai jos:

Spuneai într-un interviu că Hollywood-ul a fost o mare sursă de inspirație pentru tine și pentru munca ta. Ai putea să dezvolți asta te rog?

În Los Angeles, am expus la EZTV, am lucrat la studioul Zoetrope al lui Francis Ford Coppola (și am jucat în filmul lui “Six Shots”), am scris cover feature-uri pentru Hollywood Reporter, am studiat actoria la “The Loft” (Jack Nicholson, Johnny Depp, Natasha Richardson și alții), am fost co-manager al celui mai tare club de noapte de pe Sunset Boulevard, “At Sunset”, am ars-o pe la Chateau Marmont, am fost artist rezident la Filmex International Film Festival, iar videoul meu “2 Women in B&W” a fost proiectat la Women in Video Festival. Am avut norocul să lucrez cu mulți idoli ai filmului și muzicii. În LA i-am întâlnit pe Buckminster Fuller, Timothy Leary, Philippe Glass, Robert Wilson, Volker Schlondorff, Warren Beatty, Sophia Loren, Susan Sontag. Dar a fost și ceva mai mult decât toate astea. În LA mi-am început lunga călătorie în domeniul prelungirii vieții, al transumanismului și acolo am creat “Primo Posthuman”. Cred că toată munca de până atunci a fost ca o repetiție de teatru.

Care crezi că e cel mai mare impediment în evoluția transumanistă, acum?

Psihologia umană și frica de necunoscut. Ne place ce ne face să ne simțim confortabil iar schimbarea zonei de confort e foarte dificilă. Transumanismul propune un stil de viață diferit de cel propus de normele societății pentru că ne îndeamnă să fim proactivi în privința sănătății și bunăstării noastre, să învățăm despre științele și tehnologiile din jurul nostru, să preluăm responsabilitatea asupra vieții noastre și să rămânem activi în viitor acceptând totodată că nu știm ce ne va aduce viitorul. Și că, cu toate astea, avem șansa să-l creăm.

Ai putea să ilustrezi pe scurt cele mai importante întrbări de ordin etic ridicate de transumanism?

Bioetica e un subiect intens dezbătut pentru că trebuie să fim conștienți de aspectele pe care le implică biotehnologia și ingineria genetică. De exemplu, cât de departe putem merge sau ar trebui să mergem în modificarea geneticii noastre? Avem dreptul de a ne modifica organismele? Care sunt reglementările și legile în această privință? Cât de multe teste ar trebui să facem pe animale și ce limite ar trebui trasate pentru a proteja bunăstarea animalelor? Un alt aspect etic ține chiar de viață și de moarte: cum tratăm persoanele în vârstă și cum le asigurăm binele lor într-o lume care suferă schimbări rapide? Are o persoană dreptul de a-și prelungi viața sau de a-i pune capăt? Când poate decide asta? Dacă cineva vrea să trăiască 200 de ani, cum îi protejăm dorința?

Dacă ar fi să ne gândim la folosirea biotehnologiei și a tehnologiei informației pentru îmbunătățirea constantă a oamenilor, crezi că asta ar face oamenii mai vulnerabili la o manipulare externă, nedorită (cum ar fi monitorizarea, hackingul etc.)?

Pentru fiecare progres există și un contra-progres. De fiecare dată când ne sporim dibăcia tehnologică, ne restrângem separarea de acea tehnologie. Suntem vulnerabili tot timpul la forțele externe. Mediul este exemplul cel mai vizibil. Se schimbă într-o clipită; și adesea fără să ne avertizeze. Faptul că creierul nostru nu este arhivat clipă de clipă e o indicație clară că încă ne putem proteja. Nu există o vulnerabilitate mai mare decât cea în fața morții. Contează prea puțin că viața mea privată e transparentă dacă în cele din urmă sunt vulnerabilă la moarte.

Pentru omul de rând, nu pentru critici sau cunoscători, cum contribuie arta la prelungirea vieții?

Artele sunt un domeniu vast ce includ o gamă largă de imagini și narațiuni. Scrisul e de multă vreme mijlocul de comunicare al oamenilor, începând de la picturile de pe pereții peșterilor de acum 25.000-30.000 de ani. Faptul că digitalitatea a permis scrierea de povești care apar în două sau trei dimensiuni ilustrează aportul semnificativ al artelor în influențarea gândirii umane. Prin fotografii, povești, filme, sculpturi, dans, muzică, arhitectură și poezie, artele s-au dovedit un vehicul central în transmiterea informațiilor între oameni. Doar pentru asta arta depășeste orice alte mijloace destinate socializării umane și conservării trecutului omenirii.

Legate în mod special de prelungirea vieții sunt poveștile inovatoare și visuals-urile care comunică o idee de la o persoană la alta. Producția de filme s-a dovedit foarte importantă în transmiterea de povești despre miturile și știința prelungirii vieții. Sci Fi-ul este un comunicator rodnic al ceea ce ar putea însemna viitorul. Graphic design-ul ne sugerează cum ar putea arăta el. Noile domenii artistice, bazate pe design, ale artei biologice, bioartei și transbioartei oferă noi posibilități de investigare creativă privind ingineria genetică, clonarea de celule și alte tehnologii menite să prelungească viața. Tehnologia care se poate purta pe trup și interacțiunea computer-om oferă posibilități de transformare a corpului astfel încât acesta să devină mai flexibil și mai durabil.

Domeniul în care lucrez, cel al îmbunătățirii oamenilor, țintește prelungirea și extinderea vieții. Una dintre contribuțiile mele în acest domeniu a fost prototipul unui viitor corp, cunoscut sub numele de “Primo Posthuman”. Acest concept oferă o alternativă la corpul biologic și este proiectat în mod special pentru prelungirea vieții.

 

 

 

Care este rolul unui artist în cadrul comunității științifice?

Nu sunt sigură dacă artistul are un rol anume în comunitatea științifică, așa cum nu sunt sigură dacă omul de știință are un rol anume în arte. Dar împreună avem șansa de a absorbi și împărtăși cunoștințe. La modul general, știința înseamnă căutarea adevărului. Știința înseamnă studiu sistematic. Arta e o expresie a adevărului. Arta înseamnă la rândul ei studiu sistematic. Oamenii au tendința să creadă că arta și știința sunt complet diferite, când de fapt împărtășesc multe trăsături similare. Doar că sunt exprimate diferit, atât.

Ce upgrade-uri umane sunt OK în viziunea ta asupra transhumanismului? Mă refer la părți ale corpului înlocuibile, la simțuri augmentate, la teleprezență, nanotehnologie etc.

Totul e OK.

Cum te raportezi la epoca Singularității, în termenii lui Ray Kurzweil? Crezi că în 2060 vom putea vorbi de biomecanoizi și de viață veșnică cu ajutorul tehnologiei?

Mă raportez la Singularitatea Tehnologică configurată de Vernor Vinge, pentru că el a creat conceptul. Prețuiesc ce a scris Ray Kurzweil, însă nu sunt întru totul de acord cu proiecțiile sale pentru că par un pic prea optimiste. Schimbarea nu se petrece dintr-odată, decât dacă se ajunge la un punct culminant sau la o abatere bruscă de la norme. Schimbarea se produce cel mai adesea în valuri – în fluxuri și refluxuri. Cu toate acestea, Kurzweil a făcut o muncă de cercetare uriașă și a adus contribuții valoroase conceptului singularității și pentru asta chiar trebuie admirat.

Care este scriitorul tău preferat de science fiction și de ce?

Nu mă pricep prea tare la science fiction, am văzut doar niște filme. Filmele pe care le ador sunt 2001: A Space Odyssey, pentru frumusețea sa eterică, și Alien, pentru designul său artistic uluitor. O carte pe care am citit-o totuși și pe care am îndrăgit-o a fost Enders Game, a lui Orson Scott Card. Și cred că și Linda Nagata este o scriitoare minunată.

Cum ai descrie transumanismul acum când o grămadă din previziunile secolului trecut au început să devină realitate?

La fel ca și acum câțiva ani: o tranziție de la omul biologic la o persoană semi- și nebiologică, la un postom.

Ce părere ai despre religie?

Cred că religia și spiritualitatea aduc pace și soluționare pentru mulți oameni. Nu mă prea dau în vânt după religia organizată pentru că ajunge adesea să fie un soi de agregat fățarnic. Însă cred că e minunat ca oamenii care împărtășesc valori de prețuire a vieții și de într-ajutorare să se adune laolaltă.

Ce divinitate ai alege?

Cred că ar fi un sistem regenerabil în permanentă evoluție, conștient, care caută pacea și încurajează bunătatea și râsul.

Care e definiția artei transumaniste, la 30 de ani după ce ai enunțat-o prima oară?

Nu m-am gândit de multă vreme la o definiție. Dar uitându-mă aici, pare să fie aceeași ca acum 30 de ani! Ce găsesc încântător la arta transumanistă e capacitatea sa de a evolua – de a se schimba, de a suferi mutații odată cu ecologia inovării umane și a naturii.

Cum ți-ai descrie eul ideal modificat tehnologic?

Sunt o lucrare în continuă execuție.

 

Puteți accesa și:

Luptătorul pentru tinerețe fără bătrânețe

VIDEO Aubrey De Grey şi economia nemuririi

Inverviu cu părintele Singularităţii, Vernor Vinge: “Cea mai importantă implicaţie a vieţii veşnice este nevoia de evoluţie intelectuală continuă”


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger